Distanțele vaste înseamnă mai multă propulsie și costuri mai mari, notează The Economist.
<< Acum douăzeci de ani, drona era o raritate în conflicte. În 2003, primul an al războiului din Irak, America avea doar 163 de drone, aproximativ 1% din întreaga sa flotă de aeronave. Acum, acestea au ajuns să domine câmpul de luptă și s-au răspândit în întreaga lume. Rusia și Ucraina se bazează amândouă pe drone pentru a identifica ținte sau pentru a le distruge de-a dreptul. Multe sunt cadre aeriene mici și ieftine care pot fi produse în număr mare: un batalion ucrainean obișnuit folosește aproximativ 3.000 pe lună, spune Jahara Matisek, profesor la US Naval War College. Dar o lucrare care urmează a fi publicată de Centre for a New American Security (CNAS), un think-tank din Washington, arată de ce un război cu drone asupra Taiwanului este probabil să arate foarte diferit de cel care s-a desfășurat în Ucraina.
În urmă cu un deceniu, dronele dominante erau mari, cu aripi fixe, precum Predator și Reaper americane, care au jucat roluri importante în campaniile de combatere a terorismului desfășurate de America în întreaga lume. În ultimii ani, munițiile rătăcitoare, numite uneori drone kamikaze, au crescut în importanță. Taiwan ar putea folosi drone kamikaze, cum ar fi cele de tip FPV (first-person view) utilizate în Ucraina, pentru a lovi o forță de debarcare chineză pe plaje. America ar putea, de asemenea, „inunda spațiul aerian” cu mii de drone kamikaze mai mari pentru a lovi orice navă vizibilă, spun Stacie Pettyjohn, Hannah Dennis și Molly Campbell, autorii lucrării. Ambele tabere ar folosi, de asemenea, drone pentru informații și supraveghere.
Problema este raza de acțiune. Majoritatea micilor quadcoptere utilizate în Ucraina pot parcurge doar câțiva kilometri. Chiar și Bayraktar TB2, drona cu aripi fixe care transportă rachete, poate acoperi aproximativ 300 km. Baza americană cea mai apropiată de Taiwan, pe insula japoneză Okinawa, se află la peste 800 km de strâmtoarea Taiwan.
America ar putea folosi nave-mamă mai mari pentru a transporta flote de drone mai aproape de țintele lor, dar flota de avioane de transport și bombardiere a țării este deja „foarte solicitată și… supraîncărcată”, notează autorii. O alternativă ar fi plasarea dronelor în Taiwan în avans, deși Pentagonul ar putea fi îngrijorat de reacția ostilă a Chinei la un astfel de pas. Studiul CNAS recomandă astfel ca America să dezvolte nu doar un mix larg de drone, ci și o clasă „mult mai mare” de aeronave fără pilot decât cele care au fost proeminente în Ucraina și în alte zone de război recente.
Acest lucru va presupune costuri mai mari. Un studiu recent realizat de Royal United Services Institute (RUSI), un think-tank din Londra, a menționat că dronele cu rază de acțiune mai mare au nevoie de baterii mai mari sau motoare mai mari; acestea, la rândul lor, măresc disproporționat greutatea și dimensiunea aeronavei, crescând puterea necesară pe minut de zbor. Cele mai proeminente tipuri de drone utilizate de Ucraina sunt relativ ieftine, deoarece folosesc baterii. Dar acestea stochează mult mai puțină energie per kilogram decât benzina, o „penalizare” care crește odată cu raza de acțiune, notează RUSI, deoarece bateriile goale cântăresc la fel de mult ca acelea încărcate. Motoarele cu combustie și turbinele cu reacție sunt mai scumpe, dar și mai eficiente.
Dacă America ar construi o dronă kamikaze cu rază lungă de acțiune optimizată pentru un război împotriva Chinei, ar putea începe cu ceva asemănător dronei iraniene Shahed-136, pe care Rusia a folosit-o împotriva rețelei electrice și orașelor ucrainene, sau cu sisteme ucrainene similare care au distrus recent un Su-57, unul dintre cele mai avansate avioane ale Rusiei, la aproape 600 km în interiorul Rusiei. Versiunea rusească a dronei Shahed-136 costă aproximativ 80.000 de dolari și poate parcurge mai mult de 1.000 km – suficient pentru a acoperi distanța de la Okinawa la Taiwan.
Însă costul redus vine cu un dezavantaj: aceste drone pot fi doborâte mai ușor decât o rachetă de croazieră rapidă și pot lovi doar ținte fixe. Un echivalent american ar avea nevoie, cel puțin, de senzori mai buni și de un „căutător” capabil să lovească obiecte în mișcare, cum ar fi navele, argumentează autorii. Aceasta ar crește costul – probabil semnificativ. Totuși, există loc pentru o armă care să fie mai ieftină și, astfel, să poată fi procurată în număr mai mare decât rachetele de croazieră de înaltă performanță de 3 milioane de dolari, precum Long-Range Anti-Ship Missile.
Acest lucru lasă China cu o serie de avantaje în acest conflict. Proximitatea sa față de Taiwan îi permite să se situeze pe o parte mai favorabilă a curbei costurilor legate de rază de acțiune decât Pentagonul, construind un număr mai mare de sisteme mai ieftine care nu trebuie să parcurgă distanțe la fel de mari ca omoloagele lor americane. De asemenea, China domină piața dronelor de larg consum, ceea ce ar ajuta la producerea în masă a micilor quadcoptere tactice în timpul războiului. „Dacă China ar invada Taiwanul astăzi”, conchid Pettyjohn și colegii săi, „forțele chineze sunt mai bine poziționate pentru a folosi dronele decât Statele Unite sau Taiwanul.” >>
