Încolţită de afirmarea militară a Rusiei lui Vladimir Putin, liniştita Suedie s-a angajat într-un program de reînarmare, care doreşte să încerce să descurajeze eventualele aventuri ale Kremlinului, scrie publicația Folha Online.
Luna trecută, guvernul a anunțat că va institui o taxă bancară pentru a finanța o creștere de 3% a bugetului său militar între 2022 și 2025, ajungând la echivalentul a 7,7 miliarde de dolari (32 de miliarde de reali) sau 1,5% din Produsul Intern Brut al țării.
Luni (30 septembrie), Marina a anunțat reactivarea cartierului general de la Muskö, o imensă instalație subterană din perioada Războiului Rece, capabilă să reziste atacurilor nucleare.
Suedezii cheltuiesc în momentul de faţă 1% din PIB pentru apărare. „Realitatea noastră strategică s-a schimbat”, a declarat ministrul apărării, Peter Hulqvist, la lansarea avionului de vânătoare Saab Gripen destinat Braziliei, la Linköping, pe 10 septembrie.
Avionul a dobândit o comandă pentru 60 de unități noi pentru Forța Aeriană Suedeză, un cadou a ceea ce unii văd ca fiind o exagerare a guvernului – coaliția verzilor și a social-democraților este minoritară, dar a primit sprijinul opoziției.
Cea mai afectată de ideea guvernului, asociația băncilor suedeze a criticat măsura, care a fost privită și cu o oarecare neîncredere de către opinia publică.
Însă teama oficială este atât de mare, încât în 2018 guvernul a făcut ceea ce nu mai făcuse din 1961: a distribuit pliante tuturor suedezilor cu indicaţii în caz de invazie străină.
Adăposturile nucleare au fost reactivate, iar în 2017 înrolarea militară a devenit din nou obligatorie. În afară de aceasta, în 2015 a început militarizarea strategicei insule Gotland, de la Marea Baltică, care ar fi o ţintă evidentă în cazul unui război între Rusia și Occident: ocupată, aceasta ar putea găzdui sisteme de rachete.
Astfel, ar putea „închide” spațiul aerian și ar evita ajutoarele destinate Suediei. „Toate acestea sunt paranoia pentru a aduce mai multe trupe împotriva vestului Rusiei”, a declarat Mihail Barabanov, analist militar rus de la Centrul pentru Analizarea Strategiilor şi Tehnologiilor.
Țara se află într-o situație deosebită. Face parte din Uniunea Europeană, la care a aderat în 1995, încălcând tradiția izolaționistă, dar nu se află în NATO.
Astfel, spre deosebire de fostele republici sovietice de la Marea Baltică și de Polonia, care se află în alianța militară occidentală, dacă ar fi atacată de Moscova, nu ar exista obligația de apărare de către aliaţi.
Anul trecut, Mihail Saakaşvili, președintele Georgiei, în războiul pe care l-a pierdut în faţa Rusiei în 2008, a declarat pentru „Folha” că puterea a făcut o țintă pe chipul Suediei, expunând țara nordică.
Poate sună alarmant, dar Saakaşvili a întrezărit preluarea Crimeei de către Kremlin în 2014 și războiul civil din estul Ucrainei, când puțini credeua în acest fapt.
Cele două operațiuni militare și acțiunea rusă pentru salvarea dictaturii lui Bashar al-Assad în Siria, pe lângă acuzațiile de atacuri cibernetice în Marea Baltică, sunt menţionate de guvern și de analiști ca dovadă că Putin trebuie privit ca o amenințare.
Așa crede Mikael Hölmstrom de la cotidianul „Dagens Nyheter”. „Nu este frică, ci o adaptare la o situație de securitate ameninţătoare”, a afirmat acesta.
El menţionează că entuziasmul de la sfârșitul războiului rece din 1991 i-a relaxat pe politicienii suedezi, „și asta a fost o naivitate”. Conform tradiției nealiniate, țara deţinea a patra forță aeriană ca mărime din lume în perioada disputei dintre americani şi sovietici.
În anii ’90, Forțele Armate au scăzut de la 850.000 de soldaţi disponibili la 50.000 în prezent, 30.000 dintre aceștia aflându-se în serviciul activ. Cheltuielile cu apărarea au scăzut de la 2,5% din PIB în 1988, la 1% în momentul de faţă.
Potrivit lui Hölmstrom, armata a pierdut 93% din unitățile și echipamentele sale, forța aeriană 85%, iar marina 72%.
Industria sofisticată a apărării din țară, cu Saab în frunte, a pus accentul pe exporturi pentru a supraviețui: astăzi între 65% și 85% din ceea ce produce vizează piața externă.
„Războiul nu mai poate fi exclus”, a declarat Comitetul de Apărare din Parlament.
Din punct de veder geografic, Suedia se află într-un fel de coridor pentru un eventual atac rus asupra nordului Europei.
A investit din nou în forţa aeriană și lansează noi submarine pentru a-și consolida poziția navală fragilă.
În afară de aceasta, a intensificat cooperarea cu NATO și a participat la cel mai mare exercițiu militar al Alianței din ultimele decenii în luna octombrie a anului trecut, când 50.000 de militari s-au antrenat în apropierea Norvegiei vecine.
Finlanda, altă ţară vecină care a purtat un război împotriva rușilor în 1939-1940, a fost şi ea prezentă și astăzi există un canal direct între Ministerul să al Apărării și cel al Suediei.
În luna martie, americanii și suedezii au simulat operațiuni amfibie.
Cel mai apropiat teritoriu rus este Kaliningrad, enclavă între Polonia și Lituania, care dispune de sisteme antiaeriene și de rachete. Moscova face propagandă cum că acestea pot „închide” o mare parte din spațiul aerian al Mării Baltice, însă potrivit unui studiu realizat de Agenția Suedeză de Cercetare pentru Apărare, acest lucru este relativ.
Celebrele baterii S-400, de exemplu, au o rază lungă de acţiune, dar împotriva avioanelor de vânătoare sau a rachetelor de croazieră ar fi eficiente numai pe distanțe scurte.
În orice caz, există alte amenințări. În 2013, două bombardiere escortate de patru avioane de vânătoare ruseşti au mers direct spre Stockholm, doar pentru a se întoarce la graniţa apelor teritoriale. A fost simularea unui atac nuclear.
Sursa: RADOR
