Din 2017, Institutul Spitalului Universitar (IHU) din Marsilia desfășoară experimente nereglementate împotriva tuberculozei, provocând complicații grave mai multor pacienți, inclusiv unui minor, dezvăluie site-ul de investigații, Mediapart. Potrivit sursei citate, printre bolnavii care au ajuns în ipostază de cobai s-au numărat și doi români. Mediapart mai scrie că, în 2019 și 2020, ANSM nu a autorizat acest întreg proces desfășurat în mod nereglementat. „Acest lucru nu este admisibil și se inițiază urmărirea corespunzătoare”, anunță instituția, citată de Mediapart.
<< Criza Covid a dezvăluit modul în care profesorul Didier Raoult a putut să se sustragă de la regulile metodologiei științifice și eticii, prin prescrierea hidroxiclorochinei ca tratament, a cărui ineficacitate a fost între timp dovedită.
Pentru a justifica astfel de practici, Didier Raoult s-aa prevalat ulterior de urgența pandemiei și lipsa de cunoștințe științifică despre virus.
Dar aceste metode nu sunt noi. Îngrijorați să vadă pacienții puși în pericol, în lipsa oricărei urgențe de sănătate, membrii Institutului Spitalului Universitar (IHU) au decis să ne alerteze cu privire la un experiment nereglementat pe tuberculoză, derulat în cadrul Institutului, și inițiat de directorul său, Didier Raoult și adjunctul său, Michel Drancourt.
Rapoartele de spitalizare și schimburile de e-mail pe care Mediapart a putut să le consulte arată că, cel puțin din 2017 și până în martie 2021, IHU a prescris, în ciuda refuzurilor Agenției Naționale pentru Siguranța Medicamentelor și Produselor (ANSM), o combinație de patru medicamente, a cărei eficacitate în tratamentul tuberculozei nu a fost niciodată demonstrată, nici măcar evaluată și care ar putea fi chiar toxică.
Mai mulți pacienți, inclusiv un minor de 17 ani, au prezentat complicații medicale grave în urma acestui tratament. În noiembrie 2019, alertată de Centrul Național de Referință (CNR) pentru tuberculoză, Societatea de patologie infecțioasă în limba franceză (Spilf) a intervenit pe lângă Didier Raoult și echipa sa, alertând, în zadar, cu privire la „pierderea șansei” pentru pacienții tratați pe această cale.
Contactat de Mediapart, directorul Asistenței Publice-Spitale din Marsilia (AP-HM), François Crémieux, declară că „împreună cu autoritățile de supraveghere, ANSM și ARS, AP-HM va da curs tuturor alertelor privind acest test neautorizat și complicațiile acestuia”. El anunță, de asemenea, că „investigațiile vor fi efectuate fără întârziere, vor fi luate măsuri în cazul constatării unoe r încălcări, astfel încât să nu poată fi efectuat niciun studiu clinic fără reglementare”.
„Alertată cu privire la posibilele încălcări comise de IHU din Marsilia în reglementarea studiilor clinice” referitoare la alte boli, Agenția pentru Siguranța Medicamentelor precizează că „a efectuat investigații”, confirmând că anumite studii nu au fost efectuate „în conformitate cu legislația care reglementează cercetarea care implică persoana umană”.
Reacționând la informațiile noastre, ANSM consideră că această situație „este inadmisibilă” și arată că „a fost inițiată urmărirea corespunzătoare”. Nu a oferit mai multe detalii cu privire la natura acțiunilor întreprinse, dar a reamintit că, potrivit Codului de sănătate publică, încălcarea legislației privind studiile clinice se pedepsește cu un an de închisoare și cu o amendă de 15.000 de euro.
Când au fost contactați, directorul IHU, Didier Raoult, adjunctul său, Michel Drancourt, șeful departamentului de boli infecțioase, Philippe Brouqui, precum și specialistul în boli infecțioase Philippe Parola, nu au răspuns la întrebările noastre.
Cum s-a ajuns aici? În Franța, tuberculoza, o infecție cauzată de o micobacterie care acționează cel mai adesea la nivelul plămânilor, afectează aproape 5.000 de persoane în fiecare an. Este deosebit de contagioasă: de îndată ce este detectat un caz, acesta trebuie declarat, declanșând o investigație din partea autorităților sanitare, în acest caz centrele de control al tuberculozei (Clat), pentru a izola persoana, pentru a evita răspândirea bolii în familie sau anturaj.
„De 25 de ani, există tratamente eficiente împotriva tuberculozei (nerezistente, cunoscute sub numele de „bacil sensibil”). În Franța, 95% dintre pacienți sunt vindecați cu aceste tratamente, limitând în același timp efectele secundare”, explică profesorul Vincent Jarlier, fost director al Centrului național de referință pentru tuberculoză de la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris.
Acest tratament constă în combinarea, timp de șase luni, a patru antibiotice recomandate de autoritățile naționale și internaționale de sănătate, inclusiv OMS.
„Pentru tuberculoza multirezistentă sau ultra-rezistentă, adică rezistentă la antibioticele standard, în Franța, de mai bine de cinci ani, am reușit să tratăm în mod eficient majoritatea pacienților. Tratamentul este greu și de durată, de la nouă la douăzeci și patru de luni, și necesită verificarea antibioticelor care pot fi active”, explică el. Există o listă de antibiotice recomandate de OMS și clasificate în funcție de gradul lor de eficacitate, reevaluată anual.
Două dintre cele patru molecule incluse în protocolul IHU neautorizat (sulfadiazină și minociclină) nu se află pe această listă. Cu toate acestea, tuberculoza trebuie tratată cu cel puțin trei până la patru medicamente anti-tuberculoză. Celelalte două (clofazimină și pirazinamidă) sunt cnsiderae ca având o eficacitate limitată – primul – și scăzută – celălalt.
Tuberculoza afectează în principal persoanele vulnerabile. Una dintre dificultățile inerente duratei tratamentului și a condițiilor de viață ale pacienților este în special evitarea întreruperii administrării medicamentelor. Acesta este motivul pentru care unul dintre domeniile de cercetare este reducerea timpului de procesare.
Întrebat despre protocolul nereglementat de la IHU, Vincent Jarlier a spus că a fost alertat în 2019, când conducea centrul național de referință la Pitié-Salpêtrière, la Paris.
„Acest tratament nu corespunde niciunei recomandări internaționale. IHU combină patru antibiotice, dintre care două, minociclina și sulfadiazina, nu s-au dovedit a fi eficiente împotriva tuberculozei, de exemplu la modelele animale. Sulfadiazina poate provoca complicații, în special dermatologice. Nerespectarea recomandărilor internaționale reprezintă o pierdere de oportunități pentru pacienți”.
„Am văzut-o în Covid, Didier Raoult vrea mai presus de toate să-i facă pe oameni să vorbească despre el. El nu mai este preocupat de sănătatea pacienților, ci mai mult de faima sa. Pentru tuberculoză, el a dorit să găsească un tratament eficient în antibioticele vechi, încercând să reducă drastic timpul necesar pentru îngrijirea pacienților”, explică Laurent*, care a trebuit să prescrie acest protocol pentru IHU.
„Dar nu au existat date științifice pentru a presupune cu adevărat că sunt eficace și a le testeze direct pe oameni. Didier Raoult a avut o idee pe care a considerat-o grozavă și, încăpățânat, nu și-a recunoscut greșelile. Aceste teste au fost efectuate ilegal, iar el pune responsabilitatea pe umerii tinerilor medici și stagiari ai echipei sale”, regretă el. Pentru un medic, prescrierea tratamentului în contextul unui proces neautorizat, cu risc de complicații, poate duce atât sancțiuni ordinare, date de Consiliul Ordinului (care poate merge până la retragerea dreptului de practică), dar și la urmărirea penală, fiind vorba de o infracțiune la Codul de sănătate publică.
Laurent continuă: „Am observat complicații renale grave la unii pacienți, dar nu știu dacă aceste efecte au fost declarate oficial, deoarece acest proces oricum nu a fost autorizat. Este bine să faci cercetări, dar trebuie făcute totuși cu respect pentru pacienți”.
Echipele IHU lucrează „singure, într-un mod destul de izolat. Ne lăsăm pătrunși de ideologia că suntem cei mai buni. Și, ca rezultat, operăm în autarhie, pierzând din vedere regulile științifice și medicale”, explică el.
Laurent a reușit uneori să evite prescrierea acestor medicamente, dar cel mai adesea, „sub presiune”, a trebuit să se conformeze. „Majoritatea dintre noi depind de Didier Raoult și de IHU pentru validarea diplomelor”,se plânge el. Suntem blocați într-o situație umană de nesuportat. În fiecare zi, el dorește să stârneasc rumoare, pierzând din vedere toate aspectele legate de sănătate. Este o pierdere de sens în profesia noastră”.
La fel ca Laurent, Alban lucrează pentru IHU și, de asemenea, depune mărturie cu condiția anonimatului, deoarece poate „pierde totul dacă denunță această situație. Didier Raoult domnește prin teroare. Dar ultima picătură au constituit-o doi pacienți care au ajuns de urgență în sala de operații pentru complicații renale care pot fi prevenite. Sunt români și nu vor depune niciodată plângere. Nici măcar nu știu că au fost folosiți pentru teste interzise. Sunt obosit să văd că pune în pericol pacienții, cu impunitate, prezentându-se publicului ca un salvator. Ceea ce nu este”.
Alban nu mai poate „suporta să vadă pacienții a căror recuperare este mai lungă și să meargă acasă și să infecteze o familie, uneori copii, deoarece tratamentul nu este eficient. Didier Raoult folosește pacienți, de condiție precară și adesea străini, pe post de cobai. Este inuman”.
Cu toate acestea, el văzuse în venirea sa la IHU ca „o consacrare. Am crezut că sunt în centrul cercetării pentru excelență, în serviciul pacienților. Dar deservesc un tiran flămând. Astăzi, am o singură dorință: să plec cât mai curând posibil”.
Alban se întreabă, de asemenea, despre inacțiunea autorităților din domeniul sănătății și „teama lor de a se amesteca în practicile lui Didier Raoult”.
La 6 august 2019, în timp ce administra tratamentul de cel puțin doi ani, IHU depunea la ANSM o cerere de autorizare pentru aplicarea unui „tratament scurt al tuberculozei pulmonare”, cu cele patru antibiotice menționate anterior. Investigatorul acestui proces, însărcinat cu dirijarea și monitorizarea acestuia, este IHU. AP-HM este promotorul, adică cel care își asumă finanțarea și responsabilitatea.
La 12 septembrie 2019, ANSM a trimis IHU o serie de întrebări și observații, ridicând în mod direct fondul unui astfel de proces. Comentariile sunt categorice. „Nu s-a făcut nicio argumentație științifică privitor la alegerea moleculelor, combinația, doza și durata tratamentului preconizat. „Referințele bibliografice citate nu permit „să justifice rațiunea procesului”, chiar „sunt extrem de limitate și contradictorii”.
Nu există date „in vivo”, nici măcar într-un model animal, care să susțină eficacitatea anumitor antibiotice, cum ar fi sulfadiazina. La fel și pentru minociclină. În timp ce studiul luat ca referință de IHU oferă date interesante, ANSM reamintește totuși că acestea sunt „date preliminare” și „că trebuie efectuat un studiu pe tuberculoza macacului”. Concluzia ANSM este, încă o dată, categorică: „Aceste date nu permit, în stadiul actual al cunoștințelor științifice, să treacă direct la un proces uman”.
Agenția amintește, de asemenea, că unul dintre studiile prezentate de IHU, efectuat de echipele sale care au prescris acest tratament în 2013, nu ne permite să concluzionăm că a existat vreo eficacitate, deoarece protocolul nu a fost urmat decât 90 de zile, „ceea ce este insuficient pentru a încheia un tratament”, dar, în plus, a fost adăugat, la sfârșitul celor trei luni, un alt antibiotic, bedaquilina, cu eficacitatea demonstrată și făcând parte din recomandările OMS.
Comitetul de evaluare pune la îndoială utilitatea unui astfel de proces propus de IHU pentru a înlocui un „tratament de referință care funcționează în peste 95% din cazuri, ale cărui riscuri sunt bine cunoscute și care, în caz de rezistență sau intoleranță, include alternative cu noi molecule care și-au dovedit eficacitatea”.
ANSM constată, de asemenea, numeroase deficiențe în supravegherea pacienților și riscul de recidivă. Vagă este, pe alocuri, și prezentarea științifică și medicală a acestui studiu: criteriile pentru includerea unui pacient nu sunt specificate și cea mai mare îndoială rezidă în tipul de tuberculoză tratată (susceptibilă sau multirezistentă). IHU nu spune nimic despre responsabilitatea sa de investigator, deși este de obicei obligată să raporteze complicațiile legate de tratament. Agenția îi reamintește că Institutul trebuie să alerteze imediat sponsorul (AP-HM) în caz de reacții adverse. Ceea ce nu va face.
De asemenea, Agenția pentru Siguranța Medicamentelor nu va primi detaliile solicitate. Contactată de Mediapart, ANSM declară că, în urma „întrebărilor și cererilor de informații, având în vedere insuficiențele notabile ale dosarului, ridicând numeroase întrebări cu privire la justificarea studiului, în ceea ce privește siguranța participanților la cercetare și metodele lor de monitorizare”, AP-HM a informat ANSM cu privire la „decizia sa de a retrage cererea de autorizare a studiilor clinice la 26 septembrie 2019. Prin urmare, această cercetare nu a fost autorizată”.
Alban afirmă că „cererea a fost abandonată deoarece Agenția, pe bună dreptate, a ridicat o mulțime de întrebări cu privire la eficacitatea tratamentului și siguranța pacienților”.
„Prin urmare, acest test a fost efectuat complet ilegal: înainte, în timpul și după această cerere de autorizare abandonată. Ce a făcut ANSM pentru a-și asigura mijloacele de a controla astfel de practici?”, se întreabă el.
Acest studiu, care nu apare în nicio bază de date internațională de studii clinice, nu a primit nicio autorizație, chiar dacă este de tipul „intervențional” de tip 1, adică implicând o intervenție asupra persoanei, care nu este justificată de o îngrijire obișnuită, este obligat să obțină o autorizație prealabilă de la ANSM.
În iulie 2020, IHU a făcut o altă cerere privind un protocol similar cu primul. Din nou, în decembrie 2020, a fost întâmpinat cu un refuz din partea ANSM. Combinația celor patru medicamente este aceeași, cu o singură diferență: unul dintre antibiotice, sulfadiazina, care induce complicații la rinichi, a fost înlocuit cu un altul (a cărui eficacitate în tratarea tuberculozei nu a fost evaluată mai departe).
În urma unor complicații grave cauzate de sulfadiazină, medicii din Marsilia și-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea față de CNR cu privire la micobacterii și rezistența micobacteriilor la medicamentele anti-tuberculoză, la spitalul Pitié-Salpêtrière, însărcinat cu monitorizarea noilor cazuri de infecții la nivel național și punerea la dispoziție de tratamente adecvate.
Din noiembrie 2019, au apărut alerte către CNR. Medicii de la centrul de control al tuberculozei din Bouches-du-Rhône și de la spitalul public din Timone și-au exprimat neînțelegerea cu privire la medicamentele prescrise de Institut.
Situația este îngrijorătoare. Printre rapoartele spitalului, pe care Mediapart le-a putut consulta, se relevă faptul că un minor de 17 ani, de origine cecenă, diagnosticat cu tuberculoză multirezistentă și urmărit (în perioada 27 septembrie – 24 octombrie 2019) de către departamentul de boli infecțioase din IHU, a fost tratat cu această combinație neautorizată de medicamente. Unul dintre antibiotice, sulfadiazina, i-a provocat o complicație renală gravă, hematuria (sângele din urină care poate face rinichiul afectat să funcționeze mai prost).
În decembrie 2019, a fost lansată o alertă de către un alt medic, un specialist în boli infecțioase, care a raportat „un caz de gestionare inadecvată” a unui pacient în vârstă de 62 de ani, „pus pe tratament pentru tuberculoză pulmonară în octombrie 2019, după un Protocol IHU”.
Drept rezultat, el a ajuns în sala de operație pentru o reacție la sulfadiazină care i-a provocat insuficiență renală acută, compromitând funcționarea rinichilor și necesitând introducerea unui cateter (numit JJ).
Nu este singurul care a ajuns la operație. Un alt pacient, un român fără adăpost, în vârstă de 39 de ani, umrărit de IHU în iunie 2019 pentru tuberculoză multirezistentă (MDR), a trebuit, de asemenea, să fie operat de urgență pentru „pielonefrită obstructivă la cristaluria Adiazinei [denumirea comercială a sulfadiazinei]”, insuficiență renală obstructivă acută la care s-a adăugat o infecție. Din nou, a fost necesară intervenția de urgență pentru a salva pacientul și a introduce un cateter pe care a trebuit să îl păstreze mai mult de nouă luni.
„Este rușinos să mai prescrii sulfadiazină”, comentează șeful departamentului de boli infecțioase de la Pitié-Salpêtrière, profesorul Éric Caumes, care cunoaște bine această moleculă pentru că a prescris-o „în anii ’80 și ’90, în cazurile de toxoplasmoză cerebrală (infecție) a sistemului nervos central) al SIDA, iar astăzi, medicamentul este considerat a fi foarte toxic și prescris cu cele mai mari rezerve”.
„Sunt îngrozit să știu că un astfel de tratament poate fi prescris pentru tuberculoză în acest fel”, continuă el. Cel mai rău este că se cunosc complicațiile renale datorate sulfadiazinei și trebuie prevenite în mod sistematic prin consumul unui anumit tip de apă gazoasă, doar că costă și este evident inaccesibilă pentru pacienții care se află, adesea, într-o situație foarte precare”.
Acest tratament nu numai că poate induce complicații grave, dar, fiind ineficient, este probabil să prelungească timpul în care pacientul rămâne contagios, chiar să compromită recuperarea și să crească riscul de infecție pentru cei din jur.
Acesta este cazul raportat de secția de pediatrie a spitalului public Timone. Unul dintre medici a raportat, în septembrie 2019, internarea unui sugar de 11 luni, a cărui „radiografie toracică anormală sugerează tuberculoză”, necesitând examinări suplimentare, inclusiv o endoscopie bronșică.
Potrivit anchetei desfășurate în anturajul său, originea infecției acestui sugar este îndreptată către bunicul său, care avusese custodia lui timp de trei luni, din martie până în mai 2019. Continuarea raportului medical este dureroasă. Bunicul fusese, de asemenea, urmărit pentru tuberculoză multirezistentă de către departamentul de boli infecțioase al IHU. Din ianuarie 2017 până în august 2018, el fusese pus sub protocolul neautorizat, provocându-i de două ori episoade de cristalurie, o complicație renală cauzată de sulfadiazină. El își oprise singur tratamentul, provocând o recidivă. În ciuda acestor elemente, o consultație la IHU nu a fost programată decât la nouă luni după oprirea tratamentului său, în mai 2019.
Există o medie de 70 de cazuri de tuberculoză pe an în departamentul Bouches-du-Rhône. Câți pacienți au fost tratați în acest fel? Câți au avut complicații? Imposibil de știut, dată fiind lipsa unui cadru etic în timpul acestui test.
Foarte îngrijorați de situație și de lipsa unei posibile discuții cu colegii lor de la IHU, medicii de la Centrul Național de Referință au dorit să informeze, din octombrie 2019, Societatea francofonă de patologie infecțioasă (Spilf).
„E înfricoșător (…) Nu putem lăsa ca acest lucru să se întâmple. Există în mod clar o pierdere de oportunități pentru pacienți”. În acești termeni a răspuns, în noiembrie 2019, Societatea pentru Patologie Infecțioasă la unul dintre e-mailurile de alertă ale CNR, examinând dosarele medicale ale mai multor pacienți.
Pe 14 noiembrie 2019, Spilf și-a comunicat preocupările, prin e-mail, către IHU. Este vorba despre un pacient cu tuberculoză și urmărit de Institut din decembrie 2018, conform unui „tratament alternativ”. Nu fără precauții, compania spune că este „blocată între două considerații”. Primul este să respecți „neinterferența, având în vedere calitatea echipelor tale”. A doua, și nu cea mai mică, este „pierderea foarte probabilă a șansei pentru acest pacient, dacă considerăm că îi lipsesc două dintre cele trei molecule principale recomandate de către OMS și experți (cele două al căror beneficiu a fost demonstrat de studii randomizate). ”
Compania continuă să raporteze că rezistența la mai multe medicamente a tuberculozei acestui pacient este „deja rezultatul unui prim tratament care nu pare adecvat …”.
Răspunsul din partea IHU a fost imediat. Câteva ore mai târziu, șeful departamentului de boli infecțioase din Marsilia, Philippe Brouqui, punându-i în CC pe mentorul său, Didier Raoult, și pe asociații săi, adjunctul Michel Drancourt, șeful departamentului de spitalizări al IHU, Jean-Christophe Lagier, precum și șeful departamentului de boli infecțioase al IHU, Philippe Parola, răspunde: „Aș înclina pentru prima” – neintervenție.
Contactat de Mediapart, președintele Spilf, profesorul Pierre Tattevin, a refuzat să comenteze situația. Directorul centrului național de referință pentru micobacterii, profesorul Jérôme Robert, confirmă că „protocolul citat nu respectă recomandările OMS pentru tratamentul pacienților cu tuberculoză multirezistentă”.
Desigur, el înțelege că „poate fi folosit un regim terapeutic care nu a fost recomandat și care nu a fost testat, dar asta în cazurile „disperate”, adică în cele pentru care antibioticele de pe lista recomandată de OMS nu pot fi utilizate”. Cu toate acestea, el subliniază că „orice tratament nou trebuie să respecte regulile testării eficacității într-un cadru extrem de strict și reglementat al studiilor de cercetare clinică”.
Un specialist în tuberculoză, alertat și de complicațiile pacienților tratați de IHU, se întreabă: „Fie că facem cercetări, fie că uneori încercăm tratamente care nu sunt neapărat convenționale, se poate întâmpla să salvăm un pacient pentru care nu mai există o opțiune de tratament disponibilă. Dar efectuarea unui astfel de studiu clinic care pune în pericol pacienții în afara oricărui cadru etic, dincolo de a fi ilegal, este inacceptabil din punct de vedere etic. Dar am avertizat suficient?”.
„Mângțiat de faptul că presa abordează acest subiect”, doctorul crede că „ar fi trebuit să meargă mai departe. Nu am dormit noaptea. Confruntată cu o astfel de situație, intervenția noastră poate fi văzută ca un denunț de către colegii noștri, dar, cu toate acestea, nu putem lăsa să se întâmple. Însă, pe de altă parte, pe cine să alertezi când o structură întreagă este disfuncțională?” >>
