Instabilitatea cauzată de deportările în masă ale naziștilor și de Noaptea de Cristal din toamna anului 1938 a fost nepopulară în Germania – la fel cum raidurile ICE sunt nepopulare în orașele americane. Pentru naziști, următorii pași radicali au fost posibili doar sub acoperirea războiului – ceea ce ar putea fi valabil și pentru președintele american Donald Trump, scrie Timothy Snyder în Project Syndicate.
<<Într-un anumit fel, această toamnă din Statele Unite a amintit de toamna anului 1938 din Germania nazistă, când deportarea în masă a persoanelor fără acte a fost una dintre cele mai ambițioase politici coercitive ale lui Hitler înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Și în SUA, legătura dintre represiunea internă și agresiunea externă devine evidentă.
În acea toamnă, poliția germană și SS au adunat 17.000 de evrei cu cetățenie poloneză și i-au aruncat peste graniță, în Polonia vecină. Acest lucru a declanșat un lanț de evenimente care oferă o perspectivă utilă asupra locului în care se află SUA acum. O familie a fost deportată; un refugiat disperat s-a răzbunat; guvernul a organizat un pogrom și și-a reorganizat poliția; a urmat războiul.
Familia era Grynszpan. Tatăl și mama se mutaseră în Germania în 1911 din Imperiul Rus. Copiii lor s-au născut în Germania, vorbeau germana și se considerau germani. Fiul lor, Herschel, plecase să stea la rude la Paris, unde s-a confruntat cu o serie de dezamăgiri legate de actele sale, inclusiv pierderea cetățeniei.
Cu rezidența permanentă în Franța refuzată în vara anului 1938, Herschel se ascundea într-o mansardă pentru a evita deportarea când a sosit o carte poștală de la sora sa. „Totul s-a terminat pentru noi”, îi scria ea. Herschel s-a răzbunat. Pe 7 noiembrie 1938, a intrat în ambasada germană din Paris și l-a împușcat pe diplomatul Ernst vom Rath. O politică de deportare în masă a dus la o reacție care, deși imprevizibilă în detaliile sale, nu a fost surprinzătoare.
La Berlin, naziștii au văzut o oportunitate. Joseph Goebbels a invocat o conspirație și a combinat acțiunile unei persoane cu responsabilitatea unui grup, iar Hitler i-a permis lui Goebbels să organizeze un pogrom la nivel național – Noaptea de Cristal – două zile mai târziu. SA, SS și Tineretul Hitlerist, alături de mulți alți germani, au distrus magazine evreiești, au ars cărți evreiești, au profanat suluri din Tora și au invadat casele evreilor. Aproximativ 91 de evrei au fost uciși, iar alte sute s-au sinucis. Zeci de mii de bărbați evrei au fost trimiși în lagăre de concentrare.
Nouă decenii mai târziu, nimeni nu putea prevedea exact ce se va întâmpla când administrația Trump a făcut din deportarea persoanelor fără acte politica sa fundamentală, Garda Națională fiind desfășurată în Los Angeles și Washington – orașe care ar trebui văzute ca „terenuri de antrenament pentru armata noastră” și „zone de război”. Dar era previzibil că vor exista unele consecințe. Acestea s-au manifestat sub forma împușcării recente a doi soldați ai Gărzii Naționale care patrulau în Washington. Unul dintre ei a murit ulterior din cauza rănilor.
Acuzatul este un refugiat din Afganistan care a contribuit la efortul de război al SUA în patria sa. La fel ca Grynszpan, el este o persoană care a experimentat traume și dezumanizare. Luptând și ucigând pentru un guvern străin în propria țară, asasinul avea motive să se aștepte la un fel de adăpost după ce el și familia sa au fost evacuați din Afganistan în SUA. Se pare că s-a confruntat doar cu o serie de dezamăgiri.
Experiența sa, așa cum a relatat The New York Times, a fost straniu de similară cu cea a lui Grynszpan. Deși „nu era clar ce anume l-a activat” pe atacator, un voluntar care a lucrat cu familia „a simțit că o parte din aceasta a fost frustrarea sa față de incertitudinea procesului de imigrare din America” și teama membrilor familiei sale că vor fi „deportați în Afganistan, deoarece cererea sa pentru o viză specială de imigrare se prelungea”. Aceasta nu este o scuză pentru un act oribil. Este un fapt necesar pentru a înțelege structura momentului istoric.
Era previzibil că președintele american Donald Trump va încerca să exploateze o astfel de faptă violentă. Și-a anunțat intenția de a viza „țările din lumea a treia”, a dat vina pe migranți pentru toate problemele Americii și i-a numit pe somalezi „gunoi”. Trump și-a exprimat dorința de a deporta milioane de oameni și de a denatura – de a le lua cetățenia – americanilor ale căror valori le desconsideră sau pe care îi consideră incompatibili cu „civilizația occidentală”. Viața va fi și mai grea pentru non-cetățenii din SUA.
Ce urmează? Pentru naziști, deportarea în masă și pogromul din toamna anului 1938 au fost pași către crearea unei agenții naționale centralizate de poliție, Biroul Principal de Securitate al Reichului, în anul următor. În SUA, ceva similar se întâmplă cu Imigrația și Vama: inițial însărcinat cu efectuarea deportărilor, ICE a preluat misiuni de spionaj, a provocat cetățenii și a fost întărit de soldați ai Gărzii Naționale. În aceste privințe, devine ceva asemănător unei forțe naționale de poliție, cu propagandă ideologică și legături cu forțele armate.
Într-un fel, deportările în masă și Noaptea de Cristal au dus la consolidarea regimului nazist. Dar acest tip de instabilitate a fost nepopular în Germania – la fel cum raidurile ICE sunt nepopulare în orașele americane. Următorii pași radicali au fost posibili doar sub acoperirea războiului. Acesta ar fi următorul pas clasic în schimbarea de regim pe care Trump pare hotărât să o realizeze în SUA. Războiul este modalitatea ușoară de a elimina inamicii interni prin identificarea lor cu un inamic extern.
Pentru Trump, începerea unui război cu Venezuela (sau cu altcineva) ar fi următoarea mișcare logică în promovarea schimbării de regim pe plan intern. Nu este greu de văzut că Trump înțelege acest lucru, având în vedere provocările sale în creștere din vară, când SUA au început să atace presupușii traficanți de droguri din Marea Caraibelor, inclusiv supraviețuitorii naufragiilor uciși cu o încălcare evidentă a dreptului internațional.
Trecutul nu se repetă niciodată, dar ne învață – și învață pe toată lumea. Cei care își doresc autoritarism în America știu că acapararea emoțiilor asociate cu apartenența politică poate duce la tulburări și schimbări de regim. Iar oamenii care își doresc democrație în America pot vedea modelul și, numindu-l, pot face primul pas crucial către oprirea procesului.>>
