Agenţia de presă Reuters a publicat joi câteva elemente cheie despre coronavirusuri şi o serie de informaţii cunoscute despre noul tip de virus care a fost descoperit recent în oraşul Wuhan din centrul Chinei, informează Reuters, citată de Agerpres.
Coronavirusurile sunt o familie de virusuri care şi-au primit numele de la felul în care arată la microscop: sunt sferice, iar membranele lor sunt acoperite cu ţepi ce formează un fel de „coroană”.
Infecţiile cu coronavirus pot provoca maladii respiratorii – unele dintre ele pot fi severe şi chiar mortale, precum MERS (Sindromul respirator din Orientul Mijlociu) şi SARS (Sindromul Acut Respirator Sever), iar altele mult mai blânde, precum răcelile comune.
Infecţiile cu coronavirus pot avea o gamă largă de simptome, inclusiv febră, tuse şi dificultăţi respiratorii. Cazurile severe pot provoca pneumonie, sindrom acut respirator sever, insuficienţă renală şi deces.
Coronavirusurile sunt transmise între animale şi între oameni şi pot evolua pentru a forma tulpini care nu au fost identificate în trecut la oameni.
Testele preliminare sugerează că noul tip de coronavirus din Wuhan ar fi putut să treacă la oameni provenind de la şerpi. Însă experţii medicali chinezi au sugerat şi alte animale ca sursă a virusului, precum bursucii şi şobolanii.
La fel ca alte tipuri de coronavirusuri, noul virus chinezesc este transmis de la om la om prin picături de salivă expectorate de o persoană infectată atunci când strănută sau tuşeşte (picăturile Flügge -n.r.).
În timpul unui strănut sau în timpul tusei, omul expulzează un „nor“ alcătuit din gaz, aer cald şi umed, în care se regăsesc în suspensie picături de diverse dimensiuni. Picăturile conţin agenţii patogeni care transmit boli. Potrivit cercetătorilor de la MIT, norul respectiv menţine în aer picăturile infecţioase mai mult timp decât credeau specialiştii în trecut. Acestea pot parcurge astfel o distanţă şi mai mare decât se ştia, în special picăturile cele mai mici. Motivul? Interacţiunea dintre picături şi faza gazoasă a norului. De fapt, aceste interacţiuni creează o circulaţie aparte a picăturilor în cadrul norului, care-i permite acestuia să se mărească şi chiar să-şi schimbe direcţia. „Fără nor, picăturile mai mari de 100 de micrometri se propagă până la cel mult 2 metri, în vreme ce picăturile mai mici (între 1 şi 50 de micrometri) nu ar depăşi un metru. Dar, ţinând cont de norul pe care-l formează, constatăm că picăturile mari cad primele, iar cele mici pot parcurge chiar şi 6 metri“, explică Lydia Bourouiba, autor al studiului şi profesor de inginerie civilă şi de mediu la MIT, pentru „Le Figaro“.
Noul tip de coronavirus chinezesc se poate transmite şi prin contact cu suprafeţe contaminate, precum mânerele uşilor şi balustradele.
La fel ca MERS şi SARS, noul coronavirus din China este un ribovirus (virus ARN), ceea ce înseamnă că ARN-ul, nu ADN-ul, este materialul său genetic. Astfel, el se combină cu ADN-ul gazdei şi, din acest motiv, poate suferi mutaţii rapide.
Testele pentru depistarea noului coronavirus din China implică utilizarea unei reacţii de polimerază în timp real (RT-PCR), care identifică ARN-ul viral în eşantioanele prelevate. Acestea pot fi recoltate din gât cu un beţişor medical, din spută sau din mostre sangvine, dacă pacientul se simte foarte rău.
