Doi ani de Covid. Ce mi s-a întâmplat, ce am înțeles

Foto: INQUAM/George Călin

Aproape 7.000 de articole pe tema Covid – atâtea au apărut pe Universul.net. Cine ar fi crezut? Acum doi ani, când nebunia Sars-CoV-2 debuta în taină, pentru a deveni cât ai clipi cel mai mare subiect de sănătate publică, economie, geopolitică, dar și folclor, Universul.net se învârtea în jurul a 100 de zile de existență.

Categoria „Coronavirus”, pe care am creat-o pe site la finele lui februarie, într-un moment în care înțeleseserăm că lucrurile nu sunt roz și nici nu vor fi, dar în care eram încă departe de a ghici magnitudinea fenomenului, a înghițit o cincime din materialele publicate de Universul.net.

În tot acest timp, a făcut paradă sub ochii noștri cel mai pestriț amestec de public speaking:

  • autorități care inițial nu fuseseră mai specialiste decât omul de rând, pentru a se califica apoi, fulger, la bancul de lucru;
  • lideri politici care la început plesneau de optimism, pentru ca apoi să admită că panica nu mai e o perspectivă nerealistă și nici îndepărtată;
  • vedete care în primele momente nu dăduseră doi bani pe potențialul de trafic al subiectului, pentru ca apoi să se umfle cu banii și fanii câștigați ușor, nu lămurind oamenii, ci luând în deșert numele Covid și, probabil, pe unii trimițându-i la groapă.
  • partide care poate s-ar fi înecat pe mai departe cu osciorul anonimatului, dar care în final au intrat în Parlament și i-au mai dat un șut în dos bunului simț și simțului răspunderii.
  • maneliști, interlopi, alți cântăreți, petrecăreți, videochatiste, sportivi, preoți, politruci, intelectuali, actori, artiști, medici, penali, blogeri, vloggeri și alte neamuri socio-profesionale – care au tras la căruța dezbaterii publice fie în direcția corectă, fie în sens opus, spre groapa comună în care s-au trezit aruncate, date cu var și acoperite de pământ logica, etica, morala, scrupulul de orice fel.

Pentru cei doi ani, datele oficiale vorbesc despre aproape 2 milioane de români infectați și aproape 60.000 morți. În realitate, în România, ca peste tot în lume, cifrele sunt mult mai mari, după cum admit specialiștii autohtoni și de pretutindeni.

La Universul.net, noi am acoperit onest tema pandemiei. Am respins fără să clipim teoriile conspirației (care între timp au ajuns să miroasă mai rău ca un borcan de murături uitat în soare), am reflectat actualitatea internă, dar și pe cea externă, supunând constant atenției cititorilor noștri modul în care pandemia e abordată de presa internațională, statele și liderii din Europa, America și Asia.

Cu cât ne afundam mai adânc în mlaștina conspiraționismului pestilențial de la noi, cu cât căpăta mai multă tracțiune atitudinea anti-vaccinistă și cu cât câștigau mai mult teren semeni de tipul Șoșoacă, Puric și „credincioșii” de la AUR, cu atât am adus în paginile noastre mai multe povești despre cum stau lucrurile la alții. România a riscat în acești doi ani să rămână definitiv prizoniera propriei peșteri – una tot mai mică, mai îngustă, mai umedă și, implicit, tot mai doldora de boli adiacente. Din nefericire, încă suntem acolo.

Rata de vaccinare a cunoscut un hei-rup de numai câteva „secunde”: iar asta, strict în perioada în care, în România lui 2021, Covidul ucidea, la fiecare două-trei zile, mai mulți oameni decât se stinseseră în decembrie 1989, la Revoluție. De altfel, ca orice boală, Covid nu are nevoie de gloanțe și arme albe, ci de nepăsare și vectori de opinie otrăviți. La noi, s-a bucurat de amândouă.

La sfârșitul lui ianuarie 2020, când carantina și autoizolarea încă se chinuiau să taie potecă în vocabularul oficial și în folclor, mă aflam în Japonia; mult, mult mai aproape de epicentrul Wuhan al pandemiei. Aveam și eu demonii mei. De pildă,îÎncă îmi era greu să țin minte denumirea „ultra-tehnică”, Sars-CoV-2, și eram la doar două-trei săptămâni distanță de un Revelion la care se vorbise de orice, numai nu și despre „pandemie”, „Covid”, „Sars-CoV-2”, „lilieci”, „pangolini”, „piețe umede”, „Wuhan”, „China”, „pneumonii”, „boală”, „moarte” și „terapie intensivă”; și nici despre „mască”, „vaccin”, „ivermectină”, „clorochină”, „anticorpi monoclonali”, „Pfizer”, „Moderna”, AstraZeneca”, „Bion-Tech”, „ARNm”.

Douăzeci și ceva de zile mai târziu, mă aflam, după cum ziceam, în Japonia. Unde, pe repede-înainte, am simțit că e cazul să mă familiarizez cu o temă și să memorez cuvinte care, în scurtă vreme, au devenit „cheie” pentru orice om din popor și motor de căutare care se respectă. Și am simțit că e cazul să scriu primul material din viața mea despre această pandemie. Nu m-am decis ușor să o fac. Deplasarea în Japonia fusese totuși pe cu totul alte complex de teme… mai geopolitic – Taiwan, China, Coreea de Nord, relația cu America (suita de articole e disponibilă – AICI).

Și totuși, după câteva zile de stat în zonă, am înțeles că „ni se pregătește ceva”: la Tokio și pe insula Ishigaki se purta deja mască, începuseră să pice rezervări de hotel, să fie anulate vacanțe, să plece avioanele spre Wuhan, pentru a aduce japonezi aflați acolo în interes de afaceri.

Așa că am scris. Iar ulterior, ca o ironie oarecum naturală a sorții, și dimensiunea geopolitică a pandemiei avea să se reveleze în toată splendoarea ei (Universul.net chiar nu s-a zgârcit cu articolele publicate din această perspectivă).

3-4 ianuarie 2022. Aproape doi ani de când am fost în Japonia, când tocmai explodase și public povestea de la Wuhan; fix un an de când am avut primele simptome de Covid, la București (între timp, m-am vaccinat de trei ori și am reușit să țin virusul la distanță cu mult mai puține eforturi de protecție auxiliară decât depusesem în perioada pre-vaccin).

Și recitesc acum ceea ce scriam atunci, în 31 ianuarie 2020; paragrafe care-mi par cumva aterizate aici ca venind din altă lume.

  • „Cred că va trebui să vă cam feriți și aici”, îmi spune un localnic cu care tocmai făcusem cunoștință. Este joi seară, suntem pe aeroportul din Ishigaki, o insulă japoneză cu iz tropical, aflată la trei ore de zbor de Tokio, dar la nici 300 de kilometri nord-est de coasta Taiwanului. (…) Tipul atât de precaut este Naoki, translatorul nostru pentru următoarele două zile de stat în Ishigaki, situat în Prefectura Okinawa. Mă atenționase arătând discret din cap spre un bărbat aflat în spatele meu. Unul dintre numeroșii purtători aj tot mai celebrei măști de acoperit nasul și gura. Naoki reia subiectul atunci când, odată urcați în taxi, observă că lângă mine, colegul de călătorie, un jurnalist britanic, ține și el o mască. O purtase des la Tokyo, o avea la îndemână și când am ajuns la Ishigaki. Nu este nicidecum singurul din grup care timp de câteva zile a luat la pas orașul nedespărțit de acest scut. Da, este vorba tocmai de masca „anti-virus” pe care o promovează stângaci și Gabriela Firea, în cascadoriile de PR pe care le face zilele astea la București. Dar asta e o paranteză de la care nu mă pot abține, dată fiind tenta caricaturală pe care un oficial de asemenea talie este capabil să o pompeze într-o problemă atât de delicată. Bineînțeles, cu „măștile pe figură” coborâseră din avion mulți alți pasageri. Inclusiv o întreagă echipă de baseball, destul de celebră în Japonia, dacă judecăm după numărul mare de jurnaliști și fani care îi așteptaseră pe jucători în holul aeroportului de pe insula cu 55.000 de locuitori. Zona nu are așadar vulnerabilitățile pe care le prezintă o aglomerare urbană de anvergura capitalei Tokyo, dar aici temerile pornesc de la prezența turiștilor chinezi. Suntem un mic și eclectic grup de jurnaliști, veniți pe insulă de la Tokio, pentru a discuta cu oficialii Pazei de Coastă nipone, care monitorizează navele chineze ce dau târcoale Insulelor Senkaku. China și Japonia și le dispută nervos, dar în ultimele zile și săptămâni pe agenda preocupărilor reciproce s-a mai instalat confortabil o miză cu implicații globale: coronavirusul. (…) La Tokio, o doamnă între două vârste îmi spunea cu o zi înainte că se iau tot mai multe măsuri în zonele publice, iar sfaturile practice pentru populație încep să apară. Îngrijorările nu sunt ascunse de ochii lumii, dar din fericire sunt încă departe de a căpătat accente isterice. Ar fi și greu de atins un asemenea nivel, având în vedere cultul niponilor pentru organizare și acțiune eficientă. La Tokio, o doamnă între două vârste îmi spunea cu o zi înainte că se iau tot mai multe măsuri în zonele publice, iar sfaturile practice pentru populație încep să apară. — Corespondența poate fi găsită integral – AICI 

După cum bine intuiam atunci, isteria nu s-a putut cuibări în spațiul nipon nici măcar pe fondul atât de generos pe care i l-a oferit pandemia de Covid. Și-a făcut, în schimb, coteț la noi – aplauze pentru Șoșoacă/AUR/diverși medici penali și cu frustrări cât fondurile publice sifonate trei decenii în sistemul de sănătate.

Puse față în față, cifrele vorbesc de la sine. Sub 1,8 milioane de cazuri și sub 19.000 de decese înregistrate – în Japonia. Peste 1,8 milioane de cazuri și aproape 59.000 de decese înregistrate – în România. Raportăm la totalul populației din cele două țări și putem vărsa lacrimi și putem așterne suspine: 125,8 milioane de locuitori în Japonia, respectiv între 19 și 20 de milioane de locuitori în România.

Niciunde în lume lucrurile nu au mers brici și nu s-au așezat perfect în această pandemie. Nici măcar în Japonia, dar oroarea a fost cumplit de mare în România. Diferența asta, la capitolul cazuri și morți, ar trebui să muște ca rechinul din fibra mândriei naționale mioritice. Tabloul de mai sus lasă și mai puține motive de mirare dacă-l suprapunem pe fotografia la zi a ratei vaccinării: dublă în Japonia față de România.

Evident, dovadă atâtea alte materiale publicate de Universul.net, asemenea discrepanțe între cum a râșnit moara Covid la noi și cum a râșnit la alții, în funcție de popularitatea științei în societate și de încrederea societății în autorități, se găsesc nu numai raportând România la Japonia. Dar am adus în discuție această comparație din două motive mari și late: pentru că s-a nimerit să fiu acolo într-un moment în care lucrurile anunțau că o vor lua razna și pentru că Japonia era foarte aproape de epicentrul pandemiei și avea o relație ca puțini alții cu el.

Notam, în același articol din 31 ianuarie 2020, de pe Universul.net, că:

  • Totuși, volumul de turiști chinezi a fost anul trecut de aproape 8,5 milioane. Aproape 2 milione de japonezi au vizitat, la rândul lor, China. Aceste cifre absolute e limpede că nu permit prevenția prin anularea totală a interacțiunilor. De altfel, în virtutea relațiilor comerciale și economice care au atins un nivel record între Japonia și China, la Tokyo Anul Nou Chinezesc este marcat în multe locuri, mai ales în zonele turistice tradiționale. De la Muzeul Toyota, unde sunt expuse acum și câteva modele chinezești, la Akasuka, o arteră comercială degustată din plin de turiștii din toate colțurile lumii. (…) În plus, în jur de 30.000 de companii nipone activează pe tot cuprinsul Chinei. Sigur, concentrarea masivă e în zona zero de la Wuhan. Ca atare, și măsurile autorităților de la Tokio au în vedere prioritizarea, cu acțiune pe grupurile de risc evidente.

Vom continua să scriem despre Covid, pe Universul.net, încă mult timp după ce pandemia se va fi banalizat cumva și-și va fi pierdut din potențialul ucigaș (când?, cum? – încă e greu de spus). Iar dacă-mi doresc ceva de o manieră imposibil de măsurat este în primul rând să nu mai aflu de cunoscuți și necunoscuți care au pătimit ori chiar s-au stins din motive oribil de prostești: mândria de a fi mai deștept ca alții și a nu te vaccina, încrederea oarbă în șarlatani la patru ace, halate albe cu pete invizibile, șlapi, bermude și tatuaje ori în sutană.

Să gândim, să ne protejăm, să ne vaccinăm și să fim sănătoși!

La mulți ani!

Ce contează cu adevărat în competiția SUA-China?

 

1 COMENTARIU

  1. Am descoperit recent Universul.net si pe ziaristul Laurentiu Mihu-de urmarit, ca cititor din zona democratica liberala (nu al actualului PNL), simpatizant constant al liberalismului inca dinainte de a participa la manifestatia anticomunista din 21.12.1989 din Pta Universitatii si de la debutul politic al liberalismului romanesc PNL-Campeanu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here