„Cred că va trebui să vă cam feriți și aici”, îmi spune un localnic cu care tocmai făcusem cunoștință. Este joi seară, suntem pe aeroportul din Ishigaki, o insulă japoneză cu iz tropical, aflată la trei ore de zbor de Tokio, dar la nici 300 de kilometri nord-est de coasta Taiwanului.
Totul în jur este de un verde izbitor, palmieri tineri se îndoaie în bătaia ușoară a vântului. Zona are un aspect rural pronunțat. Unul încă și mai amplu pus în valoare de reminiscențele proiecției high-tech, încă atât de proaspătă în minte, a metropolei Tokyo. Apoi, de ceea ce vedem pe câmpurile din stânga și din dreapta noastră, lăsate în urmă de cel mai calm taximetrist pe care l-am întâlnit vreodată: adăposturi înțesate de vaci de un ciudat maroniu spre negru, ori pur și simplu grupuri de vaci lăsate să pască în aer liber.
Vacile au devenit aici o afacere atractivă după ce, în perioada anilor ’70, cultivarea ananasului nu a mai fost profitabilă, pe fondul deschiderii tot mai largi a pieței nipone. În schimb, culturile de trestie de zahăr și turismul continuă să înflorească.
Tipul atât de precaut este Naoki, translatorul nostru pentru următoarele două zile de stat în Ishigaki, situat în Prefectura Okinawa. Mă atenționare, arătând discret din cap spre un bărbat aflat în spatele meu. Unul dintre numeroșii purtători aj tot mai celebrei măști de acoperit nasul și gura.
Naoki reia subiectul atunci când, odată urcați în taxi, observă că lângă mine, colegul de călătorie, un jurnalist britanic, ține și el o mască. O purtase des la Tokyo, o avea la îndemână și când am ajuns la Ishigaki. Nu este nicidecum singurul din grup care timp de câteva zile a luat la pas orașul nedespărțit de acest scut.
Da, este vorba tocmai de masca „anti-virus” pe care o promovează stângaci și Gabriela Firea, în cascadoriile de PR pe care le face zilele astea la București. Dar asta e o paranteză de la care nu mă pot abține, dată fiind tenta caricaturală pe care un oficial de asemenea talie este capabil să o pompeze într-o problemă atât de delicată.
Bineînțeles, cu „măștile pe figură” coborâseră din avion mulți alți pasageri. Inclusiv o întreagă echipă de baseball, destul de celebră în Japonia, dacă judecăm după numărul mare de jurnaliști și fani care îi așteptaseră pe jucători în holul aeroportului de pe insula cu 55.000 de locuitori. Zona nu are așadar vulnerabilitățile pe care le prezintă o aglomerare urbană de anvergura capitalei Tokyo, dar aici temerile pornesc de la prezența turiștilor chinezi.
Suntem un mic și eclectic grup de jurnaliști, veniți pe insulă de la Tokio, pentru a discuta cu oficialii Pazei de Coastă nipone, care monitorizează navele chineze ce dau târcoale Insulelor Senkaku. China și Japonia și le dispută nervos, dar în ultimele zile și săptămâni pe agenda preocupărilor reciproce s-a mai instalat confortabil o miză cu implicații globale: coronavirusul.
Cazul șoferului de autobuz
Marți, Japonia a raportat primul caz de îmbolnăvire cu coronavirus la o persoană care nu a călătorit recent în China.
Este vorba de un șofer de autobuz de peste 60 de ani, din Prefectura Nara. Potrivit presei nipone, bărbatul a avut totuși contact cu turiști chinezi de două ori, în luna ianuarie, pe care îi transporta la diferite destinații.
Șoferul din Nara este totodată și primul caz de infecție de la om la om confirmat pe teritoriul Japoniei.
În capitală, unde numărul și densitatea populației sunt o binecuvântare pentru orice agent patogen „dornic” de afirmare, purtarea măștii, ca minimă măsură de autoprotectie, s-a împământenit serios.
Îngrijorările nu sunt ascunse de ochii lumii, dar din fericire sunt încă departe de a căpătat accente isterice. Ar fi și greu de atins un asemenea nivel, având în vedere cultul niponilor pentru organizare și acțiune eficientă.
La Tokio, o doamnă între două vârste îmi spunea cu o zi înainte că se iau tot mai multe măsuri în zonele publice, iar sfaturile practice pentru populație încep să apară.
Implicațiile volumului uriaș de turiști chinezi și japonezi care se vizitează reciproc
Atenția sporită a japonezilor se îndreaptă, ușor de intuit, asupra turiștilor chinezi. Marja de manevră a niponilor e, trebuie precizat, destul de limitată. E drept că de la izbucnirea epidemiei, în Wuhan, au fost anulate, inclusiv în Japonia, diverse evenimente menite să marcheze Noul An Chinezesc.
Totuși, volumul de turiști chinezi a fost anul trecut de aproape 8,5 milioane. Aproape 2 milione de japonezi au vizitat, la rândul lor, China. Prin aceste cifre absolute e limpede că nu permit prevenția prin anularea totală a interacțiunilor.
De altfel, în virtutea relațiilor comerciale și economice care au atins un nivel record între Japonia și China, la Tokyo Anul Nou Chinezesc este marcat în multe locuri, mai ales în zonele turistice tradiționale. De la Muzeul Toyota, unde sunt expuse acum și câteva modele chinezești, la Akasuka, o arteră comercială dezgustată din plin de turiștii din toate colțurile lumii
„Mulți chinezi își rezervaseră camere în hotelurile din Japonia, iar acum apar destule multe anulării. Oamenii sunt destul de îngrijorați de impactul pe care extinderea epidemiei îl va avea asupra afacerilor din Japonia”, îmi explică o tânără din industria turismului.
În plus, în jur de 30.000 de companii nipone activează pe tot cuprinsul Chinei. Sigur, concentrarea masivă e în zona zero de la Wuhan. Ca atare, și masurile autorităților de la Tokio au în vedere prioritizarea, cu acțiune pe grupurile de risc evidente.
Evacuarea din Wuhan
Săptămâna aceasta, de exemplu, Guvernul Abe a decis evacuarea cetățenilor japonezi aflați în zona Wuhan. Sens în care, oamenilor le-a fost pus la dispoziție o cursă charter. Cei aflați în situația aceasta sunt consultați în prealabil de echipe de medici care verifică dacă prezintă simptomele specifice contractării coronavirusului. Un triaj, așadar, care precede lăsarea la vatră a niponilor care se întorc acasă direct din epicentrul epidemiei.
În clipa asta, cei mai îngrijorați sunt japonezii din Osaka și Hokaido, îmi spune tânăra familiarizată cu dinamica turismului din Japonia.
Istoria recentă îi izbește însă pe toți. Multor japonezi le este tot mai dificil să își reprime imaginile care i-au luat prizonieri fără drept de ap acum aproape 20 de ani, în timpul epidemiei de SARS. Iar zilele astea, nevinovata mască textilă joacă un rol determinant în alimentarea imaginarului colectiv.
*Material realizat cu sprijinul unui program pentru jurnaliști străini al Ministerului de Externe din Japonia
[…] Corespondență din Tokyo și Ishigaki | Cum trăiesc japonezii în „era” coronavirus. Implicaț… […]