Diplomația vaccinului ar putea fi elementul de soft power pe care China îl așteaptă de atâta vreme pentru a-și întări poziția în lupta pentru dominație globală, scrie Cindy Wu într-o analiză publicată în The Spectator.
🔷 La sfârșitul lunii ianuarie, președintele Chile, Sebastián Piñera, a ținut un discurs pe pista aeroportului Santiago. „Astăzi este o zi de bucurie, emoție și speranță”, a spus el lângă un Boeing 787 care tocmai sosise de la Beijing. În interiorul acestuia se aflau două milioane de doze de vaccin produse de compania chineză Sinovac. A fost primul dintre cele două transporturi de dimensiuni similare care au sosit în acea lună.
Cu câteva zile mai devreme, președintele Mexicului, Andrés Manuel López Obrador, ieșise din izolare pentru a mulțumi unui Vladimir Putin „cu adevărat afectuos” pentru că promisese Mexicului 24 de milioane de doze Sputnik în următoarele luni. Speranțele de a-și vaccina țara cu vaccinul Pfizer se risipiseră când aprovizionarea a intrat la apă. Pfizer a dat vina pe „lipsa globală”, dar aici a fost ocazia perfectă pentru Putin de a juca rolul eroului și de a trimite lumii un mesaj: în vremuri de nevoie, Moscova, nu Washingtonul, salvează ziua.
Aceasta este diplomația vaccinului, noul mare joc. Națiunile înfometate de a intra în competiție cu Occidentul – și în special cu America – își folosesc vaccinurile anti-COVID ca modalitate de-a câștiga influență. Dau vaccinuri în schimbul loialității și obedienței publice.
Nu este vorba că de niște doze care lasă omenirea cu gura căscată: Sinovac a avut unele dintre cele mai scăzute rating-uri de eficacitate dintre toate vaccinurile autorizate (doar 50,4 la sută într-un studiu) și, până în această lună, nici măcar nu fusese autorizat pentru uz general în China. Încă nu este aprobat pentru utilizare în cazul celor peste 60 de ani, motiv pentru care chinezii nu sunt deranjați de sutele de milioane de doze care merg în străinătate. Pe rețelele de socializare, utilizatorii glumesc frecvent: „Alte persoane pot luat vaccinurile chinezești superioare. Eu aștept Pfizer.” Sinopharm, celălalt producător chinez de vaccinuri, pretinde o eficacitate de 79%. Dar țările în curs de dezvoltare nu au luxul de a alege de unde își iau vaccinurile, dacă vor să înceapă programele de vaccinare anul acesta.
Este o întorsătură incredibilă de evenimente; nimeni nu a uitat de unde a apărut acest virus, și totuși, la un an distanță, China încearcă să se prezinte ca soluție la pandemie, mai degrabă decât ca origine a acesteia. Unora din Occident li s-ar putea părea amuzant acest lucru. Dar pentru țările mai sărace, care altfel ar trebui să aștepte luni, dacă nu chiar ani, vaccinurile, este un pas convingător.
China planifică această lansare globală de luni de zile. Încă din vara anului trecut, președintele Xi îi telefona regelui Marocului, Mohammed al VI-lea, și altor lideri mondiali, vânturând dozele în curs de dezvoltare și promițând că vor fi un „bun public global”. După ce lumea s-a întors împotriva Chinei, pe măsură ce s-a dezvăluit amploarea pandemiei, Beijingul a dorit să evite statutul de paria. Prima fază a procesului a constitut-o livrările PPE (pentru care președintele sârb a fost atât de recunoscător, încât a sărutat un steag chinez); acum este vorba de vaccinuri.
Wang Yi, ministrul de externe al Chinei, a început un turneu de nouă națiuni prin Africa și Asia de Sud-Est la începutul acestui an, oferind doze de vaccin și investiții viitorilor aliați. Unii dintre clienții Chinei sunt previzibili – aliați politici precum Pakistanul (care va primi 22 de milioane de doze) sau parteneri comerciali în plină expansiune precum Turcia (50 de milioane de doze). Liderii cu mână de fier, în special, gravitează spre darurile Beijingului: în Filipine, unde China a donat jumătate de milion de vaccinuri în plus pe lângă o comandă de 25 de milioane de doze, președintele Rodrigo Duterte a fost fotografiat picurând cu atenție un gel antibacterian în mâna lui Wang.
În Zimbabwe, beneficiarul multor investiții chineze din ultimii ani, o donație de 200.000 de doze a sosit săptămâna aceasta: președintele Mnangagwa s-a declarat „foarte onorat”. Mai aproape de casă, același președinte sârb Vucic, care sărută steagul, a reușit a doua cea mai rapidă lansare din Europa, datorită unui transport de vaccinuri Sinopharm. Și chiar și în UE cântecul de sirenă al vaccinurilor chineze este irezistibil. Ungaria a devenit prima națiune din UE care a aprobat Sinopharm, iar Viktor Orban a spus chiar că va alege doza chinezească, și nu Pfizer, pentru a se vaccina: „Chinezii au cea mai lungă experiență cu acest virus, deci sunt probabil cei mai bine informați”, a glumit el. Primul transport sosește luna aceasta.
Rușii nu au rămas nici ei în urmă în marele joc. Cu Sputnik V, numit în mod patriotic (nu există iluzii despre cum vede Moscova vaccinul), Putin are un vaccin mai bun, arată sondajele, mai de încredere la nivel internațional. Un studiu peer-review publicat în Lancet a constatat o eficiență de 91%, aproape la fel de bun ca eficacitatea de 95% a Pfizer.
Moscova susține că a primit aproximativ 1,2 miliarde de comenzi (aproape sigur este o exagerare), din partea a 50 de țări, și numărătoarea continuă. Monitorizarea eforturilor de propagandă rusești arată că Moscova a vizat Mozambic, Nigeria și Africa de Sud cu mesaje de dispreț la adresa rivalilor Sputnik. Iranul așteaptă 400.000 de doze până la sfârșitul lunii martie, spre panica oamenilor de știință din țară. O scrisoare deschisă din partea Consiliului Medical al Iranului deplânge următorul aspect: „se pare că considerațiile diplomatice privind cumpărarea acestui vaccin au împiedicat evaluarea standard”.
UE s-a dus și ea cu căciula în poală în Rusia. Disperarea blocului – cu 5% acoperire a vaccinării, față de 24% în Marea Britanie – a fost palpabilă într-o vizită recentă pe care Josep Borrell, principalul diplomat al UE, a făcut-o la Moscova. Borrell a părut dispus să treacă cu vederea represiunea lui Putin împotriva vocilor opoziției în schimbul unor doze. Sputnik nu a primit încă aprobarea Agenției Europene a Medicamentului, dar Orban a comandat deja două milioane de doze. Merkel este, de asemenea, interesată de Sputnik și s-a oferit să-l ajute pe Putin să stabilească unități de producție în Germania.
La apogeul Războiului Rece, peste 100 de țări în curs de dezvoltare au format Mișcarea de Nealiniere, angajându-se să rămână neutre față de URSS și SUA. Apoi, ca și acum, marile puteri au făcut tot ce au putut pentru a influența loialitățile. Întrucât lumea se strecoară inevitabil într-un al doilea război rece, acești alegători indeciși dintre China și Rusia lucrează, fac tot ce pot pentru a minimiza sprijinul global pentru unchiul Sam. Mexicul caută deja să-și diversifice alianțele – o mișcare izbitoare a unui vechi aliat al americanilor. S-ar putea ca Putin să viziteze Mexicul înaintea lui Joe Biden.
Între timp, Marea Britanie pare să folosească India ca proxy pentru lansarea sa internațională de vaccinuri. Parteneriatul britanic cu Serum Institute of India (SII), cel mai mare producător de vaccinuri din lume, ar putea oferi o baricadă atât de necesară împotriva Chinei și Rusiei. SII produce doze Oxford în vrac și, în timp ce Marea Britanie se concentrează pe injectarea propriei populații, guvernul Modi distribuie aceste vaccinuri la nivel global, cu binecuvântarea Marii Britanii. Așadar, India se confruntă acum cu China pentru vecini precum Bangladesh și Sri Lanka. Dozele fabricate în India au ajuns și în Africa de Sud, dar rezultatele au fost amestecate acolo, deoarece testele au pus la îndoială eficacitatea vaccinului împotriva tulpinii locale. Între timp, Sputnik a solicitat deja aprobarea în Africa de Sud.
În ciuda progreselor lui Putin, China ar trebui să îngrijoreze cu adevărat Occidentul. Se spune adesea că influența crescândă a Beijingului în lume se reduce la hard power: șantajul economic și agresiunea militară. Diplomația vaccinului se poate dovedi a fi elementul soft power pe care Beijingul îl caută de atâta timp. China speră acum că alte țări vor răspândi mesajul lui Xi. La Belgrad, Vucic a făcut-o perfect. „Lumea a lovit un aisberg”, a spus el. „La fel ca pe Titanic, cei bogați și cei foarte bogați se salvează doar pe ei înșiși și pe cei dragi.”
Dar China ar putea ajunge să nu se dezlănțuie: de exemplu, dacă se dovedește că vaccinurile sale nu oferă suficientă protecție. Când a ieșit rezultatul testului brazilian pentru Sinovac, care a demonstrat eficacitatea de 50,4%, președintele Bolsonaro a batjocorit cu bucurie vaccinul: „Acest 50% este bun, nu-i așa?” Bolsonaro este cunoscut ca fiind anti-vaccin – la insistențele Pfizer de a semna o exonerare de răspundere, el a replicat: „Dacă te transformi într-un crocodil, asta e problema ta” -, dar este suspicios în special față de Sinovac, „din cauza originii sale”. Taiwanul a respins, de asemenea, vaccinurile chineze și acum face troc cu Germania pentru Pfizer în schimbul semiconductorilor.
Și chiar și chinezii apreciază Pfizer. O companie farmaceutică din Shanghai a asigurat 100 de milioane de doze din vaccinul americano-german. Acest lucru a dus la confuzie pe rețelele de socializare, cu cetățeni chinezi care încearcă să afle singuri care este opțiunea cea mai bună. Când i s-a cerut să compare Pfizer cu vaccinurile chineze, un om de știință aflat în slujba statului a răspuns: „Când vine vorba de mașini interne sau mașini de import, știți cu toții pe care le vreți. Deci, de ce nu știți când vine vorba de vaccinuri?” Mașinile importate au fost mult timp un simbol de statut pentru consumatorii chinezi cu pretenții burgheze.
Dacă ar exista o alegere autentică pe o piață reală, Occidentul ar câștiga: sondajele arată că Pfizer și AstraZeneca sunt preferate față de Sinovac și Sputnik. Dar oamenii vor lua ce pot obține. Țări precum Peru trebuie să aștepte până în septembrie până la sosirea vaccinului AstraZeneca (în afara Marii Britanii, nimeni nu îl numește „Oxford”), dar până atunci, Peru a fost alimentată de Sinopharm. Deocamdată, bunăvoința Occidentului se limitează la a arunca ceva mai mulți bani către Covax, schema de vaccinuri a Organizației Mondiale a Sănătății, care s-a străduit să se mobilizeze. O cerere din partea Indiei și Africii de Sud de a renunța la brevetele de vaccin pentru a permite producția globală a fost blocată de America, Marea Britanie și UE, care susțin că acest lucru ar „înăbuși inovația”. Un punct corect, poate, dar nu sună bine. Mai mult, se potrivește perfect narațiunii Xi-Putin.
În anii turbulenți ai președinției lui Donald Trump, politicienii occidentali s-au plâns adesea că haosul de la Washington a făcut imposibil orice efort multilateral pentru a bloca China. Dar nici Biden nu se grăbește să reformeze alianța occidentală: are propria țară de vaccinat, propria economie de resuscitat. La conferința G7 din Cornwall în această vară ne putem aștepta la multe discuții despre o alianță D10 a democrațiilor în scopul combaterii Chinei. Dar dacă Marea Britanie și SUA sunt serioase, trebuie să convingă lumea că prietenia lor valorează mai mult decât a Chinei. 🟦
