<< Atacul inițiat de Hamas a fost la fel de neașteptat pentru oamenii obișnuiți din Gaza precum a fost pentru Israel. Statul evreu a fost șocat nu numai de videoclipurile cu bărbați în negru luând ostatici femei și copii, omorând sute de civili neînarmați și cucerind baze militare, ci și de faptul că serviciile sale de informații și forțele militare judecaseră atât de greșit intențiile Hamas, grupul militant care controlează Gaza >>, scrie The Economist.
<< Înaintea acestui atac, Israelul și Hamas au purtat patru războaie majore și au avut mai multe confruntări mai mici de când grupul islamist a preluat controlul asupra Gazei și a celor 2 milioane de locuitori ai săi, în 2007. Aceste conflicte au costat mii de vieți, majoritatea dintre ele fiind palestiniene. Dar de la încheierea unei bătălii de două săptămâni, în 2021, Hamas a evitat escaladarea conflictului și, de fapt, a restricționat alte grupuri militante palestiniene atunci când au lansat rachete spre Israel. Mulți israelieni credeau că grupul islamist era mai interesat să mențină o încetare a focului pentru a se concentra asupra reconstruirii fâșiei de coastă sărace și supraaglomerate decât să declanșeze un alt război sângeros și fără rost. Guvernul israelian spera că faptul de a le permite câtorva mii de muncitori palestinieni să lucreze în Israel atâta timp cât păstrează calmul va oferi un alt motiv de menținere a păcii. Iar unii oficiali sperau că Hamas în sine ar putea fi cooptat într-o încetare pe termen lung. Atacul său brutal din 7 octombrie a distrus această iluzie. „O dată grupare teroristă, pentru totdeauna grupare teroristă”, spune Yaakov Amidror, fost șef al Consiliului de Securitate Națională al Israelului.
Totuși, de ceva timp există semne că Israel ar fi putut interpreta greșit situația din Gaza. Ani în șir, oficialii israelieni au ignorat avertismentele că condițiile de trai din enclavă erau atât de grele încât frustrările pe care le provoacă ar putea declanșa o explozie. Când Israel și-a retras forțele din Gaza, în 2005, s-a sperat că teritoriul va putea exporta produse în Egipt și Israel și va putea importa bunuri prin intermediul unui punct de trecere de la granița cu Egiptul. Dar de când Hamas a preluat controlul Gazei, în 2007, teritoriul a fost supus unei blocade din partea ambelor țări, ceea ce a limitat comerțul, a strangulat economia și a îngrădit în mare măsură populația.
Acestor nemulțumiri li s-a adăugat sentimentul, prezent în Gaza, de abandon de către lumea largă. Mai devreme în acest an, Qatar, care trimitea Hamas 30 de milioane de dolari pe lună pentru a plăti salariile funcționarilor publici, printre altele, a redus plățile la 10 milioane de dolari pe lună. Chiar și aceste plăți ajungeau adesea cu întârziere („dacă încerci să plătești pentru a evita rezistența, atunci mai bine plătești și plătești maximul”, spune o persoană care face naveta între Hamas și guvernele occidentale). Acordurile Avraam, care au stabilit legături diplomatice între Israel și mai multe țări arabe, inclusiv Emiratele Arabe Unite, au sporit, în Gaza, sentimentul de singurătate. „Am decis să punem capăt tuturor acestora”, a spus Muhammad Deif, comandantul aripii militare, într-un comunicat care anunța atacul. „Astfel încât dușmanul să înțeleagă faptul că nu se mai poate bucura fără a fi tras la răspundere”.
Hamas susține că se așteaptă la o invazie terestră. Își pregătește populația pentru suferința care va urma. „Ori murim lent, ori murim luând ocupația cu noi”, spune un oficial Hamas referindu-se la Israel. El argumentează că vânturile bat în favoarea sa. După mai multe războaie, forțele sale sunt mai bine antrenate, inovatoare și mai bine echipate ca niciodată. Într-un conflict cu Israel din 2014, brigăzile sale au continuat să lupte timp de 50 de zile. Forța aeriană israeliană lovește cu putere Hamas, dar grupul crede că lista de ținte a Israelului este parțială și depășită. De asemenea, consideră că deciziile Israelului sunt influențate de disputele politice interne și că statul evreu ar putea fi prost poziționat pentru a câștiga un război terestru. Lupta în fâșia dens populată va impune un cost umanitar semnificativ care ar putea influența opinia publică globală împotriva Israelului și ar putea atrage în conflict simpatizanți din alte regiuni, speră Hamas.
Mai presus de toate, notează purtătorul de cuvânt militar al Hamas, grupul deține peste 100 de ostatici israelieni care ar fi la fel de expuși unui atac israelian precum civilii palestinieni. Intenționează să-i folosească drept monedă de schimb pentru a obține eliberarea în masă a prizonierilor palestinieni și pentru a pune capăt blocadei Israelului. „Negocierile au început deja prin intermediul egiptenilor”, spune un oficial Hamas. Și, notează un mediator israelian, referindu-se la soldatul israelian capturat de Hamas și schimbat cu peste 1.000 de prizonieri palestinieni în 2011, prețul pe care îl vor cere acum este dat de faptul că „ei au 100 de Gilad Shalit”. Hamas a declarat că va executa un ostatic pentru fiecare atac israelian neanunțat asupra caselor din Gaza (cu toate că ostaticii sunt monede de schimb valoroase).
Islamistii încearcă și să schimbe lucrurile mult dincolo de Gaza. „Vrem să declanșăm o rebeliune” în Cisiordania ocupată, a declarat un oficial Hamas, atât împotriva lui Mahmoud Abbas, președintele cu o sănătate precară al Autorității Palestiniene (AP), cât și împotriva Israelului, care susține AP. Hamas își propune, de asemenea, să readucă problema Palestinei în vârful agendei politice a Orientului Mijlociu. În taberele de refugiați palestinieni din Liban, vizitatorii raportează o atmosferă de carnaval. În al doilea cel mai mare oraș al Egiptului, Alexandria, un polițist a împușcat mortal doi turiști israelieni. Hamas speră să declanșeze un conflict mai larg, cerând ajutor de la ceilalți membri ai „axei rezistenței”, așa cum își spun Iran și sateliții săi din Irak, Siria, Liban și partea din Yemen controlată de Houthi.
Totuși, este departe de a fi clar dacă ceilalți membri ai acelei axe vor fi entuziasmați să se alăture luptei. Hezbollah, partidul-miliție din Liban, deține un imens arsenal de rachete îndreptate spre Israel. Dar războiul amar pe care l-a purtat cu Israelul în 2006 a fost atât de distructiv încât de atunci Hezbollah s-a abținut să înceapă un altul. Iar Libanul, cu economia sa în colaps, nu este pregătit să facă față unei alte calamități. Patronul Hezbollah, Iran, pare, de asemenea, să vrea ca acesta să își țină pulberea uscată; miile de rachete furnizate de Iran către Hezbollah sunt destinate să descurajeze Israelul să bombardeze programul nuclear al Iranului. Și în ciuda tuturor retoricii sale, Iranul nu a intrat niciodată în război pentru palestinieni. „Știm că suntem un instrument [al Iranului]”, spune oficialul din Gaza, remarcând că Hamas și Iranul se află de părți opuse ale diviziunii sectare a islamului dintre șiiți și suniți. „La finalul zilei, avem doar un zawaj muta’, un mariaj temporar”.
În încercarea de a evita deschiderea unui alt front, oficialii israelieni au minimalizat rolul Iranului și al Hezbollahului. Cu toate acestea, axa nu a făcut prea mult efort să-și ascundă veselia față de ceea ce a pățit Israel și sprijinul pentru Hamas. La 9 octombrie, Wall Street Journal cita doi oficiali neidentificați din Iran și Hezbollah spunând că Republica Islamică a planificat atacul timp de săptămâni. A menționat că, înainte de atac, Ismail Qaani, șeful brațului extern al Gardienilor Revoluției Islamice din Iran, s-a întâlnit repetat cu liderii Hezbollah și oficialii Hamas, inclusiv cu Saleh al-Arouri, reprezentantul său din Beirut. Totuși, această versiune a evenimentelor probabil exagerează rolul Iranului. Cu toate că Hamas primește arme și instruire de la Iran, grupul palestinian insistă că el decide singur dacă și când să lanseze operațiuni. În orice caz, avea multe motive proprii pentru atac.
Principala preocupare a Iranului este că regiunea se îndepărtează de orbita sa spre cea a Statelor Unite și a Israelului. Arabia Saudită și Israelul au afirmat public că iau măsuri pentru a stabili relații diplomatice și că acestea sunt subscrise de garanții de securitate din partea Statelor Unite. Se aștepta o mai mare progresie odată cu vizita unui al treilea ministru israelian la Riad mai târziu în acest lună. Cu doar câteva zile înainte ca acest atac să înceapă, liderul suprem al Iranului, aiatollahul Ali Khamenei, avertizase că țările care stabilesc relații cu Israelul se expun „pericolului”.
Într-adevăr, după o perioadă de relativă liniște în regiune, aliații Iranului reînnoiesc ostilitățile pe mai multe fronturi. Houthi, grupul armat șiiit care controlează capitala Yemenului, au efectuat recent primul lor atac transfrontalier asupra Arabiei Saudite din ultimele luni. Milițiile aliniate cu Iranul în estul Siriei au lansat, de asemenea, rachete asupra bazelor americane și au încurajat triburile arabe din regiune să se răzvrătească împotriva controlului local kurd.
Totuși, odată cu înrăutățirea luptei din Gaza, presiunea asupra altor membri ai acestei axe, pentru a face mai multe, s-ar putea intensifica. Cu două luni în urmă, Hezbollah a făcut un exercițiu militar foarte mediatizat în sudul Libanului, în cadrul căruia a practicat capturarea de orașe israeliene. Faptul că acum Hamas a făcut același lucru „îi pune sub presiune”, spune Hilal Khashan, un expert libanez în securitate. În ziua de după ce Hamas a lansat atacul, Hezbollah a bombardat trei poziții israeliene în fermele Sheba’a, o parcelă de teren contestată, de pe Înălțimile Golan. Locația aleasă pentru acest atac pare să fi fost concepută pentru a-i calma pe înfocații mișcării, în timp ce Israelului îi semnalează că dorește să evite escaladarea. Întrebarea este cât timp vor ține aceste calcule complexe. >>
Un potențial punct de pivot pentru Gaza – de asemenea, și pentru Israel
