<< A început la ora 6:29 dimineața cu o sirenă care s-a declanșat. Locuiesc singur, așa că am sărit din pat și am alergat direct în camera mea de securitate. Blocul meu de apartamente are mai puțin de un an și au amenajat o cameră de securitate în fiecare apartament >>, a povestit, pentru The Economist, Robert Albin, profesor de filosofie la Colegiul Sapir.
<< De obicei, sirena sună pentru atacuri cu rachete și durează 10-15 minute. Apoi ieși și te întoarceți la viața de zi cu zi. Dar ieri dimineața a durat foarte, foarte mult timp. Chiar și în interiorul camerei de securitate puteai auzi rachetele. Le-am auzit pe cele pe care Hamas le-a tras asupra orașelor Ashkelon, Ashdod, Kiryat Gat și Beersheba, unde locuiește fiica mea. Locuim foarte aproape de bateria Iron Dome care le interceptează, așa că aud rachetele noastre care răspund. Nu am putut avea acces la internet.
Asta se întâmplă în Israel, stat suveran. Nu puteam înțelege ce se petrece aici. După o oră, am reușit să mă conectez din nou online. Atunci am înțeles că Hamas avusese o operațiune de trecere a frontierei, de intrare în oraș și a început să tulbure lucrurile pe aici. Nu am mai întâlnit niciodată o astfel de situație. Cel puțin 20 dintre ei trebuie să fi intrat în Sderot. Se plimbau la aproximativ 300 de metri de casa mea.
Am fost în contact cu prietenii din oraș de când a început totul. Nu facem schimb de ponturi de securitate, nu știm cum să o facem. Dar, pe cât posibil, încercăm să transmitem informații fiabile. Există și multă dezinformare – Hamas face o treabă foarte bună în a o răspândi la televizor și pe rețelele de socializare.
Am primit mesaje că teroriștii au confiscat vehicule ale poliției, precum și de la armată și gărzile de frontieră. Și au luat și uniforme, pentru a se disimula ca soldați israelieni, așa că am fost avertizați și cu privire la acest lucru. Există rapoarte despre acțiuni considerate crime de război.
Am văzut trupele noastre sub balconul meu. Se deplasează în vehicule hatchback, soldații își scot armele pe geam – ceea ce nu am mai văzut niciodată în Israel. De obicei, dacă sunt încărcate, le țin ascunse. Dar acum le agită.
Se pare că au avut loc două confruntări principale în Sderot. Am primit rapoarte și din alte locuri din apropiere. În Ofakim, lângă Beersheba, se spune că o echipă Hamas a luat ostatici civili.
În kibuțurile din jur, care sunt mai aproape de graniță decât suntem noi, oamenii au fost asediați în casele lor și în adăposturile anti-bombe. Echipajele Hamas încercau să intre în camerele lor de securitate pentru a-i ucide. Au raportat că sunt 25 de morți, dar din experiența mea – am fost căpitan în armată mulți ani – cifrele pe care serviciile de urgență le anunță inițial se dublează sau se triplează în final. Cei mai mulți dintre cei morți probabil nu sunt soldați. Una dintre colegele mele locuiește în Kibbutz Nahal Oz, chiar la granița cu Gaza, și a fost blocată în camera ei de securitate cu teroriști în afara ei. A fost o situație ca în cazul Annei Frank. Asta este singura modalitate de a o descrie. Ea era în interiorul casei sale, cu copiii ei și soțul său bolnav, în timp ce Hamas erau afară, lovind ușa. Se temea că ar putea să-i incendieze casa sau să spargă pereții și să intre.
Eram copil în timpul războiului de Yom Kippur din 1973. Bătălia de atunci părea departe. Nu am simțit-o. Îmi amintesc că am auzit poate două sirene în decurs de aproximativ 17 zile. Acum suntem în mijlocul luptei. Au vânat civili. Ești în casa ta și știi că sunt oameni care umblă în jurul ei și vor să intre. Și asta se întâmplă în Israel, un stat suveran. Nu putem înțelege ce se întâmplă aici, cum se întâmplă, ce este acest lucru. Este înfricoșător. >>
Ținte cu bătaie lungă. Ce a urmărit Hamas prin atacarea Israelului în acest moment și în acest mod
