Dacă predicțiile Silicon Valley se dovedesc măcar parțial corecte, ne așteaptă o perturbare fără precedent, notează The Economist.
<< Pentru cea mai mare parte a istoriei, cea mai sigură predicție a fost că lucrurile vor continua în mare parte la fel. Dar uneori viitorul devine de nerecunoscut. Liderii din Silicon Valley susțin că omenirea se apropie de un astfel de moment, deoarece, în doar câțiva ani, inteligența artificială (AI) va depăși omul obișnuit în toate sarcinile cognitive. Nu este nevoie să le acorzi o mare probabilitate de a avea dreptate pentru a înțelege că afirmația lor merită luată în serios. Dacă s-ar adeveri, consecințele ar fi la fel de mari ca orice alt eveniment din istoria economiei mondiale.
De la progresele realizate în urmă cu aproape un deceniu, capacitățile AI au depășit, în mod repetat și spectaculos, toate predicțiile. Anul acesta, modelele lingvistice de mari dimensiuni dezvoltate de OpenAI și Google DeepMind au obținut medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică, cu 18 ani mai devreme decât estimau experții în 2021. Aceste modele devin din ce în ce mai mari, alimentate de o cursă a înarmării între firmele de tehnologie — care se așteaptă ca învingătorul să câștige totul — și între China și America, care se tem de o înfrângere sistemică dacă ajung pe locul doi. Până în 2027, ar trebui să fie posibilă antrenarea unui model folosind de 1.000 de ori mai multe resurse de calcul decât cele utilizate pentru a construi GPT-4, modelul din spatele celui mai popular chatbot de astăzi.
Ce ne spune asta despre puterea inteligenței artificiale în 2030 sau 2032? Așa cum explicăm într-unul dintre cele două articole din această săptămână, mulți se tem de un coșmar distopic, în care teroriști dotați cu AI creează arme biologice care ucid miliarde de oameni, sau în care o AI „nealiniată” scapă de sub control și păcălește omenirea. Este ușor de înțeles de ce astfel de riscuri extreme atrag atât de multă atenție. Totuși, după cum arătăm în al doilea articol, aceste scenarii apocaliptice au ajuns să eclipseze reflecția asupra efectelor imediate, probabile, previzibile — și la fel de uluitoare — ale unei AI care nu distruge lumea.
Înainte de 1700, economia mondială creștea, în medie, cu 8% pe secol. Oricine ar fi prezis ce a urmat ar fi fost considerat nebun. În următorii 300 de ani, odată cu declanșarea Revoluției Industriale, creșterea a ajuns la o medie de 350% pe secol. Asta a dus la scăderea mortalității și la creșterea natalității. Populații mai mari au generat mai multe idei, ceea ce a accelerat expansiunea economică. Din cauza nevoii de a adăuga forță de muncă umană, acest ciclu a fost lent. În cele din urmă, bogăția crescută a dus la scăderea natalității. Astfel, standardul de viață a crescut într-un ritm constant de aproximativ 2% pe an.
De la subzistență la siliciu
Inteligența artificială nu se confruntă cu astfel de constrângeri demografice. Tehnologii promit că AI va accelera rapid ritmul în care sunt făcute descoperirile. Sam Altman, directorul executiv al OpenAI, se așteaptă ca AI să fie capabilă să genereze „idei originale” încă din anul viitor. Deja, AI contribuie la programarea unor modele de AI mai performante. Până în 2028, unii estimează că acestea își vor putea supraveghea singure propria îmbunătățire.
De aici rezultă posibilitatea unei a doua explozii a creșterii economice. Dacă puterea de calcul va conduce la progrese tehnologice fără intervenție umană, iar o parte suficient de mare din câștiguri va fi reinvestită în construirea unor mașini și mai puternice, bogăția s-ar putea acumula cu o viteză fără precedent. Economiștii sunt demult conștienți de logica matematică implacabilă a automatizării procesului de descoperire a ideilor. Conform unei proiecții recente realizate de Epoch AI, un think tank optimist, odată ce AI va putea îndeplini 30% din sarcini, creșterea economică anuală va depăși 20%.
Adepții convinși, inclusiv Elon Musk, trag concluzia că o AI capabilă să se autoîmbunătățească va duce la apariția unei superinteligențe. Omenirea ar avea atunci acces la toate ideile posibile — inclusiv cele necesare pentru a construi cei mai buni roboți, rachete și reactoare. Accesul la energie și durata de viață a oamenilor nu ar mai reprezenta o limitare. Singura constrângere economică ar fi legile fizicii.
Dar nu e nevoie să mergem atât de departe pentru a evoca efectele uluitoare ale AI. Gândiți-vă, ca exercițiu mental, doar la pasul incremental până la atingerea unui nivel de inteligență comparabil cu cel uman. Pe piața muncii, costul folosirii puterii de calcul pentru o sarcină ar limita salariul acordat pentru aceeași muncă: de ce ai plăti un angajat mai mult decât concurența digitală? În schimb, numărul mic de „superstaruri” ale căror competențe nu pot fi automatizate și care pot colabora eficient cu AI ar obține câștiguri uriașe. Probabil că singurii care s-ar descurca și mai bine decât ei ar fi deținătorii de capital relevant pentru AI, care ar absorbi o parte tot mai mare din producția economică.
Toți ceilalți ar trebui să se adapteze în funcție de lacunele rămase în capacitățile AI și de tiparele de consum ale noilor bogați. Oriunde ar exista un blocaj în procesul de automatizare sau o lipsă de forță de muncă, salariile ar putea crește rapid. Astfel de efecte, cunoscute sub numele de „boala costurilor” („cost disease”), ar putea fi atât de puternice încât să limiteze creșterea PIB-ului măsurat, chiar dacă structura economiei s-ar schimba fundamental.
Noile tipare de abundență și penurie s-ar reflecta în prețuri. Orice produs la care AI ar putea contribui — bunuri fabricate în uzine complet automatizate sau divertisment digital, de exemplu — și-ar vedea valoarea prăbușindu-se. Dacă te temi că îți vei pierde locul de muncă din cauza AI, te poți consola măcar cu faptul că vei avea acces din belșug la astfel de produse. În schimb, oriunde ar fi nevoie în continuare de oameni, „boala costurilor” și-ar face simțită prezența. Angajații din domeniul cunoașterii care s-ar reprofila pe munci manuale ar putea descoperi că își permit mai puține servicii de îngrijire pentru copii sau mese la restaurant decât în prezent. În plus, oamenii ar putea ajunge să concureze cu AI pentru resurse fizice precum terenul și energia.
Această perturbare economică s-ar reflecta în piețele financiare. Ar putea apărea fluctuații uriașe între acțiuni, pe măsură ce devine clar care companii câștigă sau pierd în competiții unde „învingătorul ia totul”. Ar exista o dorință acerbă de a investi — atât pentru a genera mai multă putere de calcul pentru AI, cât și pentru a menține infrastructura și capacitatea industrială în pas cu ritmul noii economii. În același timp, dorința de a economisi pentru viitor s-ar putea prăbuși, întrucât oamenii — și mai ales cei bogați, care economisesc cel mai mult — ar anticipa venituri mult mai mari.
Pentru a-i convinge pe oameni să renunțe la capitalul lor în favoarea investițiilor, ar fi nevoie de dobânzi mult mai mari — suficient de mari, poate, încât să determine scăderea prețurilor activelor pe termen lung, în ciuda unei economii în plină expansiune. Opiniile specialiștilor variază, dar unele modele arată că dobânzile pot crește în ritm egal sau chiar mai rapid decât creșterea economică. Într-un scenariu exploziv, asta ar însemna refinanțarea datoriilor la rate de 20–30%. Chiar și debitorii ale căror venituri ar crește rapid ar putea resimți impactul; iar cei ale căror venituri nu sunt legate de această creștere accelerată ar fi loviți din plin. Țările care nu pot sau nu vor să profite de boomul AI ar putea suferi din cauza ieșirii capitalului. De asemenea, instabilitatea macroeconomică ar putea apărea oriunde, deoarece inflația ar putea scăpa de sub control pe fondul cheltuielilor impulsive ale oamenilor care își anticipează averile viitoare, în timp ce băncile centrale nu ridică dobânzile suficient de repede.
Este un exercițiu de imaginație amețitor. Oare omenirea ar putea face față? Creșterea economică s-a accelerat și în trecut, dar în timpul Revoluției Industriale nu exista democrație de masă. Luddiții — cei mai celebri oponenți ai mașinăriilor din istorie — nu aveau drept de vot. Chiar dacă salariile medii ar crește, inegalitatea mai mare ar putea duce la cereri tot mai puternice de redistribuire. Statul ar avea, de asemenea, instrumente mai puternice de monitorizare și manipulare a populației. Prin urmare, politica ar deveni instabilă. Guvernele ar trebui să regândească totul: de la baza de impozitare și sistemul de educație până la protecția drepturilor civile.
Cu toate acestea, apariția superinteligenței ar trebui să ne inspire uimire. Dario Amodei, directorul Anthropic, a declarat pentru The Economist săptămâna aceasta că el crede că AI va contribui la tratarea unor boli considerate până acum incurabile. Modul în care ar trebui să privim o nouă accelerare, dacă ea va veni, este ca o continuare a unui miracol de durată, posibil doar pentru că oamenii au avut curajul să accepte schimbarea. Inteligența omenirii ar putea fi depășită. Dar va fi în continuare nevoie de înțelepciune. >>
