Departe de a vitaminiza statutul Rusiei pe plan internațional, de a-i aduce Moscovei aliați noi și de calitate, de a-i consolida Kremlinului relațiile speciale existente și dezvoltate cu trudă de-a lungul a zeci de ani, departe de a crea falii între occidentali și de a îndepărta America de continentul european, războiul lui Putin a avut în general efecte adverse pe toate aceste planuri.
Mutațiile sunt spectaculoase și de natură să genereze căderi nervoase în mediul diplomatic și militar de la Moscova.
Le luăm pe rând:
1. Din „mafia state” deja recunoscut ca atare și până la invazie, după 24 februarie 2022 Rusia a devenit pur și simplu stat paria, iar președintele său este azi cel mai vânat criminal în viață.
2. La capitolul aliați noi e imposibil să găsești un nume nou. Iar dintre cele oportunist orientate spre Rusia – Iran și Coreea de Nord, de pildă – nu uimește și nu impresionează niciunul. Ba din contră, în contextul de față, apropierea sporită de astfel de actori internaționali semnalează, în dreptul Moscovei, orice altceva decât sănătate, siguranță de sine și optimism.
3. Totodată, Franța și Germania, două axe speciale pentru Rusia, cultivate timp de decenii, sunt azi împinse la restructurarea dimensiunii moscovite a politicii lor externe. Nu este neapărat ceva confortabil nici pentru Paris (în primul rând sub aspect politic) și nici pentru Berlin (preponderent economic), dar pentru Moscova este de-a dreptul o răsturnare-șoc. Nefastele ei consecințe vor avea impact pe termen lung și, cu toate că deja au început să doară, încă nu au atins vârful malign.
4. Pe zonele Turcia și India, rușii trebuie să se obișnuiască cu gândul apăsător că vor avea de împărțit terenul cu americanii (cazul Indiei e chiar mai deprimant pentru Kremlin, având în vedere mutația de substanță care s-a produs în proaspăta abordare indiană, cel puțin prin prisma istoricului de „nealiniere” al acestei țări).
5. Totodată, apar semnale tot mai consistente că relația se șubrezește și cu micuța Armenie. Sub presiunea înfiorătoare din Nagorno-Karabah, Erevanul își manifestă tot mai fără perdea frustrarea generată de impotența Moscovei de a-l sprijini, privind insistent spre… Washington.
6. Pe zona China, „prietenia fără limite” nu doar că nu existase veodată în realitate, dar în ceea ce privește Beijingul ea tinde să dispară chiar și din plan retoric.
7. Unde mai pui că în loc să îi distanțeze pe americani de Europa, războiul lui Putin i-a înfipt și mai bine pe continent, rădăcinilor vechi adăugându-li-se unele noi, în pas cu vremurile.
8. Dar poate că unul dintre efectele de bumerang cele mai spectaculoase ale agresiunii ordonate de Putin asupra Ucrainei constă într-o reapropiere turbo a Marii Britanii de Europa (via NATO), o strângere încă și mai mare a unei relații britanico-americane deja extrem de strânse și – foarte, foarte important! – o prezență britanică în proximitatea rusă, fără precedent cel puțin de la implozia URSS. Acest din urmă aspect – rolul proeminent al Londrei în coasta Rusiei – poate fi simplu măsurat prin două realități noi: cea de legătură-cheie a NATO și SUA în Ucraina, respectiv cea reflectată de intrarea în forță, pe Marea Neagră, a serviciilor de informații și a armatei britanice. Rolul de solist al Londrei, în Ucraina, e din ce în ce mai evident. Obiectivul, declarat fără echivoc: monitorizarea mișcărilor Rusiei pe acest perimetru și descurajarea lui Putin dacă se gândește să lovească transportul cerealelor Ucrainei. Marea Britanie devine astfel un jucător de calibru și vis urât pentru Kremlin, intrând în „curtea” lui Putin direct pe poarta din față, lucru care ar fi fost imposibil fie și doar de imaginat dacă dictatorul rus nu ar fi luat decizia strâmbă de a invada Ucraina.
Lațul internațional continuă să se strângă nemilos pentru Rusia, iar pe măsură ce războiul evoluează, tendința cel mai probabil se va accentua.
În politica externă, tabloul general arată atât de prost pentru Moscova încât nu ar fi de mirare ca, în acest plan, unii dintre pașii aberanți pe care îi face dictatorul rus să aibă drept cauză un aspect până la urmă atât de omenesc: refuzul voluntar de a-l privi și analiza; de ciudă și de teamă.
De ce i-a arestat Putin pe generalii însărcinați cu toaleta cerului moscovit
