Relativ recent, am ascultat și am privit un interviu acordat de presedinta USR, Elena Lasconi, la Hotnews.
Absolut dezamăgitoare prestația – de la formă (exprimare surprinzător de simplistă), până la fond (mult slogan, puțin raționament, zero nuanțe).
Iar dacă este provocata să se exprime teme de pe politică externe (Orientul Mijlociu, Rusia, China, relația cu SUA), ei bine, aproape că se pierde de tot.
Dacă la o dezbatere televizată contracandidații vor insista să o plimbe pe Elena Lasconi prin diverse dosare de politică externă și pe chestiuni de securitate națională, există un risc ridicat să fie pusă în cea mai proastă lumină posibilă.
Dar nu numai acesta este punctul slab al Elenei Lasconi, mai sunt și altele, chiar pe subiecte interne sau pe aspecte personale pe care e totuși datoare să le lămurească publicului pe care îl curtează (mai ales povestea angajării soțului la Parlament).
Personal, recunosc că, la vremea vizionării, am fost peste măsură de uimit. Și am fost așa întrucât avusesem o impresie mult, mult mai bună despre ea. Desigur, fusese o impresie ușor neinformată, căci nu avea la bază altceva decât declarații răzlețe, pe care le citisem pe agențiile de presă ori în postări pe rețelele sociale. Însă experiența vizionării în direct a unui interviu în care nu a fost menajată (dar nici tratată cu ostilitate gratuită) a avut darul de a-mi schimba radical percepția. Este motivul pentru care vă invit să o vedeți și ascultați – e cel mai corect și mai relevant mod de a-i aborda candidatura (link-ul, mai sus).
În orice caz, un alt element surprinzător, dedus din vizionarea interviului de la Hotnews, este următorul: în ciuda experienței generoase pe “sticlă”, ca jurnalist de televiziune, a părut că Elena Lasconi nu a avut niciodată o tangență substanțială cu televiziunea. A mai părut și că îi lipsește un minim set de lecturi. Și a părut că fie nu are deloc consilieri care să o îndrume, fie că, în caz că-i are, ca profesioniști, respectivii ori lasă chiar mai mult de dorit, ori sunt magistral ignorați de clienta lor.
Pe lângă toate astea, merită remarcat și faptul că Elenei Lasconi îi lipsește inițiativa în discuție. Că nu caută să preia controlul asupra acesteia, inclusiv asupra direcției dialogului. Sub rezerva că nici subsemnatul nu este perfect și se poate din când în când înșela, deduc totuși că Elena Lasconi nu a avut inițiativă întrucât pur și simplu nu a știut cum să-și creeze culoar. Și cel mai probabil, nu știut cum să procedeze pentru a prelua inițiativa tocmai din cauza lacunelor structurale pe teme deloc simple.
Și mai recent, Elena Lasconi a acordat un interviu Europei Libere.
Una dintre știrile care au izvorât din acel interviu a fost legată de dosarul Turcia, pe care Lasconi l-a abordat precum elevul venit la școală cu lecția neînvățată. Total de acord. Însă nefericirea și mai mare este că și în acel interviu umbrele din tolba de know-how a Elenei Lasconi s-au răsfrânt dincolo de povestea cu Turcia.
Elena Lasconi lasă tot mai vârtos impresia că s-a grăbit cu candidatura la prezidențiale. În apărarea ei, trebuie recunoscut faptul că a avut la dispoziție timp scurt și condiții vitrege deopotrivă pentru a aborda Cotroceniul și șefia partidului. Pe de altă parte, adevărul este că nici nu a avut de ales, dată fiind situația teribilă în care USR s-a găsit după alegerile europarlamentare.
Dar nu e suficient, dată fiind miza aflată în joc.
Faptul că Lasconi a făcut pasul și spre prezidențiale și spre vârful partidului este în sine lăudabil, date fiind circumstanțele. Dar este lăudabil doar din punct de vedere al asumării și al curajului. Rămân însă celelalte aspecte, cele de substanță și nu mai puțin importante, care nu o pun într-o lumină la fel de roz.
Ba, mai mult, o plasează într-o zonă periculos de gri – pentru ea însăși, pentru partid, pentru alegătorii care vor merge la urne ca să aleagă un nou președinte al țării.
