Instalarea de către Xi a unor obedienți la conducerea armatei ar putea fi periculoasă pentru Taiwan, notează The Economist.
„Într-o lume incertă, China este cea mai mare certitudine” – asta proclamase un purtător de cuvânt chinez în decembrie. În contextul unui război în Europa, al tulburărilor din Orientul Mijlociu și al rescrierii ordinii geopolitice de către America, unele voci din Occident ar putea fi tentate să fie de acord. În momentul în care The Economist intra la tipar, prim-ministrul Marii Britanii, Sir Keir Starmer, îl vizita pe președintele Chinei, Xi Jinping, fiind cea mai recentă asemeena vizită dintr-o serie de vizite efectuate de lideri occidentali la Beijing, în căutare de acorduri și stabilitate.
Totuși, în ultimele zile, politica din China s-a dovedit a fi orice, numai certă nu. La 24 ianuarie, Ministerul Apărării a anunțat că cel mai înalt ofițer în uniformă, Zhang Youxia, și un alt general de rang înalt, Liu Zhenli, sunt investigați pentru încălcarea disciplinei. Din 1971 nu a mai avut loc o asemenea epurare la vârful forțelor armate chineze. La acea vreme, moștenitorul desemnat al lui Mao Zedong, ministrul apărării Lin Biao, a murit într-un accident aviatic după o presupusă tentativă de lovitură de stat împotriva președintelui. Epurarea de la vârful Armatei Populare de Eliberare (PLA), care numără aproximativ două milioane de membri, a venit la pachet cu o intensificare masivă a acțiunilor împotriva membrilor de partid și a oficialilor. Deși politica Chinei este o „cutie neagră”, semnele indică faptul că aceasta este o măsură a controlului total exercitat de domnul Xi asupra Partidului Comunist. Pentru cei din afară, întrebarea care se pune acum este legată de ce înseamnă această epurare pentru capacitatea Chinei de a lansa o invazie asupra Taiwanului.
În 2025, autoritățile chineze au investigat peste un milion de persoane pentru corupție și abateri politice, cu 60% mai mult decât cu doi ani înainte și cel mai mare număr de când domnul Xi a ajuns la putere în 2012. Cele mai multe dintre aceste epurări nu sunt rezultatul unei lupte pentru putere, ci consecința modului în care Partidul Comunist își impune disciplina internă. Situat deasupra legii și lipsit de orice control din partea unei prese libere, partidul trebuie să se bazeze, în schimb, pe propria sa poliție internă pentru a-i menține pe cadre pe linia corectă.
În octombrie, când oficiali de rang înalt s-au reunit la Beijing, 37 dintre cei 205 membri cu normă întreagă ai Comitetului Central au lipsit, presupunându-se că se aflau sub investigație. Însă epurarea coboară și în eșaloanele inferioare, terorizând membrii de partid, forțând cadrele suspicioase să se retragă în rețele personale strânse, unde se simt în siguranță, și paralizându-i pe unii dintre cei care favorizează reforma.
Efectul asupra Armatei Populare de Eliberare (PLA) este deosebit de puternic. Ziarul armatei a legat vag înlăturarea celor doi generali de lupta împotriva corupției. Dar, în esență, i-a acuzat și de insubordonare față de domnul Xi. Numind influența celor doi ofițeri drept una „extrem de nocivă”, publicația a afirmat că aceștia au provocat „daune imense” atât „ecologiei politice” a PLA, cât și construirii „capacității sale de luptă”.
Dacă prăbușirea generalilor a avut un asemenea impact asupra PLA, s-ar putea concluziona că Occidentul ar trebui să se bucure. Forțele chineze reprezintă o amenințare în creștere. Marina Chinei este acum mai mare decât cea a Americii. Pentagonul estimează că aceasta plănuiește construcția a încă șase portavioane până în 2035, ajungând la nouă, comparativ cu cele 11 ale Statelor Unite. Arsenalul nuclear al Chinei este așteptat să ajungă la cel puțin 1.000 de focoase până în 2030, desfășurate pe rachete, submarine și avioane — mai puține decât cele ale Americii și Rusiei, dar dublu față de stocul său din 2023.
În realitate, consecințele epurării sunt mai complicate. Un raport din decembrie al Pentagonului a sugerat că, pe termen scurt, campania domnului Xi ar putea perturba eficiența operațională a PLA, în timp ce, pe termen lung, epurarea armatei ar putea să o facă mai performantă. Totuși, riscul mai grav este unul pe care Pentagonul l-a trecut cu vederea: golirea de conținut a echipei care l-ar consilia pe domnul Xi în cazul unei crize militare, în special al uneia legate de Taiwan.
Oficialii americani cred că președintele Chinei a ordonat PLA să fie capabilă să cucerească Taiwanul până în 2027. Unii suspectează că insula nu s-ar putea apăra mult timp fără ajutor extern. Deși America furnizează arme Taiwanului, inclusiv un pachet record de 11,1 miliarde de dolari aprobat în decembrie, aceasta s-ar putea să nu ajute la respingerea unei invazii — niciun tratat nu o obligă să o facă. Temerile legate de puterea militară a Chinei îi determină pe unii politicieni taiwanezi de prim rang să se întrebe dacă merită să se investească masiv în consolidarea apărării insulei.
Mările din jurul Chinei sunt tensionate. Țara dispută insule cu Japonia în Marea Chinei de Est. Mai multe state se confruntă cu ea pentru teritorii în Marea Chinei de Sud. Strâmtoarea Taiwan este un punct de conflict permanent. China organizează tot mai frecvent demonstrații de forță în zonă. Avioane și nave de război americane patrulează aceste ape; alte țări occidentale li se alătură uneori. Oficialii occidentali acuză forțele chineze că își asumă în mod deliberat riscuri în apropierea acestor patrule. În urma unui incident, ar fi nevoie de minți militare lucide pentru a preveni escaladarea. La cine ar apela el?
O astfel de persoană fusese generalul Zhang. El era o raritate în rândul conducerii militare de vârf a Chinei, având experiența ororilor unui război real, purtat împotriva Vietnamului. Analiștii occidentali cred că el ar fi putut să i se opună domnului Xi. Legăturile de familie dintre cei doi datează din zilele de gherilă ale partidului, înainte ca acesta să preia puterea în 1949.
Acum, după plecarea lui și a generalului Liu, Comisia Militară Centrală, comandamentul suprem al PLA, este subțiată. Din 2022, președintele Chinei i-a îndepărtat pe cinci dintre cei șase ofițeri în uniformă ai acesteia. Singurele două persoane rămase sunt domnul Xi însuși, care o conduce, și un comisar politic responsabil cu lupta împotriva corupției, care are puțină experiență în operațiuni militare.
Să ne imaginăm că domnul Xi numește persoane obediente pentru a ocupa locurile vacante. Ar fi dispuși noii săi consilieri docili să-i spună că, în ciuda întregului său arsenal nou, China s-ar confrunta totuși cu riscuri uriașe dacă ar încerca să invadeze Taiwanul?
După epurare, Mao
Desigur, domnul Xi însuși trebuie să fie conștient de costurile potențiale. El va fi studiat campania dezastruoasă a Rusiei din Ucraina. A auzit de la liderii occidentali cât de grav ar afecta economia Chinei un atac asupra Taiwanului.
Totuși, deși politica chineză este mai mult decât capabilă să ofere surprize, puțini analiști se îndoiesc că domnul Xi, în vârstă de 72 de ani, va folosi conerințade anul viitor a partidului pentru a sublinia că intenționează să-și prelungească domnia și că prețuiește obediența la toate nivelurile partidului. Într-o lume incertă, o asemenea certitudine nu oferă nicio alinare.
Epurarea militară declanșată de Xi Jinping i-ar putea afecta ambițiile privind Taiwanul
