Respingerea candidaturii lui Călin Georgescu încă de la nivelul BEC este un semnal de maturitate instituțională și totodată facilitează misiunea Curții Constituționale care are acum un argument în plus de a face ireversibilă ținerea lui Georgescu la distanță de Palatul Cotroceni.
Nu mai puțin important este și faptul că argumentele utilizate în cazul lui Călin Georgescu (și de către BEC, în curând și de către CCR) pot țese o plasă de siguranță pentru țară inclusiv în raport cu alte voci extremiste din arcul suveranisto-putinist, care ar fi încercate acum de tentația unei candidaturi.
Dosarul depus la BEC de către candidatul pro-rus Călin Georgescu a prezentat deficiențe structurale (vezi problematica ce ține de finanțarea campaniei sale electorale, mai precis lipsa totală de transparență a finanțării, dar și faptul că, subit, dar într-un mod viclean, Georgescu însuși practic a recunoscut, în filele din propriul dosar depus la BEC, că numai cu cheltuieli zero nu și-a făcut campanie).
Pe lângă luarea în calcul a acestui aspect, motivarea deciziei BEC demonstrează, prin trimiteri concrete la decizii anterioare ale CCR, faptul că soluția respingerii candidaturii lui Călin Georgescu numai într-un vid juridic și constituțional nu a fost dată. Este, în acest fel, și o palmă încărcată de sens juridic, la adresa retoricii pestrițe a suporterilor lui Georgescu, din țară și din afara ei.
Dar dincolo de aspectele tehnico-administative și de cele cu caracter juridic și constituțional, decizia BEC în cazul Georgescu mai este sugestivă și din perspectivă geopolitică: ea are valoarea simbolică de semnal că statul român a făcut o alegere strategică. Că statul român a ales cartea europeană, într-un context în care administrația Trump a șifonat într-atât de tare cartea americană încât a făcut-o să semene aproape leit cu cea rusă.
Este un moment de masivă cotitură, este un moment pe care România nu putea să îl păcălească încercând un joc la două capete, ci numai înfruntând curajos și vizionar realitatea, deci asumându-și o singură direcție, deci asumându-și direcția Europa.
Asta nu înseamnă că variabila SUA dispare ireversibil din ecuația de politică externă a României, ci, la fel cum e cazul majorității statelor UE, România caută și ea cu pragmatism stabilitatea ancorei comune europene în timp ce continuă să spere că la un moment dat SUA ar putea redeveni acea SUA care ne fusese partener real și credibil deopotrivă nouă și aliaților noștri de pe bătrânul continent.
Desigur, Trump a produs o serie de daune relației transatlantice, care nu vor mai permite o eventuală reîntoarcere a unei Americi perfect identice cu fosta, căci Trump a săpat un șanț adânc în solul credibilității propriei țări. Totuși, o viitoare Americă dezvrăjită de vraja Trump și o viitoare Europă emancipată strategic de America nu doar că pot reface relația transatlantică la parametri funcționali, ci pot reinventa această relație într-una chiar mai reciproc avantajoasă decât varianta care a funcționat din 1945 până în 2025.
Cât de mult poate fi recuperat din relația transatlantică, cât de adâncă poate fi noua sa fundație și cât de înalt poate fi reclădit noul edificiu al ei, asta va depinde în primul rând de cât de mult timp îi vor permite americanii lui Trump să le saboteze țara și să-i submineze acesteia din urmă parteneriatele strategice.
Momentan, însă, plasarea în carantină a variabilei americane e imperios necesară și pentru România, și pentru ceilalți europeni.
În orice caz, pentru securitatea și bunăstarea românilor, e un imperativ strategic blocarea candidaturii lui Călin Georgescu și a oricărui alt potențial candidat care a semnalat, prin declarații anterioare și/sau prin acțiuni concrete, că nu e atașat valorilor democratice, statului de drept și orientării strategice pro-Vest a României.
Desigur, Trump, Vance și ciracii din siajul lor, precum Elon Musk (ca să-l numim aici doar pe cel mai celebru și influent dintre aceștia), răgușesc tot intonând prohodul democrației românești și militând pentru candidatura pro-rușilor la prezidențialele noastre. Până la urmă, e logic ceea ce fac, dacă stai măcar să te gândești la ceea ce au fost în stare să îi facă Ucrainei în ultimele zile și săptămâni, în plin război de agresiune, dus de Rusia.
Dar realitatea încă și mai sugestivă este aceea că, pus totul în contextul vicierii de către Rusia a alegerilor din România, America oferă acum lumii libere cel mai bun exemplu al dezastrului pe care îl reprezintă faptul de a nu împiedica în timp util amenințarea încărcată de o asemenea ingerință externă, produsă la un asemenea nivel, precum cel al procesului electoral.
E biecunoscut deja faptul că statul american a investigat în profunzime relațiile Trump-Rusia, cel puțin pe dimensiunea alegerilor din 2016.
Este deja binecunoscut că cercetările derulate de justiția și serviciile de informații din SUA au scos la iveală revelații bulversante cu privire la magnitudinea ingerinței ruse care a dus la victoria lui Trumo în alegerile din 2016.
Dar este la fel de binecunoscut și faptul că statul american a acționat magistral în larg, dar a eșuat aproape de mal. Altfel spus, statul american nu a făcut și ultima parte, partea nu mai puțin esențială de a merge până la capăt, deci de a exploata tezaurul informativ obținut, prin luarea deciziilor care sa ducă la scoaterea lui Trump din cursa electorală americană.
Nu a făcut-o pentru alegerile din 2016, dar nu a făcut-o nici pentru alegerile din 2024, moment până la care tezaurul informativ pe dimensiunea Trump-Rusia nu făcuse decât să ia în greutate.
Faptul că americanii au eșuat în a împiedica dezastrul înscăunării și reînscăunării lui Trump în funcția supremă în stat nu constituie sub nicio formă un argument pentru ca românii să procedeze la fel. Din contră, este poate argumentul suprem în a face contrariul.
S-a ratat momentul în America, acum vor suferi și America, și restul lumii. E deja suficient pentru ca România, măcar ea, să nu-și rateze propriul moment.
Orice pro-rus dovedit va face doar jocurile Rusiei. Indiferent că e înfipt de Kremlin la Casa Albă, ori la Cotroceni.
Trump pune bazele pentru Al Treilea Război Mondial și pentru Al Doilea Război Civil
