Pe măsură ce Donald Trump întreține un discurs ostil la adresa guvernului federal american, iar drujbarul Elon Musk destabilizează instituțiile statului prin reduceri de personal, intimidare și tăieri de fonduri, America va deveni o putere din ce în ce mai ineficientă.
Pe măsură ce Donald Trump zdruncină serviciile de informații americane și pune pe drumuri tot mai mulți angajați din aceste structuri speciale, America lui Donald Trump va deveni o putere din ce în ce mai “neinformată” și mai penetrată de serviciile altor puteri, inclusiv sau poate mai ales de către serviciile Rusiei și Chinei.
La acest capitol atât de delicat, al serviciilor de informații, un sub-capitol fundamental este cel al capitalului de încredere dintre aliați.
Acest capital a fost masiv topit de către președintele Donald Trump chiar până să fie învestit, în primul rând prin nominalizarea lui Tulsi Gabbard în funcția de șefă a informațiilor naționale (o pro-rusă și pro-Assad individă cum rar îți e dat să vezi la acest nivel). Iar restul se topește acum, sub impulsul demersurilor trumpiste de înghețare a relației cu aliații europeni și încălzire a relației cu Rusia lui Putin. Au apărut deja semnale (iar pe acest fond, lucrurile nu pot decât să evolueze pe această direcție) cu privire la instalarea, în cancelariile de pe continent, a reticenței de a mai menține schimbul de intelligence cu americanii la nivelurile și la calitatea de care fusese cazul până în 20 ianuarie 2025.
Pe măsură ce Donald Trump distruge parteneriatele Americii cu Europa și bulversează NATO până spre punctul de a-i amenința însăși existența, umbrela de securitate pentru America însăși pierde tot mai multe spițe.
Chiar dacă SUA au avut până acum o contribuție decisivă în securitatea europeană, totuși nu a fost aici vorba doar de un sens unic. Și America a beneficiat, în această relație, de un retur natural – europenii fiind totuși, în raport cu SUA, nu doar beneficiari, ci și furnizori de securitate, dar mai ales platformă multilaterală pentru proiectarea forței americane peste tot în lume.
Desigur, ceea ce s-ar putea întâmpla în curând și în Pacific, pe dimensiunea relației dintre SUA și aliații săi din acea parte a lumii, trebuie privit în oglindă cu ceea ce se petrece acum în Atlantic.
În orice caz, mai puțină prezență de forță americană în Europa va însemna așadar, pentru americani, o hemoragie de piețe în Europa, ca și o diluare masivă a influenței politico-militare a SUA în Europa și mult dincolo de țărmurile ei.
Mai mult, în acest moment problema SUA tinde să se dubleze căci japonezii, sud-coreenii si australienii cu siguranță încep să își facă propriile calcule și planuri de contingență în ceea ce privește relația lor cu America.
De altfel, se poate bănui că, în ochii vigilenți ai oficialilor de la Tokio, Seul și Canberra această relație deja nu mai este ceea ce a fost. Viitorul imediat nu va întârzia să livreze primele clarificări în legătură și cu ce anume va însemna sau poate însemna asta.
În tot acest context de America First care tinde să transforme SUA în America Zero, de plâns nu este soarta Americii. Până la urmă, acesta e drumul pe care o majoritate la limită de alegători americani a ales-o (în campanie, Trump semnalizase totuși suficient de clar că după el va fi potopul).
De plâns, în schimb, este soarta a zeci de țări căci ceea ce va declanșa Trump prin slăbirea morală, politică, economică și militară a propriei sale națiuni este o încurajare a Rusiei și a Chinei de a transpune în realitate cele mai agresive planuri imaginate la Moscova și Beijing.
Până la urmă, pentru cele două dictaturi revizioniste Trump reprezintă o oportunitate care apare, iată, o dată la un secol. De ce să riște Putin și Xi să nu încerce să profite de ocazie cât e deschisă această fereastră – Putin “unind” Rusia cu țările ex-sovietice, iar Xi unind China cu Taiwan?
Un precursor și accelerator de războaie dincolo de Atlantic și pe largi suprafețe din Pacific, acesta este în realitate Donald Trump.
Iar dacă lucrurile vor evolua în anii ce vin așa cum au debutat în primele șase săptămâni de la învestitura sa, americanii se pot impacienta de pe acum la gândul că Donald Trump poate fi chiar un precursor și accelerator pentru un nou război civil pe teritoriul SUA.
Având în vedere contextul global creat doar până acum de administrația Trump, nimic nu e prea mult când vine vorba să îți imaginezi direcțiile potențialelor evoluții.
Prea mult, eventual, ar fi, din contră, tocmai faptul de a nu-ți imagina cât mai multe cu putință.
Trumpismul e un neașteptat ghinion: Suveraniștii ori se schimbă, ori dispar
