Cei mai mulți europeni își doresc forțe armate mai puternice, dar nu sunt dispuși să plătească pentru ele, notează The Economist.
<< Un drapel ucrainean, pe care este brodată cu caractere chirilice inscripția „Mulțumim, pentru totdeauna”, atârnă într-o fabrică din nordul Suediei, unde, în fiecare an, plăci de oțel sunt transformate în sute de vehicule blindate. Drapelul a fost dăruit de Brigada 21 a Ucrainei, care utilizează vehiculul de luptă al infanteriei CV90, produs aici. Militarii brigăzii îl numesc cu afecțiune „fiara scandinavă”. Pentru angajați, steagul este o amintire zilnică a faptului că munca lor contribuie la apărarea Europei. „Este bine să vedem că am putut ajuta oameni”, spune Julia, care lucrează pe una dintre liniile de asamblare.
Cu un deceniu în urmă, fabrica Hägglunds, deținută de BAE Systems, cea mai mare companie britanică din industria apărării, își reducea costurile pentru a supraviețui. Astăzi, își extinde capacitatea de producție de cinci până la șase ori pentru a face față exploziei comenzilor. Veniturile au crescut de la 211 milioane de dolari în 2018 la 1,1 miliarde de dolari în 2025 și se îndreaptă spre peste 2 miliarde de dolari anual, afirmă Tommy Gustafsson-Rask, directorul general al fabricii. Numărul angajaților s-a triplat și chiar mai mult din 2021 încoace, ajungând la aproximativ 2.600.
Prosperitatea orașului Örnsköldsvik reprezintă doar o fațetă a boomului reînarmării Europei, în condițiile în care continentul încearcă să respecte acordul încheiat în cadrul NATO în urmă cu un an, potrivit căruia statele membre trebuie să își majoreze cheltuielile pentru apărare la 3,5% din PIB până în 2035, la care se adaugă încă 1,5% din PIB destinat infrastructurii de securitate. O mare parte dintre aceste fonduri va fi direcționată către achiziția de echipamente noi, de la rachete și drone până la tancuri și nave de război. Statele europene membre ale NATO trebuie să își refacă capacitățile militare pentru a descuraja și, dacă va fi necesar, pentru a face față unui posibil atac al Rusiei, chiar și în eventualitatea în care nu vor beneficia de sprijinul Statelor Unite. Pentru țările care dispun de o industrie de apărare importantă, aceste investiții vor constitui un motor de creștere economică.
Există însă și cealaltă fațetă a actualei curse a reînarmării. Ea s-a văzut la o demonstrație organizată recent la Bruxelles, unde mii de persoane au mărșăluit sub sloganul „bunăstare, nu război”. Anul trecut, în Italia, sindicatele au scos în stradă aproximativ 500.000 de oameni pentru a protesta împotriva majorării cheltuielilor pentru apărare. Dacă Europa dorește forțe armate mai capabile, va trebui să accepte un compromis. Va fi nevoie fie de o creștere a împrumuturilor publice, fie de majorarea impozitelor, fie de reducerea cheltuielilor sociale, fie de o combinație a acestor trei măsuri.
Totuși, o analiză atentă a situației finanțelor publice din principalele puteri militare europene arată că multe dintre ele, inclusiv Marea Britanie și Franța, urmează o traiectorie care face puțin probabilă atingerea obiectivului de 3,5% din PIB alocat apărării. Acest lucru ar putea provoca dispute aprinse la summitul NATO din Ankara, programat pentru 7–8 iulie. Donald Trump și secretarul său al Apărării, Pete Hegseth, îi consideră pe membrii europeni ai NATO niște profitori care beneficiază gratuit de garanțiile de securitate oferite de Statele Unite, în timp ce le asigură propriilor cetățeni prestații sociale generoase și concedii îndelungate. La 3 iulie, Trump a publicat pe rețelele sociale un grafic care arăta că cheltuielile militare ale Statelor Unite le depășesc cu mult pe cele ale mai multor membri ai NATO, comentând: „Este ridicol ca Statele Unite să continue pe această cale unilaterală”.
Obiectivul de alocare a 3,5% din PIB pentru apărare a fost conceput tocmai pentru a-l determina pe Trump să rămână angajat în cadrul alianței. Pentru a înțelege de ce multe țări europene riscă să nu-și respecte această promisiune, este util să le împărțim în trei categorii: cei buni, cei cu probleme și cei indiferenți, mulțumiți de sine.
Un pumn de euro
Țările care au atins deja ținta de cheltuieli pentru apărare sau sunt pe cale să o atingă în curând sunt, în principal, cele care se simt cel mai amenințate de Rusia, precum statele baltice și Polonia. Acest lucru presupune adesea alegeri dificile. Lituania majorează unele taxe existente și introduce o nouă taxă, denumită „contribuție pentru securitate”. Finlanda reduce cheltuielile destinate sistemului de sănătate și serviciilor sociale. În total, 11 țări europene finanțează cel puțin jumătate din creșterea cheltuielilor pentru apărare prin majorări de taxe sau reduceri ale cheltuielilor publice, estimează agenția de rating Fitch.
În general, acest lucru este mai ușor în țările aflate în prima linie a confruntării, unde majoritatea populației susține reducerea cheltuielilor sociale pentru finanțarea apărării, potrivit unui sondaj realizat de Consiliul European pentru Relații Externe (European Council on Foreign Relations – ECFR), un think tank. Alte țări din categoria „celor buni” dispun încă de un spațiu considerabil pentru a se împrumuta, precum Danemarca, Suedia și, mai ales, Germania, care își propune să aloce 3,7% din PIB pentru apărare până în 2030. Nivelul redus al datoriei lor publice le permite, cel puțin deocamdată, politicienilor să evite alegerea dificilă dintre „tunuri și unt”.
Țările din categoria „celor cu probleme” își propun să atingă ținta stabilită, însă au un spațiu foarte limitat pentru noi împrumuturi și se confruntă cu o susținere redusă din partea populației pentru majorarea impozitelor sau reducerea cheltuielilor sociale. Din păcate, în această categorie se regăsesc ambele puteri nucleare ale Europei: Marea Britanie și Franța. Situația financiară a Marii Britanii este atât de dificilă, încât luna trecută ministrul Apărării, John Healey, și-a prezentat demisia în semn de protest față de majorarea infimă prevăzută pentru bugetul ministerului său. Un oficial al Trezoreriei i-a răspuns avertizând că, în esență, solicitările lui Healey ar însemna „reduceri ale fondurilor destinate școlilor și spitalelor”. În urma unor noi negocieri și dispute, s-a convenit o majorare suplimentară echivalentă cu doar 0,1% din PIB până în 2030, ceea ce ar ridica cheltuielile pentru apărare la 2,7% din PIB. Analiștii se îndoiesc că Marea Britanie va reuși să atingă obiectivul de 3,5% din PIB până în 2035.
Franța este și mai departe de atingerea obiectivului. Ea intenționează să majoreze cheltuielile pentru apărare la doar 2,5% din PIB până în 2030. Chiar și acest nivel va necesita compromisuri semnificative, fie prin creșterea impozitelor, fie prin reducerea cheltuielilor în alte domenii bugetare, potrivit Curții de Conturi a Franței.
Apoi există categoria celor mulțumiți de sine și nepăsători. Spania a reușit să obțină o derogare, susținând că își va plafona cheltuielile pentru apărare la 2,1% din PIB. Alte țări, precum Portugalia (care alocă apărării puțin peste 2% din PIB), jură solemn că vor atinge ținta stabilită, însă au făcut până acum foarte puține demersuri în acest sens. Italia a găsit propria soluție creativă, raportând o creștere de 39% a cheltuielilor pentru a ajunge la pragul de 2% din PIB anul trecut. În realitate însă, majorarea efectivă a fost de numai 7%; diferența s-a datorat unor artificii contabile.
Câțiva euro în plus
Țările care nu vor reuși să atingă un nivel al cheltuielilor pentru apărare de 3% din PIB până în 2030 vor avea de urcat o pantă și mai abruptă pentru a ajunge la 3,5% până în 2035. Multe dintre ele ar putea amâna efortul până în ultimii ani, așa cum s-a întâmplat după summitul NATO din 2014, când Alianța a stabilit drept obiectiv un nivel de 2% din PIB, avertizează Fenella McGerty, de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (International Institute for Strategic Studies – IISS). Creșterea bruscă a cheltuielilor din ultimul moment – ceea ce economiștii numesc o evoluție hockey-stick – i-a determinat pe aliați să concureze între ei pentru achiziționarea unui volum limitat de echipamente militare, ceea ce a dus la creșterea prețurilor și la prelungirea termenelor de livrare.
Problema este dificilă și din punct de vedere politic. În multe țări există atât populiști de stânga, care se opun majorării cheltuielilor pentru apărare din motive sociale, cât și populiști de dreapta, care nu consideră Rusia o amenințare. Nici din punct de vedere fiscal situația nu este mai simplă: statele care finanțează cheltuielile militare prin împrumuturi, precum Germania, vor întâmpina dificultăți în a le susține pe termen lung, pe măsură ce cresc atât costurile cu plata dobânzilor, cât și cheltuielile generate de îmbătrânirea populației.
Problema nu este doar fptul că unele țări riscă să nu atingă țintele de cheltuieli stabilite. La fel de grav este faptul că banii sunt cheltuiți ineficient. Multe state direcționează prea multe fonduri către propriile industrii de apărare, ceea ce duce la fragmentarea producției și a achizițiilor. Europa utilizează 12 tipuri diferite de tancuri și produce cinci modele diferite de obuziere, în timp ce Statele Unite folosesc câte un singur model din fiecare categorie. La acestea se adaugă și proiectele costisitoare gestionate defectuos. Luna trecută, Germania a anulat un program de construcție navală în valoare de 10 miliarde de euro (11,4 miliarde de dolari), deoarece proiectul înregistra întârzieri, iar costurile crescuseră până la 18 miliarde de euro. Contribuabilii au toate motivele să fie revoltați, după ce 2,3 miliarde de euro au fost irosite pentru fregate pe care marina militară nu le va primi niciodată.
În loc să se concentreze exclusiv asupra nivelului cheltuielilor, statele ar trebui să analizeze ce obțin în schimbul acestor bani și dacă investițiile respective le asigură capacitățile militare (cum ar fi brigăzile blindate) pe care s-au angajat să le pună la dispoziția NATO. Din motive întemeiate, multe dintre aceste obiective sunt învăluite în secret, însă o transparență ceva mai mare ar spori răspunderea autorităților și posibilitatea de a le trage la răspundere pentru îndeplinirea angajamentelor asumate. Cele mai dificile confruntări pe tema bugetelor abia urmează. Guvernele vor putea convinge mai ușor opinia publică de necesitatea majorării cheltuielilor pentru apărare dacă vor demonstra că banii sunt folosiți în mod eficient. >>
Un an extraordinar pentru diviziile secrete de tranzacționare ale marilor companii petroliere
