Europa are suficiente resurse financiare și militare pentru a menține Ucraina în lupta împotriva Rusiei, chiar și fără sprijinul SUA. UE, Marea Britanie și Norvegia sunt, de asemenea, mai bine pregătite decât s-ar putea crede pentru a garanta securitatea Ucrainei, datorită forțelor aeriene relativ puternice și a armatei ucrainene, deja testată în luptă, notează Project Syndicate.
<< Visul președintelui rus Vladimir Putin a devenit realitate. Diviziunea dintre Statele Unite și Europa este acum mai profundă decât oricând după al Doilea Război Mondial, iar NATO nu mai reprezintă un bloc unit, hotărât să contracareze ambițiile revanșarde ale Rusiei. Dimpotrivă, administrația președintelui american Donald Trump pare să împărtășească viziunea lui Putin, conform căreia superputerile au un drept natural de a-și impune autoritatea asupra unor sfere de influență, forțând țările mai mici și mai slabe să se supună vecinilor mai puternici. Acum, revine Europei responsabilitatea de a apăra democrația, suveranitatea și statul de drept pe continent – iar acest lucru înseamnă, implicit, apărarea Ucrainei.
Liderii europeni par să recunoască provocarea care îi așteaptă. La o recentă reuniune de la Londra, aceștia și-au reafirmat angajamentul de a sprijini Ucraina și au început să elaboreze un plan pentru oprirea conflictului. Însă, pentru ca un plan european de pace să aibă șanse de succes, Putin trebuie convins că prețul continuării agresiunii asupra Ucrainei ar deveni de nesuportat pentru Rusia.
În ansamblu, sprijinul occidental pentru Ucraina s-a situat în jurul a 80-90 de miliarde de dolari pe an din 2022, peste jumătate provenind din Europa (Uniunea Europeană, Islanda, Norvegia, Elveția și Regatul Unit). Un raport recent al Departamentului de Stat al SUA indică aproximativ 67 de miliarde de dolari în ajutor militar livrat din 2022, ceea ce înseamnă mai puțin de 25 de miliarde de dolari pe an. Din punct de vedere financiar, Europa ar trebui să poată acoperi această sumă fără dificultăți, deoarece reprezintă mai puțin de 0,2% din PIB-ul său.
Aceste fonduri nu ar putea proveni din bugetul obișnuit al UE, deoarece acesta este foarte mic (doar aproximativ 1% din PIB), iar majoritatea veniturilor sunt alocate cu ani înainte. Totuși, există sume considerabile necheltuite în fondul de redresare post-pandemie NextGenerationEU, care ar putea fi redirecționate către Ucraina.
O altă opțiune ar fi ca un grup de țări europene – de exemplu, toate statele mari membre ale UE, împreună cu Norvegia și Regatul Unit – să creeze un nou mecanism de finanțare care să emită datorii pentru a acoperi ajutorul acordat Ucrainei. Această abordare are un avantaj important: nu ar necesita unanimitatea tuturor statelor membre ale UE. Astfel, nu ar fi blocată de opoziția unor lideri precum premierul Ungariei, Viktor Orbán, un aliat al lui Trump, sau de statele membre ale UE care își mențin oficial neutralitatea, precum Austria și Irlanda.
Desigur, simpla înlocuire a ajutorului american „suspendat” (care acum pare să fie pe cale de a fi reluat) nu ar fi suficientă. Până la urmă, sprijinul primit de Ucraina până acum i-a permis doar să încetinească înaintarea Rusiei, nu să schimbe cursul războiului. Totuși, există puține îndoieli că Europa ar putea găsi fondurile necesare.
Dincolo de finanțare, Europa este capabilă să furnizeze majoritatea echipamentelor militare de care Ucraina are nevoie, precum tancuri, arme și muniție. În ceea ce privește apărarea antiaeriană, ar putea dura ceva mai mult timp pentru a compensa golul lăsat de SUA, deoarece Ucraina se bazează în prezent pe sistemul american Patriot. Totuși, există alternative europene, precum SAMP/T (Sol-Air Moyenne Portée/Terrestre) franco-italian, sistemul NASAMS (National Advanced Surface-to-Air Missile System) de rază scurtă din Norvegia și IRIS-T (infrared imaging system tail/thrust vector-controlled) din Germania. Aceste sisteme au fost deja testate în luptă și par a fi ceva mai accesibile ca preț decât Patriot.
Un domeniu în care Europa nu poate înlocui ușor SUA este cel al capacităților de supraveghere prin satelit și culegere de informații. Din acest motiv, suspendarea de către Trump a schimbului de informații cu Ucraina a afectat grav forțele ucrainene, care depind de datele furnizate de SUA pentru a identifica și ataca ținte rusești. Se speră că administrația Trump va relua în curând aceste schimburi – care nu costă nimic SUA – așa cum a lăsat să se înțeleagă.
Dincolo de ajutorul militar direct, Europa ar trebui să intensifice sprijinul pentru dezvoltarea și producția de drone în Ucraina. Ingeniozitatea Ucrainei în acest domeniu – cu echipe mici de dezvoltatori care lucrează îndeaproape cu trupele de pe teren pentru a concepe soluții inovatoare și adesea low-cost – i-a oferit frecvent un avantaj pe câmpul de luptă.
Poate cea mai delicată întrebare este dacă Europa ar putea oferi Ucrainei o garanție de securitate credibilă, în ipoteza (puțin probabilă) în care Putin ar accepta un armistițiu. Fără sprijinul SUA, Europa ar trebui să mobilizeze sute de mii de trupe nu doar pentru a apăra Ucraina, ci și întregul teritoriu NATO.
Având acest aspect în vedere, liderii UE au convenit recent să își majoreze semnificativ cheltuielile pentru apărare. Miniștrii europeni analizează în prezent propunerile Comisiei Europene de a oferi țărilor mai multă flexibilitate fiscală pentru cheltuielile de apărare și de a permite contractarea în comun a unor împrumuturi de până la 150 de miliarde de euro (160 de miliarde de dolari), care ar fi acordate guvernelor UE pentru consolidarea capacităților lor militare.
Conform unor estimări, nici chiar aceste măsuri nu ar fi suficiente: garantarea securității europene ar necesita o creștere anuală a cheltuielilor de apărare cu cel puțin 250 de miliarde de euro – aproximativ 1,5% din PIB. În plus, construirea structurilor și unităților de luptă necesare ar dura ani, dacă nu decenii.
Cu toate acestea, deși o astfel de reînarmare ar transforma UE într-o putere majoră, probabil că nu este esențială, având în vedere forța extraordinară a armatei ucrainene. Costul menținerii în stare de mobilizare a unei părți semnificative a forțelor militare experimentate ale Ucrainei, pentru a-și asigura propria securitate, ar fi mult mai mic decât cel al construirii unei forțe europene de dimensiuni similare. Între timp, Europa este bine echipată pentru a proteja spațiul aerian împotriva Rusiei. Ucraina a reușit aproape să anuleze superioritatea aeriană a Rusiei folosind doar câteva zeci de avioane de luptă occidentale mai vechi, în timp ce forțele aeriene europene dispun de sute de avioane de vânătoare mult mai avansate.
Având în vedere aceste aspecte, tot ce trebuie să facă Europa pentru a stabili un factor de descurajare puternic împotriva agresiunii ruse este să ofere suficient sprijin financiar pentru ca Ucraina să își mențină o armată numeroasă și să transmită clar că orice atac rusesc ar declanșa automat instituirea unei zone de excludere aeriană deasupra Ucrainei. Aceasta ar fi o soluție mult mai rapidă și mai ieftină decât construirea unei forțe europene de luptă cu sute de mii de soldați.
Europa are resursele necesare pentru a menține Ucraina în luptă împotriva Rusiei astăzi și pentru a-i garanta securitatea viitoare. Trebuie doar să le folosească. >>
