- Utudiu realizat de Novaia Gazeta Europa
Odată cu începutul războiului, sectorul de apărare al Rusiei a crescut de câteva ori, a deschis câteva sute de mii de locuri de muncă și a declanșat astfel o cursă a salariilor. Totuși, până în 2025 s-a constatat că majoritatea fabricilor nu mai sunt capabile să mărească producția de armament, iar statul este nevoit să redistribuie resursele către cele mai actuale domenii: producția de drone și rachete. „Novaia-Evropa” a analizat aproape 600.000 de oferte de muncă de la 1.200 de întreprinderi militare, publicate de la începutul războiului. Iată de ce majoritatea fabricilor de armament nu mai au nevoie de noi angajați și care întreprinderi continuă totuși să se extindă.
Din 2022, fabricile militare rusești au dublat producția de blindate, au multiplicat de mai multe ori producția de muniții și au lansat producția în masă de drone. În ciuda prognozelor de la începutul războiului privind o iminentă lipsă de armament, astăzi Rusia continuă ofensiva, lansând asupra Ucrainei mii de drone și sute de rachete în fiecare lună.
Pentru nevoile directe ale frontului, după cum a constatat „Novaia-Evropa”, lucrează cel puțin 1.200 de întreprinderi. Pe toată durata războiului, acestea au publicat pe cel mai popular site de căutare a locurilor de muncă, hh.ru, aproape 600.000 de oferte. Vârful angajărilor în industria de apărare a fost atins în primul an de război: în august 2022, complexul militar-industrial reprezenta aproape 2% din toate ofertele de pe platformă. Ulterior, ponderea noilor locuri de muncă în acest sector a scăzut treptat, iar în 2025 a scăzut și numărul absolut de anunțuri.
Pe timpul verii, întreprinderile militare au publicat 34.500 de locuri de muncă, în timp ce anul trecut au fost 52.000.
În noiembrie 2024, Duma de Stat a declarat că există un deficit de specialiști în complexul de apărare, astel că „în viitorul apropiat” fabricile militare vor avea nevoie de 400.000 de angajați. În ciuda acestei prognoze, până în august 2025 cererea pentru noi cadre a scăzut la un nivel record de la începutul conflictului. Chiar și înainte de invazie, în ianuarie 2022, întreprinderile din complexul de apărare angajau mai activ oameni.
Tocmai sectorul VPK a declanșat cursa salariilor până la sfârșitul anului 2022: volumul comenzilor de stat a crescut brusc, ceea ce a accentuat deficitul de personal. Aceasta a asigurat o creștere rapidă a veniturilor populației și a accelerat inflația. Însă, în primăvara lui 2025, după cum a declarat primul adjunct al ministrului Industriei și Comerțului, Vasilii Osmakov, „economia a ajuns la punctul de cotitură” — salariile în complexul militar-industrial au încetat să mai crească.
În timp ce, în medie, salariile din întreaga țară continuă să crească, veniturile oferite în anunțurile de angajare pentru angajații întreprinderilor de apărare au scăzut cu 10% față de 2024. Aceasta este prima scădere de la începutul invaziei la scară largă.
Până la începutul războiului, întreprinderile complexului militar-industrial (VPK) nu lucraseră la capacitate maximă. Ele îndeplineau comenzile de stat în regim standard: cinci zile pe săptămână, câte opt ore pe zi. Dar echipamentele permiteau mai mult, — comentează un analist de la Conflict Intelligence Team (CIT).
În vara lui 2022 a devenit clar că războiul va dura mult timp. Fabrici precum „Uralvagonzavod” și întreprinderile de rachete au început să treacă la un program de lucru non-stop. Au fost necesare noi cadre.
În VPK, salariile au început să crească rapid, dar, după cum explică expertul în politică de apărare Pavel Luzin, acest lucru s-a întâmplat în principal datorită inflației și creșterii orelor de muncă. Costul efectiv al unei ore a crescut doar cu 15–30%. Cu alte cuvinte, fabricile pur și simplu au început să lucreze mai mult.
În 2023 au apărut opinii că volumul producției industriei de apărare rusești va atinge curând un maxim. După cum explică analistul CIT, saturarea s-a produs abia în 2024. După aceasta, nevoia de noi angajați a început să scadă.
Acum, pentru a continua creșterea producției, este nevoie să fie amenajate spații suplimentare, să fie echipatee noi linii de producție, să fie achiziționate utilaje, ceea ce este costisitor și dificil logistic.
În prezent, sarcina întreprinderilor este de păstra angajații și de a compensa pierderile, — spune Pavel Luzin. Creșterea în continuare este dificilă, deoarece atelierele, liniile de producție și lanțurile de aprovizionare au propriile limitări.
Drone și rachete
La începutul anului 2023, serviciile de informații ucrainene au raportat o reducere rapidă a stocului de rachete de precizie dinaintea războiului al Rusiei: mai rămăsese doar aproximativ 20% din arsenalul inițial, adică circa 550 de unități. Aceasta ar fi fost suficientă doar pentru 2–3 atacuri masive. Însă frecvența bombardamentelor nu a scăzut, iar până în vara lui 2025 surse ucrainene au raportat că arsenalul inamicului depășea 2.000 de rachete.
„Suprasolicitarea militară” a bugetului rus, după cum scria „Novaia-Evropa”, ar putea ajunge până în 2027 la 31,5 trilioane de ruble. Producătorii de rachete și drone s-au dovedit a fi unii dintre principalii beneficiari ai creșterii bugetelor pentru apărare. Conform Institutului pentru Studiul Războiului, veniturile companiilor rusești dezvoltatoare de drone au crescut de 2,5 ori din 2022.
În timp ce, în medie, salariile în întreprinderile militare scad, producătorii de drone — „Tacticeskoe Raketnoe Voorujenie”, „Zaslon”, „Agregat”, „Kalașnikov” — cresc salariile pentru noii angajați.
Restricțiile financiare și inflația apasă tot mai mult asupra bugetului militar, explică analistul CIT. Întregul complex militar-industrial nu poate beneficia de credite subvenționate cu dobânzi reduse. Iar fără acestea este dificil atât să crești producția, cât și să recrutezi personal. Luptele pentru finanțare se intensifică.
În final, fondurile sunt redistribuite către armamentul cel mai necesar frontului — drone și rachete. Celelalte ramuri nu au posibilitatea să-și mărească producția.
Pentru multe întreprinderi nu are sens să se extindă. Fabricile de blindate, de exemplu, se ocupă cu repararea și modernizarea echipamentului, nu cu producția de la zero. Dar chiar și stocurile dinaintea războiului se epuizează — acest lucru se observă prin reducerea transporturilor către linia frontului, — comentează CIT. Pare că acest lucru ar trebui să afecteze negativ capacitatea de luptă a armatei. Mai puține blindate înseamnă mai puține atacuri. Totuși, vedem că Rusia aproape a renunțat la utilizarea blindatelor. În trecut, pentru asalt erau trimise două tancuri și patru transportoare blindate, iar acum, într-o lună, se pot număra pe degete astfel de atacuri — acestea se limitează în principal la infanterie și mașini civile. Iar asta nu afectează progresul mic, dar stabil al armatei ruse.
Fabricile de avioane nu au, de asemenea, nevoie de extindere — producția acoperă deja pierderile. Față de perioada preebelică, potrivit CIT, producția de avioane a crescut cu doar 30%. În prezent, Rusia produce 10–15 avioane Su-35 sau Su-34 pe lună, și chiar mai puține Su-57 — ceea ce este suficient.
Cine se extinde
Pentru a continua creșterea producției, întreprinderile militare nu mai pot doar să angajeze mai mulți oameni. Este nevoie să construiască clădiri și linii de producție noi. Asta necesită investiții financiare serioase, așa că nu toate fabricile își permit extinderea.
Conform Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS), Rusia a început încă din noiembrie 2024 să crească producția de motoare pentru rachete. În mai 2025, imagini satelitare publicate de The Economist arătau că complexul militar-industrial rus traversează cea mai mare extindere de la perioada URSS. Capacitățile de producție sunt mărite la fabricile de tancuri, rachete, artilerie, chimice, precum și la producătorii de drone și avioane.
În condițiile sancțiunilor, explică CIT, echipamentele importate ajung în Rusia prin China, iar cele mai simple sunt produse intern. Un exemplu este Uzina de Mașini din Perm, denumită după Dzerjinski, care era aproape de închidere și care, în ultimul an și jumătate, a achiziționat sute de utilaje și este pregătită să atragă 600 de specialiști.
Despre punerea în funcțiune a unor noi corpuri de producție a raportat și Uzina de Elicoptere din Kazan. Extinderea producției, consideră Rostec, „creează oportunități pentru crearea de noi locuri de muncă”. Fabrica are nevoie de frezori, ingineri, operatori de utilaje și alți specialiști.
Însă cei mai căutați la implementarea noilor echipamente sunt inginerii de punere în funcțiune (PPR). Sarcina lor este să asigure pornirea utilajelor noi. Odată cu debutul războiului, cererea pentru astfel de specialiști a crescut brusc: dacă în 2022 pe hh.ru fuseseră publicate doar câteva astfel de oferte, în opt luni din 2025 au fost aproape 500.
Când liniile de producție existente sunt ocupate 100% și este nevoie să fie puse în funcțiune altele noi, apare cererea pentru ingineri de punere în funcțiune (PPR). Din imaginile satelitare și din achiziții vedem că la mai multe întreprinderi se desfășoară lucrări de construcție, ceea ce înseamnă că acestea sunt interesate de astfel de specialiști, — comentează analistul CIT.
Printre companiile din complexul militar-industrial, care, în ultimul an și jumătate, au publicat cele mai multe oferte pentru ingineri PPR se află întreprinderi cu profil diferit: de la aviație și rachete până la sisteme de securitate.
Însă doar câteva companii își pot permite extinderea producției, explică CIT, întrucât este foarte costisitor. Majoritatea întreprinderilor din complexul militar-industrial nu au resurse pentru a construi ateliere și linii noi, dar nici nu-și mai pot crește producția doar prin angajarea de personal — sectorul de apărare a atins până în 2025 pragul de saturare.
Dronele de deasupra Poloniei, primele salve ale unui viitor război
