- O analiză The Economist
Dacă mergi pe orice drum rural din jurul orășelului Augusta, situat în vestul statului Illinois, într-o seară de octombrie, ai putea crede că ogoarele sunt învăluite într-o ceață joasă. În realitate, este praful ridicat de combinele agricole. Octombrie este luna recoltei, iar utilajele adună porumbul și soia. Însă nu toate merg bine. Stând în cabina combinei sale, Brady Holst, un fermier de 35 de ani care cultivă soia și porumb pe 3.500 de acri din jurul Augustei, explică problema: „Pe vremuri, fermierii trebuiau să-și facă griji din cauza vremii”, spune el. „Acum se pare că bătăi de cap ne dau mai mult politicile sau evenimentele globale. Lucrurile de genul ăsta se schimbă repede și ne pun în dificultate”.
Evenimentul global care îi neliniștește acum pe fermieri este faptul că China a încetat să mai cumpere soia. Anul trecut, cumpărătorii chinezi au achiziționat soia americană în valoare de aproape 13 miliarde de dolari — aproximativ jumătate din exporturi, sau aproape un sfert din întreaga recoltă. Până la jumătatea lui septembrie anul trecut, chinezii comandaseră deja 6,5 milioane de tone de soia americană. În același moment al acestui an, când sezonul de achiziții abia începea, iar China impusese o taxă vamală de retaliere de 20% asupra importurilor americane, nu făcuseră nicio comandă. Dacă China nu începe curând să cumpere, situația va deveni „foarte, foarte dificilă”, spune Todd Main, de la Asociația Fermierilor de Soia din Illinois, care îi reprezintă pe producători.
Ferma domnului Holst este, în felul ei, o minune a industriei americane moderne. Combinele de recoltat, care valorează câteva sute de mii de dolari, sunt atât de eficiente încât el, fratele și tatăl său pot aduna singuri întreaga recoltă. O flotă de drone autonome pulverizează pesticide. Atât porumbul, cât și soia au trecut prin zeci de ani de cercetare și inginerie genetică pentru a le îmbunătăți randamentul și calitatea. Odată strânsă recolta, camioanele o transportă la Mississippi, aflat la 20 de mile distanță, de unde barjele o duc în josul fluviului până în Louisiana, pentru a fi încărcată pe nave cargo.
Însă această eficiență face ca fermele să fie și vulnerabile. Fermierii americani sunt departe de a-și fi diversificat afacerile. Iar președintele Donald Trump a provocat un adevărat șoc. Tarifele vamale de represalii impuse de China sunt doar începutul problemei. În timp ce prețurile materiilor prime scad, costurile de producție cresc — parțial din cauza tarifelor la importuri. În sectoarele mai intensive în muncă, precum industria lactatelor, a produselor proaspete și a creșterii vitelor, raidurile efectuate de ICE (Serviciul de Imigrație și Vamă) perturbă aprovizionarea cu forță de muncă.
Situația nu este încă la fel de gravă ca în timpul crizei fermierilor din anii 1980, spune Beth Ford, directorul executiv al Land O’Lakes, o mare cooperativă agricolă. Falimentele au crescut brusc anul acesta, dar rămân sub nivelurile de dinainte de pandemie. Prețurile terenurilor agricole sunt ridicate, astfel că fermierii pot obține împrumuturi. Totuși, lucrurile s-ar putea înrăutăți rapid, spune ea. „Când fermierii vor merge la creditori pentru finanțarea recoltei de anul viitor, atunci se va vedea adevărata presiune”. Tinerilor le este tot mai greu să intre în industrie — sunt mai mulți fermieri peste 75 de ani decât sub 32.
Cel mai mare risc, chiar mai mare decât falimentul, spune doamna Ford, este ca America să își piardă avantajul competitiv. În ultimii ani, suprafața de teren folosită de Brazilia pentru cultivarea soiei și porumbului a crescut cu 40%. Investițiile chineze în căi ferate și porturi noi au făcut transportul mai ieftin. Iar în clima din Brazilia, fermierii pot obține două recolte pe an. Un război comercial prelungit nu ar face decât să întărească concurența braziliană și să micșoreze industria americană. Domnul Main sugerează, optimist, că pot fi găsite noi piețe și că utilizările interne ale soiei — precum producția de biocombustibili — ar putea genera o nouă cerere. Dar, deocamdată, toate acestea sunt simple speculații.
Ce înseamnă toate astea din punct de vedere politic? În luna iunie, domnul Trump a declarat că „nu va face niciodată nimic care să-i rănească pe fermierii noștri”. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, este așteptat să anunțe în curând un plan de salvare financiară. Totuși, ceea ce își doresc fermierii nu este un ajutor guvernamental, ci un acord comercial cu China.
Un lucru care i-a indignat în mod deosebit este faptul că, în timp ce promite sprijin, domnul Bessent a oferit în același timp un ajutor guvernului lui Javier Milei din Argentina, printr-o linie swap în valoare de 20 de miliarde de dolari. Drept recunoștință, domnul Milei a eliminat taxa pe exporturile de soia a țării, iar China a cumpărat imediat 20 de încărcături de navă din Argentina. Ajutorul pentru fermierii americani ar putea veni, dar… mai bine să nu pariezi cu ferma pe chestia asta.
