- O analiză The Economist
În fiecare an, începând din anii 1950, în America au sosit mai mulți oameni decât au plecat. În fiecare an — adică până, foarte probabil, în 2025. Imigrația netă era de peste 2,5 milioane de persoane pe an la sfârșitul președinției lui Joe Biden; anul acesta, cifra ar putea scădea la zero sau chiar ar putea deveni negativă.
Donald Trump poate că a ridicat tarifele la nivelurile anilor 1930 și poartă un război împotriva Rezervei Federale, dar este posibil ca „America cu Migrație Zero” să fie cea mai semnificativă dintre toate politicile sale economice. Faptul de a împiedica inovatorii și muncitorii să intre în țară nu doar că lovește într-un pilon al succesului american, dar o și face într-un moment în care forța de muncă născută în SUA îmbătrânește rapid.
Administrația Trump își urmărește politica de migrație zero cu un zel uluitor. Granița Americii cu Mexicul a fost, practic, închisă; cu excepția câtorva sud-africani albi, puțini refugiați mai primesc azil. Astfel, mult mai puțini oameni încearcă măcar să intre în țară. „Întâlnirile” de la granița mexicană — o măsură a migrației ilegale — au scăzut drastic. În același timp, Serviciul de Imigrație și Vamă (ICE) a fost instruit să intensifice raidurile de deportare. Și, deși mulți politicieni care critică străinii fac diferența între migranții slab și cei înalt calificați, domnul Trump îi vizează și pe cei calificați, planificând să perceapă o taxă de 100.000 de dolari pentru o viză H1-B — principalul permis de intrare pentru migranții talentați. Atacurile asupra universităților americane îi sperie pe studenții și cercetătorii străini.
Împreună, astfel de politici reprezintă o revoluție în abordarea Americii față de imigrație — una care va avea consecințe dureroase. Patru dintre cei șapte directori ai companiilor tehnologice din grupul „Magnificent Seven” s-au născut în străinătate, de exemplu, iar trei au ajuns în America prin rutele pentru studenți și lucrători calificați, pe care Casa Albă le vizează acum. La celălalt capăt al spectrului, mai mult de jumătate dintre muncitorii agricoli și un sfert dintre constructorii din America sunt migranți, mulți dintre ei ajunși ilegal.
O populație mai mică și o forță de muncă ce crește mai lent vor reduce dimensiunea economiei Americii. Iar acest lucru contează: datoriile vor fi mai greu de plătit, iar întreținerea unei armate mari va fi mai dificilă. Mai îngrijorător însă este faptul că o „Americă cu Migrație Zero” îi va face mai săraci pe locuitorii săi — atât pe cei născuți în țară, cât și pe cei născuți în străinătate —, prin încetinirea creșterii productivității și, implicit, a PIB-ului pe cap de locuitor.
Problemele vor începe să apară rapid. Numeroase industrii se bazează pe muncitori imigranți. Pe măsură ce migranții încetează să mai vină sau sunt deportați, companiile vor avea dificultăți în recrutare, deoarece șomajul este deja scăzut. Asta va însemna perturbări, producție mai mică și costuri mai mari. Mediul de afaceri din San Diego — marele oraș american cel mai strâns legat de Mexic — „se pregătețte pentru impact”, spune Kenia Zamarripa, de la camera locală de comerț. Unele firme raportează că muncitorii, chiar și cei aflați legal în țară, au încetat să se mai prezinte la serviciu atunci când ICE (Serviciul de Imigrație și Vamă) se află în zonă, din teama de a fi reținuți.
Domnul Trump a spus, ocazional, că va proteja industriile cele mai afectate, însă este greu de văzut cum ar putea face asta fără să renunțe complet la politicile sale privind migrația. Reprimările anterioare au avut deja un impact economic considerabil, deși fuseseră mai puțin ambițioase. Potrivit unei cercetări realizate de Troup Howard, de la Universitatea din Utah, și de coautorii săi, programul „Secure Communities”, o campanie de deportări desfășurată între 2008 și 2013, a crescut cu o cincime prețul locuințelor noi, din cauza lipsei de muncitori în construcții. Granițele închise ar putea avea un impact și mai mare, deoarece vor afecta un număr mai mare de persoane.
Prin urmare, criza iminentă de forță de muncă va avea implicații macroeconomice. Între 2022 și 2024, un val de imigrație a răspuns cererii create de stimulentele fiscale din perioada pandemiei. Recenta „aterizare lină” a Americii — când inflația a scăzut fără să fie recesiune — ar fi fost mult mai dificilă cu granițele închise. Evgeniya Duzhak, de la filiala Rezervei Federale din San Francisco, atribuie aproximativ o cincime din scăderea raportului dintre locurile vacante și numărul șomerilor din 2023 — o măsură a tensiunii de pe piața muncii — volumului mare de noi imigranți. Astăzi, migrația mai scăzută ar putea avea efectul opus: să împingă prețurile în sus și să forțeze Rezerva Federală să mențină o politică monetară mai strictă decât ar fi făcut-o altfel.
Granițele închise vor îngreuna, de asemenea, munca bancherilor centrali, care trebuie să stabilească nivelul ratei dobânzilor, precum și pe a oricui urmărește evoluția economiei. Prăbușirea migrației a bulversat datele economice ale Americii, deoarece mecanismele de monitorizare sunt slab adaptate la schimbări bruște de populație. Cifrele privind crearea de locuri de muncă — foarte urmărite — s-au prăbușit, de la peste 100.000 pe lună la începutul anului, la aproximativ 30.000. Astfel de cifre ar putea prevesti o recesiune dacă creșterea populația este încă puternică sau ar putea fi complet banale dacă imigrația netă ajunge aproape de zero. Reducerea prea puternică a ratelor dobânzilor din cauza unor date slabe privind locurile de muncă, care în realitate reflectă scăderea migrației și nu o diminuare reală a cererii agregate, ar fi o greșeală costisitoare. La fel și amânarea unor reduceri necesare ale dobânzilor pentru a evita această eroare.
Stephen Miran, un guvernator al Rezervei Federale numit recent de domnul Trump, a susținut că efectul net al scăderii migrației va fi o inflație mai mică. Aceasta este însă o afirmație puțin plauzibilă. Canalul pe care se concentrează el este cel al locuințelor. Deși are dreptate că o creștere mai lentă a populației va reduce presiunea ascendentă asupra prețurilor locuințelor, șocul migrațional va duce și la creșterea prețului la case noi, prin majorarea costurilor de construcție. De asemenea, domnul Miran nu ia în considerare impactul scăderii imigrației asupra inflației în alte sectoare economice.
Aceste schimbări pe termen scurt vor fi haotice, neplăcute, dar cât de cât gestionabile. Companiile și factorii de decizie se vor adapta. Totuși, granițele închise vor avea și un efect de durată, mai lent, dar mai distructiv. Mult mai dăunător, și mai greu de evitat, va fi impactul asupra productivității și sănătății fiscale a Americii.
Migranții sporesc productivitatea prin extinderea forței de muncă, permițând atât lor, cât și nativilor, să se specializeze. Munca prestată de migranții slab calificați — ca menajere, ospătari, muncitori în abatoare etc. — le permite altora din economie să se ocupe de activități mai calificate. Florence Jaumotte, de la FMI, și colegii săi au constatat că, în țările bogate, o creștere cu un punct procentual a ponderii migranților în populația adultă duce, în cele din urmă, la o creștere a PIB-ului pe cap de locuitor cu 2%.
Blocarea oricărui tip de migrație reduce, așadar, creșterea productivității. Însă blocarea imigrației de înaltă calificare este deosebit de dăunătoare. Deși migranții calificați reprezintă doar 5% din forța de muncă a Americii, ei câștigă 10% din venitul total din muncă. Potrivit lui Rebecca Diamond, de la Universitatea Harvard, și coautorilor săi, imigranții sunt responsabili pentru o treime din inovația americană — măsurată prin brevete — atunci când se ia în calcul și impactul lor asupra colaboratorilor nativi.
Aproximativ 130.000 de vize H1-B sunt acordate în fiecare an — două treimi printr-o loterie deschisă tuturor angajatorilor, iar restul printr-o rută destinată universităților și instituțiilor de cercetare. Taxa de 100.000 de dolari nu s-ar aplica persoanelor deja aflate în țară, ceea ce ar atenua parțial efectul, notează Jeremy Neufeld de la Institute for Progress, un think-tank. Însă impactul asupra rutei academice ar fi devastator: cercetătorii postdoctorali din universități rareori câștigă salarii care să justifice o viză de 100.000 de dolari, chiar dacă activitatea lor aduce beneficii economice semnificative. Zornitsa Todorova, de la banca Barclays, estimează că taxa pentru viza H1-B va reduce numărul total de vize din această categorie cu aproximativ 30%.
Este posibil ca instanțele judecătorești să anuleze taxa de viză impusă de administrația Trump. Totuși, acest lucru este departe de a fi sigur, iar oficialii ar putea ținti în continuare programul „Optional Practical Training” (OPT), de care beneficiază majoritatea persoanelor înainte de a trece la o viză H1-B (vezi graficul 3). Joseph Edlow, șeful Serviciului pentru Cetățenie și Imigrație, a declarat, în timpul audierii sale de confirmare în Senat, în luna mai, că speră să oprească acordarea statutului OPT studenților străini la absolvire. Chiar dacă domnul Edlow nu își va duce la capăt această intenție, îngrijorarea legată de taxa pentru H1-B, combinată cu incertitudinea generală privind politica de imigrație, îi va convinge pe mulți tineri inteligenți să studieze în alte țări.
America își închide granițele într-un moment nefericit. Fără nou-veniți, populația autohtonă de vârstă activă a țării ar începe să scadă. Cheltuielile publice depășesc cu mult veniturile fiscale, în mare parte din cauza cerințelor tot mai mari ale unei populații îmbătrânite. Valul de imigrație din perioada Biden va reduce deficitul bugetar cu 90 de miliarde de dolari pe an (aproximativ 0,2% din PIB) în următorul deceniu, estimează Biroul pentru Buget al Congresului (CBO), instituția responsabilă de evaluarea bugetului federal al Americii. CBO se așteaptă ca acei migranți să plătească mai mult în taxe federale decât cheltuie statul cu ei și, în plus, să crească veniturile fiscale ale altor lucrători, prin stimularea productivității. O migrație mai redusă va avea efectul opus.
Domnul Trump a beneficiat de valul de indignare provocat de imigrația necontrolată din perioada Biden. Acum, însă, opinia publică s-a schimbat: 79% dintre americani spun că imigrația este un lucru bun pentru țară — cel mai ridicat procent înregistrat vreodată. Problema este că, chiar și politicile trumpiste impopulare — cum au fost tarifele comerciale introduse în primul său mandat — tind să rămână în vigoare. Iar președintele pare, dacă e posibil, și mai hotărât să-și intensifice eforturile pentru a ajunge la o migrație netă zero decât să le tempereze. Chiar dacă succesorul său va redeschide granițele Americii peste trei ani, pagubele vor fi deja imense.
