Reacția neglijentă în țările occidentale nu e motiv să neglijăm responsabilitatea Chinei. Dacă China ar fi avut un alt guvern, lumea ar fi putut fi salvată de această pandemie teribilă, scrie Paul D. Miller într-o analiză din Foreign Policy, preluată de platforma „În linie dreaptă”.
Redăm câteva fragmente:
Președintele S.U.A. Donald Trump s-a referit în mod repetat la „virusul chinez” atunci când a vorbit despre pandemie. Mulți dintre criticii săi insistă că termenul este rasist, devenind astfel ecou al propagandei oficiale chineze. Alții, cum ar fi Senatorul american Kelly Loeffler, spun că nu ar trebui să politizăm criza căutând vinovați, ci să ne concentrăm pe colaborarea în lupta comună împotriva unei boli globale care nu face distincție între oameni și nu cunoaște granițe.
Asta e o prostie. Criza este inerent politică, deoarece a fost cauzată în parte de politicieni incompetenți, răuvoitori și corupți. A ignora dimensiunea politică a pandemiei coronavirusului este o modalitate excelentă să ne asigurăm că se întâmplă din nou. Dacă nu dorim apariția unei noi pandemii globale, trebuie să îi tragem la răspundere pe politicienii responsabili de agravarea acesteia, principalul vinovat fiind președintele chinez Xi Jinping. Acesta nu a creat noul coronavirus, dar pașii greșiți ai guvernului său sunt direct responsabili pentru transmiterea sa globală și răspândirea necontrolată, cu toate consecințele teribile asupra populațiilor și economiilor din întreaga lume.
O pandemie globală nu este o forță oarbă a naturii, independentă de voința umană. Este un eșec al guvernării. O analogie cu foametea este utilă. Economistul premiat cu premiul Nobel Amartya Sen a explicat în excelenta sa carte, Development as Freedom, că foameta nu înceamnă în primul rând o absență a alimentelor, ci o absență a informațiilor despre alimente, însoțită de o problemă cu transportul. Există, fizic, suficientă mâncare pe planetă pentru toată lumea. Dacă știți unde este mâncarea și unde sunt oamenii flămânzi, le aduci împreună și oamenii nu mai mor de foame. De aceea, democrațiile consolidate care au piață liberă, care permit circulația liberă a informațiilor și a piețelor, nu cunosc foametea.
ANALIZA COMPLETĂ – AICI.
