„Aşa cum președintele ales al SUA, Joe Biden, s-a angajat să reconstruiască mai bine pentru a promova redresarea economică, și America trebuie să-și reinventeze urgent rolul internațional”, scrie Javier Solana, pentru Project Syndicate. Dar, susţine autorul, „pentru a face acest lucru cu succes, va fi nevoie de un lider empatic precum Biden, care a fost întotdeauna mândru de capacitatea sa de a naviga în probleme sensibile”.
„Există o dezbatere eternă despre cât de mult contează conducerea și personalitatea în relațiile internaționale. Dar după turbulențele din ultimii patru ani, nu mai poate exista nicio îndoială că multe depind de cine se află la conducere, în special în Statele Unite. Mai mult, așa cum susține convingător Joseph S. Nye – și contrar a ceea ce cred scepticii – politica externă nu este lipsită de considerații morale. Din ambele motive, alegerea lui Joe Biden ca următorul președinte al Americii este o veste excelentă pentru lume.
Poporul american va beneficia, desigur, cel mai direct de această întorsătură a evenimentelor. Cu dispoziția sa abordabilă și disponibilitatea de a se angaja în dialog, Biden și-a dedicat lunga sa carieră politică muncii esențiale de creare a consensului între democrați și republicani. Progresiștii nu au salutat întotdeauna flexibilitatea sa, iar cariera lui nu a fost lipsită de gafe. Dar tocmai flexibilitatea lui Biden i-a permis să-şi revină din greșelile făcute și să se adapteze vremurilor.
Cel mai bun exemplu în acest sens este alegerea sa sensibilă a Kamalei Harris în funcția de vicepreședinte, în ciuda ciocnirilor puternice din timpul primarelor democrate. Capacitatea lui Harris de a ajunge la generațiile mai tinere se va transforma într-un mare atu pentru administrația Biden.
De asemenea, progresiștii ar trebui să recunoască faptul că reputația centristă a lui Biden îl poate ajuta să formuleze într-un mod plăcut reformele structurale profunde de care are nevoie America. În anii 1960, un alt președinte democrat centrist, Lyndon B. Johnson, a pus în mișcare una dintre agendele de reformă socială cu bătaia cea mai lungă, din istoria SUA.
Problema lui Biden este că, spre deosebire de Johnson, s-ar putea confrunta cu o puternică opoziție în Congres. Democrații vor lupta pentru a câștiga cele două voturi secundare din Georgia, pe 5 ianuarie, care vor determina controlul Senatului, iar alegerile din această lună le-au lăsat doar o slabă majoritate în Camera Reprezentanților.
Pe lângă aceste dificultăți, decalajul ideologic dintre democrați și republicani a crescut în ultimele decenii, împiedicând cooperarea și compromisul bipartizan. Un sondaj recent, realizat de The Economist și YouGov, arată că percepțiile cu privire la rezultatul alegerilor depind în mare măsură de afilierea partizană. În timp ce 57% dintre toți respondenții consideră că Biden a câștigat în mod legitim, doar 16% dintre cei care se identifică drept republicani sunt de acord.
Administrația Biden se va confrunta cu mai puține obstacole în ceea ce privește politica externă, unde președinții SUA au o libertate mai largă. Mai mult, Biden a evoluat pe acest teren o mare parte din cariera sa, mai întâi în Senat și apoi în cei opt ani ca vicepreședinte al lui Barack Obama.
În timp ce alți membri ai cabinetului Obama au susținut cu tărie intervenții în străinătate și utilizarea forței, Biden a oferit un contrapunct mai restrâns pe care Obama l-a apreciat foarte mult. Din acest motiv și din altele, Obama nu s-a săturat niciodată să repete că alegerea lui Biden drept numărul doi a fost „cea mai bună decizie a sa”. Mai mult, dacă ar fi fost după Biden, SUA nu ar fi intervenit în Libia, în 2011, iar Obama ar fi evitat ceea ce a descris ca fiind cea mai gravă greșeală a președinției sale: lăsând acea țară să alunece în haos.
Judecata de politică externă a lui Biden cu siguranță nu a fost infailibilă. În 2002, el a votat în favoarea războiului din Irak, în timp ce viitorul său șef a criticat decizia de a intra în război, ca fiind „proastă” și „pripită”. Dar Biden și-a recunoscut eroarea și a arătat clar că administrația sa se va feri de aventurile străine unilaterale.
Președintele ales va repune diplomația la locul său central în politica externă a SUA – reînvierea Departamentului de Stat – și va favoriza puternic înțelegerile multilaterale. Primele sale decizii majore de politică externă vor fi revenirea în acordul climatic de la Paris și oprirea retragerii SUA din Organizația Mondială a Sănătății. În plus, Biden a deschis ușa întoarcerii la acordul nuclear din Iran, din 2015, și se așteaptă să adopte o poziție mult mai constructivă față de Organizația Mondială a Comerțului decât cea a predecesorului său.
Democrații au avut pe deplin dreptate să denunțe abdicarea de către administrația Trump de la multe dintre responsabilitățile sale internaționale. Dar nu este nici probabil, nici de dorit ca, sub Biden, pendulul să se balanseze în cealaltă extremă. Sondajele de opinie indică faptul că americanii nu prea au poftă ca SUA să acționeze ca supraveghetor mondial, deși doresc ca guvernul lor să fie implicat conștiincios în rezolvarea problemelor globale. Exact asta cere restul lumii: SUA sunt în mod clar o „națiune indispensabilă”, așa cum unii doresc să o numească, dar nu şi singura.
Tensiunile SUA-China vor persista sub o administrație Biden, la fel și creșterea economică rapidă a Chinei. În ciuda războiului comercial chino-american din timpul președinției lui Trump, China a continuat să crească cu peste 6% anual, până la pandemia COVID-19, iar Fondul Monetar Internațional se așteaptă ca aceasta să fie singura economie majoră care să se extindă în acest an dezastruos. Biden va trebui să găsească modalități de a coopera cu o țară care pur și simplu nu poate fi evitată.
În această sarcină, el se va putea baza pe Uniunea Europeană, a cărei recentă „abordare duală” față de China recunoaște în mod deschis existența unor dezacorduri profunde, dar recunoaște și interesele coincidente. UE va aplica, de asemenea, această moderare (însă o versiune mai călduţă a acesteia) relațiilor transatlantice, stabilind legături strânse cu administrația Biden, fără a diminua autonomia strategică pe care blocul a încercat să o consolideze.
Când Biden s-a angajat, în timpul campaniei sale prezidențiale, să „reconstruiască mai bine”, el a dorit să sublinieze că planul său economic implică mai degrabă abordarea problemelor structurale decât readucerea SUA în 2016. O logică similară i se aplică politicii externe, SUA având nevoie urgent să-și reinventeze rolul internațional.
Pentru a face acest lucru cu succes, va fi nevoie de un lider empatic ca Biden, care a fost întotdeauna mândru de capacitatea sa de a naviga în probleme sensibile. După ce l-au subestimat prea des, detractorii săi trebuie să admită acum cel puțin că a câștigat ocazia de a-i surprindă.”
Ce ne asteapta ? A naviga- in ape tulburi -este conceptul de baza al anilor ce vor veni . Intarirea institutiilor globale ONU ,OMS, etc . va fi parte a nevoii mondiale de eliminare a haosului existent deja . Fiecare face -ce ii trazneste prin cap – va fi eliminat , ca si posibilitate , din procedurile internationale si fiecare derapaj de la deciziile acestor organizatii mondiale va singulariza entitatea statala ce nu va dori sa respecte aceste decizii general aprobate . Sa speram ca presedintele nou ales -BIDEN- va face parte sau va pune America in mijlocul acestor obligativitati de respectare a unor decizii la nivel mondial .
Articol nu prost, ci foarte prost, un soi de oda pentru presedintele luminat si vicele lui! Iata ca nu se scriau ode numai pe vremea lui ceausescu, ci si acuma, mai nou!
Trump se retragea din tot felul de acorduri si organisme special pentru a le forta sa se schimbe, sau sa forteze un acord mult mai bun decat anteriorul, asta era ratiunea pentru care Trump n-a dat nici doi bani pe omseu’ chinezesc, sau pe acordul nuclear, pentru ca voia negocierea unuia nou, si pentru asta avea nevoie sa plece dintr-o pozitie de forta! Trump a avut habar de ce face, cu Biden, SUA o sa balteasca si-o sa goleasca pusculita, iar China va fi si mai puternica, cine dracu s-o mai traga la raspundere pentru pandemie, daca Trump a fost inlocuit de hodorogul asta senil?