”Eu cred că președintele Nicușor Dan și-a înțeles foarte bine poziția, postura constituțională, aceea de a fi un mediator. El a fost un adversar politic al PSD – la locale, la prezidențiale, nu avem o istorie politică comună. Dar asta nu înseamnă că nu văd că a înțeles foarte bine și a exprimat foarte bine ieri rolul constituțional de a fi mediator”, declara Sorin Grindeanu în aprilie acesta.
Iar în perioada care a urmat, pe măsură ce a devenit tot mai vizibil frontul de lucru asigurat de președinte planurilor PSD de destituire a premierului Ilie Bolojan, tonul șefului PSD la adresa șefului statului nu a făcut decât să persiste în duioșie.
Apoi, în ziua moțiunii de cenzură, imediat după adoptarea ei, la Digi24, un alt PSD-ist de frunte, Daniel Zamfir, s-a trezit vorbind ca un adevărat “nicușorist”: echidistant, domnul președinte, o surpriză frumoasă domnia sa.
Bineînțeles, corul pesedist de lăudători a fost unul mult mai larg, dar excentrica popularitate pe care Nicușor Dan și-a câștigat-o în ochii PSD își cere acum tributul.
Iar Nicușor Dan va avea de plătit pe două planuri:
- Electoral – căci a produs un șoc asupra bazei sale de votanți și a produs în general un șoc în rândul celor care, preocupați de ascensiunea extremiștilor, respectiv conștienți de situația economică dezastruoasă a țării și de situația periculoasă din lume, au priviseră cu un ochi critic orice atentat la firava stabilitate politică.
- Politic – căci, odată adoptată moțiunea anti-Bolojan, președintele trebuie să livreze o soluție rezonabilă în condițiile în care nu există premise rezonabile pentru așa ceva.
Președintele Nicușor Dan are – am mai scris-o, o voi tot repeta – o vină uriașă in evoluțiile politice ale momentului.
Are vina de a fi facilitat prăbușirea unui guvern într-un moment politico-social critic și într-un moment în care economia suferindă riscă să fie privată de injecții vitale de capital din fonduri europene.
De pildă, absorbția fondurilor din PNRR este acum în mare pericol nu doar pentru că însăși perioada asociată instalării unui nou guvern poate provoca întârzieri în cascadă în atingerea unor jaloane din PNRR, ci mai ales întrucât moțiunea PSD-AUR a fost, pe fond, una profund îndreptată împotriva reformelor asumate de România în PNRR.
În aparițiile sale publice, președintele Nicușor Dan continuă să invite la calm și să dea asigurări că va scoate din jobben un guvern prezentabil și pro-occidental.
Problema este că nimic din ceea ce pune pe masă realitatea din teren nu oferă ancore solide pentru retorica șefului statului.
Nicușor Dan promite trei lucruri mari și late: guvern pro-occidental, guvern cu majoritate în Parlament și guvern fără AUR.
Prima și ultima dintre promisiuni înseamnă cam același lucru. A doua nu pare fezabilă – căci dacă majoritatea e cu AUR, sunt încălcate celelalte două promisiuni; iar o majoritate cu USR și PNL, într-un guvern cu PSD, nu se poate, având în vedere deciziile reconfirmate marți de USR și PNL.
În aceste condiții, singurul lucru rezonabil care îi mai rămâne președintelui de făcut este să își încalce una dintre cele trei promisiuni pentru a le putea păstra pe celelalte două.
Asta ar însemna ca Nicușor Dan să își asume un guvern minoritar condus de PSD, cu premier Sorin Grindeanu; o formulă în care, așadar, nu apar nici AUR, nici PNL și nici USR. De notat, aici, că și partidul condus de Ilie Bolojan, și cel condus de Dominic Fritz au anunțat că vor sprijini, din opoziție, măsurile esențiale pentru marile programe internaționale de finanțare (PNRR, SAFE), ca și pentru reformele asociate altor obiective strategice, precum aderarea la OECD.
După ce a mângâiat PSD pe creștet, este momentul ca Nicușor Dan să își asume efortul și costul politic al gestului său, prin forțând PSD să plătească o parte din notă: intrarea PSD la Palatul Victoria în regim minoritar.
În acest fel, Nicușor ar asigura și instalarea cât mai rapidă a unui guvern aflat în deplinătatea funcțiunii și și-ar putea răscumpăra măcar o mică parte din păcate, căci un guvern PSD minoritar ar putea fragiliza electoral PSD – guvernarea erodează, guvernarea este extrem de grea, politic, în România momentului, guvernarea e și mai nemiloasă în format minoritar.
Altă soluție realistă (ținând cont de decizia USR și PNL de a rămâne în opoziție) și totodată relativ digerabilă (căci măcar nu include AUR la guvernare) e greu să identifici în contextul actual.
Desigur, în plus față de jocul făcut de el până la moțiune, Nicușor Dan va ieși puternic șifonat și dintr-o astfel de rezolvare găsită post-moțiune.
Căci un guvern minoritar format în jurul PSD va lăsa în amintirea oamenilor un Nicușor Dan care:
- Nu s-a putut ține de cel puțin una dintre promisiunile ventilate constat (evitarea soluției cu guvern minoritar).
- A fost cel care a dat țării un guvern PSD.
- A fragilizat ecuația politică generală prin faptul că și-a adus aportul la demolarea unui guvern cu largă majoritate doar pentru a sfârși prin instalarea unuia lipsit de majoritate.
Dar asta ar trebui să fie ultima grijă a tuturor – inclusiv a lui Nicușor Dan.
