În satul Carta, ascuns în Transilvania, efectele generozității premierului ungar Viktor Orban față de minoritatea maghiară din această țară sunt ușor de văzut, relatează France24, potrivit Rador.
Attila Nagy se plimbă țanțoș pe coridoarele modernului centru medical pe care îl conduce și care ține de academia de hockey din Carta, înființate cu bani din partea guvernului ungar.
Complexul mai cuprinde un patinoar și un hotel, fiind gestionat de fundația Mens Sana, o organizație neguvernamentală finanțată de Budapesta.
Din cele 10 milioane de euro cheltuite de Mens Sana pentru înființarea acestui centru, 90% provin din partea contribuabililor ungari.
După revenirea sa la putere, Orban a pompat milioane de euro prin diverse alocări și prin ONG-uri, toate fiind destinate comunităților maghiare din România, Serbia, Slovacia și Ucraina, aceste fonduri sporind începând din 2016.
Până acum, peste 250 milioane euro au ajuns numai la comunitățile maghiare din România.
Banii au fost investiți în școli, stadioane și mici făbricuțe din Transilvania, o regiune care adăpostește peste 1,2 milioane de etnici maghiari, reprezentând peste 6% din populația țării.
Toți acești bani au asigurat niște alegători credincioși ai partidului Fidesz, condus de Orban, la alegerile din 2018, 96% din diaspora ungară votând pentru acest partid.
Dar această generozitate a iritat guvernul român.
Recent, Ministerul de Externe a declarat că “ajutorul economic depășește sfera tratamentului preferențial pe care un stat îl poate oferi minorităților din alte țări“.
Aflat în vizită la București, ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, a exclus orice schimbare a acestei strategii.
„Sprijinul moral” al Budapestei
„Orban este animat de o ideologie naționalistă” menită „să mențină compacte comunitățile etnice, iar asta le permite să obțină o anume autonomie”, a declarat pentru AFP Tamas Kiss, sociolog la Institutul Român pentru Cercetări pe tema Minorităților Naționale.
Fundația Pro Economica, una din pârghiile pe care Budapesta le folosește pentru alocarea acestor fonduri, respinge acuzațiile de discriminare, susținând că ea „nu a verificat niciodată originea” celor care primesc respectivele fonduri.
Totuși, fundația precizează că, parțial, misiunea sa este aceea de a asigura o dezvoltare susținută și crearea unor locuri de muncă“, considerând demersul ca fiind “crucial pentru ca etnicii maghiari să rămână în țară”.
Valul de migrație spre Vest, care a decimat populația României în ultimele trei decenii, nu a scutit nici minoritatea maghiară, care, în ultimii 20 de ani, a pierdut un sfert din populație.
Unul dintre beneficiarii fondurilor oferite de Pro Economica este firma Csiky Chips din Harghita, un județ din Transilvania, care încearcă să ajute la menținerea acestui demers.
Împreună cu o firmă asemănătoare, fabrica de bere Csiky Sor, ”asigurăm traiul a 260 de oameni și pe cel al familiilor lor”, afirmă purtătoarea de cuvânt a fabricii, Margit Tofalvi.
Referindu-se la Carta, Nagy spune că academia de hochei a fost unul din motivele pentru care tinerii din sat au decis să rămână. El afirmă că de asta au beneficiat atât etnicii maghiari, cât și cei români.
“Viața noastră s-a schimbat mult”, afirmă Zsolt Marton, un localnic, care a ținut să adauge că este recunoscător pentru șansele pe care această academie le-a oferit celor patru copii ai săi, de vârste cuprinse între 11 și 23 de ani.
“Sprijinul moral acordat de guvernul ungar contează deja foarte mult pentru mine, dar sprijinul financiar e și el binevenit“, spune el.
Uitați de București?
Sprijinul acela nu dă semne să scadă.
La marginea orașului Sfântu Gheorghe, aproximativ 100 de lucrători muncesc non-stop pentru ca stadionul de 8.400 de locuri al echipei locale de fotbal Sepsi OSK să poată fi deschis în luna iunie.
“Toată lumea știe că finanțarea – 25 milioane euro – vine din Ungaria“, a declarat pentru AFP vicepreședintele clubului, David Kertesz.
În ultimele decenii, viața culturală a înflorit și ea în diverse feluri pentru maghiarii din România.
Victime ale politicii de asimilare de pe vremea regimului comunist, ei își pot folosi acum limba în administrație și pot învăța în limba maghiară de la grădiniță și până la universitate.
Dar infrastructura precară din regiunea lor, deși obișnuită într-una dintre cele mai sărace țări ale UE, alimentează și ea senzația minorității că ar fi “abandonată” de București.
Nagy nu se prea îndoiește de faptul că, fără un ajutor din partea Ungariei, patinoarul său de hockey nu ar exista.
„Nu știu care este problema” cu politica Budapestei, afirmă Nagy, el cerând Bucureștiului să fie primul care să facă aceste investiții.
“Altminteri, peste câțiva ani, vor rămâne numai bătrânii, iar asta ar fi un dezastru“.
