<< Suntem la câteva săptămâni distanță de aniversarea Zilei Victoriei, care marchează înfrângerea Germaniei naziste de către Uniunea Sovietică. Parada anuală de la Moscova oferă imagini cu lideri și eroi sovietici și ruși celebri care stau în vârful Kremlinului, urmărind trecerea noilor arme. Pentru serviciile de informații din SUA, este ca ziua de Crăciun, deoarece analiștilor li se oferă o comoară de hardware militar nou de examinat și analizat. Dar pentru oricine suficient de în vârstă ca să-și amintească al Doilea Război Mondial, este o amintire a disperării. Un asociat rus mi-a spus odată că cei care au murit devreme și repede au fost singurii învingători ai războiului. Îi făcea plăcere faptul că Rusia, ale cărei șanse de supraviețuire fuseseră respinse de o mare parte din lume, le-a dat germanilor tot ceea ce îi dăduseră și ei și chiar peste >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Tatăl meu, care s-a născut în Ungaria, a luptat în al Doilea Război Mondial în felul său. Ungaria s-a aliat cu Germania și a trimis trupe pentru a lupta împotriva Rusiei. Muncitor forțat, tatăl meu se afla la Voronej, la nord de Stalingrad, unde fuseseră dislocați maghiarii și alți aliați. Din punctul său de vedere, rușii și germanii erau la fel, prin aceea că trebuiau ocoliți cu orice preț.
Războiul a început cu un tratat între Germania și Rusia. Împreună au convenit să invadeze Polonia, ceea ce au făcut confortabil, Rusia luând porțiunea de est. Pentru Germania, tratatul cu Rusia a crescut considerabil șansele de a învinge Polonia. Germania nu era sigură de asta; ar fi fost prima lor campanie majoră, iar Berlinul nu știa cât de bine va lupta Polonia sau propria sa armată, de altfel. Un atac german dinspre vest și un atac rusesc dinspre est au simplificat problema. În orice caz, Germania a văzut Polonia ca fiind primul pas dintr-o campanie mult mai ambițioasă. Ea vroia Europa, iar Europa includea și Rusia. Berlinul intenționa să stimuleze Rusia în Polonia și să se îndrepte spre Moscova pentru a supune o țară cu resurse vaste. Războiul care a urmat a durat până în 1945. Adevărul este că nu vom ști niciodată câți au murit, doar că reprezentanții unei generații au stat în fața Kremlinului atunci când a avut loc prima paradă.
Cu siguranță, rușii consideră războiul ca pe o obscenitate brutală, dar îl consideră și sacru. Morții s-ar putea să nu fie sfinți, dar, în ochii rușilor, ei sunt demni de acest nume. Cruzimea regimului Stalin nu este un secret, totuși mulți din Rusia consideră războiul ca un moment de încercare și de triumf, un timp care și-a dovedit valoarea pe scena globală. Rușii și-au considerat țara ca o superputere pentru o generație – nu doar pentru că avea arme nucleare, ci și pentru că avea Armata Roșie, care l-a învins pe Hitler și a cucerit o mare parte din Europa. Polonezii, cehii, maghiarii, românii și jumătate dintre germani și-au îndoit genunchii în fața Rusiei. Potrivit rușilor, nu a fost o cucerire prin invazie, ci o consecință a autoapărării.
Mulți ruși au văzut prăbușirea Uniunii Sovietice ca pe o oportunitate de a deveni occidentali. Pentru alții, a fost o stânjeneală. În ochii lor, Rusia nu era țara eroilor celui de-al Doilea Război Mondial, ci o țară a slăbiciunii. (…) Țara generalului Gheorghi Jukov, marele comandant din cel de-al Doilea Război Mondial, se afla acum în mâinile unor oligarhi schimbători.
Ideea că rușii și-au făcut asta prin corupție și slăbiciune era pe cât de insuportabilă ar fi o asemenea soartă pentru alte țări. Era ceva și mai rău de când Rusia îi învinsese pe Hitler și Napoleon. Rușii au salvat Moscova datorită distanței mari pe care au pus-o între capitala lor și Europa. Acum, acea distanță dispăruse. Ei au văzut în Statele Unite forța dominantă în Ucraina, care acum se învecina cu Rusia. Pentru mulți ruși, a fost nimic mai puțin decât o catastrofă națională.
Sunt aceia care dau vina pe fostul lor aliat și tovarăș ca superputere din SUA pentru căderea Uniunii Sovietice. Pentru ei, ideea că eroii celui de-al Doilea Război Mondial și-au pierdut țara era mai puțin acceptabilă decât ideea că a fost dărâmată de America – un inamic pe care l-au considerat demn de crimă. Prezența Statelor Unite în Polonia, o țară pe care cândva o cucerise și stăpânise, este pentru Rusia nu doar un truc crud al istoriei, ci un complot american pus la cale atent.
Mă gândesc la tradiții culturale ca acestea, pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește. Nu voi prezenta apărarea Statelor Unite, dar vă invit să luați în considerare coșmarul prin care a trecut Rusia din 1945 și faptul că rușii de azi încă vorbesc cu mândrie și amărăciune despre locuri de luptă și despre război. Sunt american și știu unde a fost Coridorul Fulda, însă în confruntarea cu o națiune care este de fapt un dușman, este util să înțelegem coșmarurile și să le comparăm cu ale noastre. >>
