Gangsterul înarmat de Israel pentru a lupta împotriva Hamas

Sursa: Facebook

Grupul său este notoriu pentru furtul ajutoarelor, iar palestinienii îl disprețuiesc pe scară largă, notează The Economist.

<< Arată mai degrabă ca un adolescent care se joacă de-a soldatul decât ca un viitor lord al războiului: casca balistică este prea mare pentru capul lui, iar pușca de asalt este impecabil de curată. Miliția lui se autointitulează Forțele Populare, un nume pompos pentru un grup condus de unul dintre cei mai nepopulari oameni din Gaza: propria sa familie l-a renegat.

Yasser Abu Shabab promite să preia de la Hamas controlul asupra Fâșiei Gaza. Este o ambiție cel puțin îndrăzneață. Are la dispoziție doar câteva sute de luptători; Hamas are mii. Grupul său controlează doar mici porțiuni din Rafah și Khan Younis, două orașe distruse din sudul Fâșiei Gaza. Cu greu poate fi considerat o forță de neoprit. Totuși, a reușit să-și găsească un patron puternic.

La începutul acestei luni, Israelul a dezvăluit că furnizează Forțelor Populare arme ușoare, precum AK-47. De asemenea, a acordat miliției permisiunea de a opera în zone din Gaza care altfel ar fi interzise palestinienilor. Unii locuitori din Gaza se întreabă, de asemenea, dacă gruparea primește sfaturi și fonduri din Golf: producțiile sale media par mult prea bine realizate pentru a fi făcute local.

Israelul nu crede că Abu Shabab va conduce vreodată Gaza — departe de așa ceva. În schimb, speră că acesta va putea să submineze treptat controlul Hamas și, poate, să-i încurajeze și pe alții să facă la fel. Însă propria istorie a Israelului în Gaza sugerează cât de ușor ar putea să eșueze un astfel de plan.

Zvonurile despre sprijinul acordat de Israel circulau de săptămâni întregi. Acestea au fost confirmate după ce Avigdor Lieberman, parlamentar de opoziție și fost ministru al Apărării, a condamnat această politică într-o postare pe rețelele de socializare. Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, „transferă arme către clanuri asociate cu Statul Islamic [SI]”, a scris el pe 5 iunie. Dezvăluirea sa l-a forțat pe Netanyahu să recunoască, fie și indirect, existența acestei politici: „Israelul acționează în diverse feluri pentru a învinge Hamas”, a declarat el.

Lieberman nu a fost singurul critic care a acuzat miliția de legături cu SI. Hamas și propagandiștii săi au făcut afirmații similare. Totuși, nu există nicio dovadă că Abu Shabab ar fi depus un jurământ formal de loialitate față de acea grupare jihadistă. El se autodefinește ca naționalist palestinian și acceptă ajutorul israelian pentru a lupta împotriva altor musulmani — un lucru de neconceput pentru jihadiștii transnaționali ai SI, care urmăresc să elimine granițele și să stabilească un califat.

Tribul său beduin, Tarabin, este de mult timp implicat în contrabanda dintre Gaza și Egipt (având membri de ambele părți ale frontierei). Cu un deceniu în urmă, asta însemna că colabora cu Statul Islamic pentru a transporta arme în Gaza. Jihadiștii îi ajutau pe contrabandiștii beduini să traverseze teritoriile pe care le controlau în peninsula Sinai și păstrau o parte din arme. Dar acele legături erau oportuniste. În 2017, SI, care consideră fumatul contrar legii islamice, a început să atace contrabandiștii de țigări beduini din Sinai. Tarabin s-au aliat în cele din urmă cu armata egipteană și au luptat împotriva jihadiștilor.

De când a început războiul din Gaza, în octombrie 2023, Abu Shabab și-a găsit o nouă „afacere”. ONU afirmă că el a fost principalul responsabil pentru jafurile asupra convoaielor de ajutor umanitar de anul trecut. Oamenii săi înarmați au atacat zeci de camioane și, potrivit relatărilor, au ucis mai mulți șoferi. Unii dintre susținătorii săi îl prezintă ca pe un Robin Hood din Gaza, care fură ajutoare pentru a le distribui săracilor (el susține că a făcut-o pentru a ajuta familiile nevoiașe). Însă este orice altceva: gruparea sa a păstrat ajutoarele furate sau le-a vândut la prețuri umflate, cu puțin, dacă nu chiar nimic, locuitorilor nevoiași din Gaza.

Dacă motivele lui Abu Shabab sunt murdare, cel puțin sunt ușor de înțeles. Nu este nici un ideolog, nici un binefăcător; este un infractor. Pentru el este un pas logic să se alieze cu Israelul, într-un moment în care Israelul este singurul canal de ajutor umanitar către Gaza.

Nu este prima dată când Israelul încearcă să monteze grupările palestiniene unele împotriva altora. În anii 1980, a format un parteneriat tacit cu Societatea Islamică, un grup religios din Gaza. Israelul i-a permis să strângă fonduri și a închis ochii când gruparea a început să adune arme. A fost un pariu calculat. Islamismul nu dăduse până atunci semne că ar fi interesat să lupte împotriva Israelului, așa că poate putea fi folosit ca o bâtă împotriva Fatah, gruparea naționalistă care, la acea vreme, reprezenta principala amenințare pentru Israel.

Israelul avea însă să regrete curând acel pariu. Câțiva ani mai târziu, gruparea a început o lungă campanie de atentate sinucigașe. Și-a schimbat și numele în Mișcarea de Rezistență Islamică — cunoscută mai bine sub acronimul arab, Hamas.

Uneori, dușmanul dușmanului tău ajunge să fie și el dușmanul tău. Asta nu înseamnă că trebuie exagerate perspectivele Forțelor Populare. Mulți locuitori din Gaza îi disprețuiesc și îi consideră hoți. Tarabin și-au întrerupt legăturile cu Abu Shabab în mod public, parțial de teamă de represalii din partea Hamas. Noul partener al Israelului în Gaza ar putea deveni o amenințare; sau s-ar putea stinge și dispărea fără urmă.

Faptul că Israelul este nevoit să se bazeze pe astfel de grupări reprezintă un rechizitoriu la adresa propriei sale strategii — sau a lipsei acesteia — în Gaza. Netanyahu a refuzat constant să discute despre cine ar putea guverna enclava după război. A respins orice rol pentru Autoritatea Palestiniană, care administrează părți din Cisiordania. Consilierii săi au speculat despre forțe de menținere a păcii din țări arabe sau despre un guvern format din persoane locale importante. După aproape doi ani de război, însă, nu au venit cu nimic concret — în afară de o mică miliție condusă de un gangster cu o cască care nu i se potrivește. >>

Excelenta aventură a Gretei și alte evoluții din Orientul Mijlociu