George Friedman | Ce urmărește Rusia crescând numărul militarilor din forțele sale armate

Sursa: TASS

Anunțul Moscovei privind o creștere dramatică a armatei ruse cu 180.000 de noi recruți pare să amenințe cu o îmbunătățire semnificativă a capacității de luptă a Rusiei împotriva armatei ucrainene și să inverseze cel puțin câștigurile pe care le-a obținut Kievul în ultimele luni. La prima vedere, o forță de 1,5 milioane de militari activi ar trebui să fie capabilă să împingă armata ucraineană la o retragere majoră. Totuși, situația nu este atât de simplă, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.

<< Noii soldați vor avea nevoie de pregătire, un proces care, potrivit unor rapoarte, durează de obicei până la 12 luni, pentru recruții ruși. Deși acest timp nu este excesiv, începerea programului în decembrie arată că majoritatea acestor trupe nu vor fi gata de luptă până la sfârșitul anului 2025. Presupunând că un astfel de efort nu va întrece capacitatea de instruire pe care o are armata rusă, noile trupe vor mai avea nevoie de echipamente – de la cele de comunicații până la explozibili – care adesea sunt puține. În plus, recruții vor fi luați din bazinul de forță de muncă civilă, lovind inevitabil economia și moralul. Faptul că rușii luptă intens în Ucraina de mai bine de doi ani și jumătate și încă au nevoie de campanii masive de recrutare va genera neliniște în toate segmentele societății. Această mobilizare forțată ar putea, așadar, să creeze o criză de încredere, chiar dacă o creștere efectivă a forțelor este, probabil, la cel puțin un an distanță.

Evident, rușii înțeleg potențialul impact negativ asupra moralului civil și militar. De asemenea, știu că beneficiile oricărei astfel de măsuri nu vor apărea prea curând. Acest lucru ridică întrebarea de ce au ales să anunțe un pas care ar putea crea tensiuni interne.

Disponibilitatea Moscovei de a suporta posibilele probleme interne se bazează, probabil, pe speranța că această creștere a forțelor va intimida inamicii externi ai Rusiei. SUA au căutat un acord de pace care ar presupune forțarea Ucrainei să facă unele concesii teritoriale Rusiei. NATO ar fi probabil de acord cu un astfel de aranjament. Ucrainenii, însă, sunt extrem de precauți cu privire la faptul că Rusia ar fi mulțumită pentru mult timp cu un astfel de schimb. Având în vedere pierderile Rusiei și evoluția războiului, ucrainenii văd o șansă rezonabilă de a continua să blocheze avansurile rusești. Continuarea pe acest drum este o alegere atrăgătoare pentru Ucraina, atât timp cât SUA fac același lucru, ceea ce pare probabil.

Având în vedere asta, rușii trebuie să-și schimbe strategia bazată pe un plan pe termen lung de a-și epuiza inamicii. Rusia trebuie să facă ceva care să forțeze ajungerea la o înțelegere în termenii săi, dar fără a declanșa o reacție excesivă din partea SUA. O creștere masivă a dimensiunii forțelor rusești ar putea fi o opțiune dacă reușește să-i convingă pe inamicii Rusiei să capituleze total sau parțial. O forță de luptă mai mare ar putea forța o retragere a ucrainenilor. Cel puțin, ar demonstra că Rusia este pregătită să mobilizeze un număr uriaș de soldați pentru a obliga cealaltă parte să-i accepte condițiile.

Anunțul public al unei creșteri a dimensiunii forțelor armate ar putea provoca neliniște în Rusia și nu va avea un impact pe câmpul de luptă decât peste un an. Totuși, posibilitatea ca această măsură să forțeze Ucraina să facă concesii este, probabil, considerată ca suficient de valoroasă pentru a justifica îngrijorarea temporară a rușilor. De asemenea, acest lucru indică un război de durată mai lungă, al cărui preț ar merita, pentru Rusia, dacă ar crea mai multă instabilitate în Ucraina. Războiul este, în parte, unul psihologic, iar simplul anunț al Rusiei ar putea pune mai multă presiune pe Ucraina să încheie conflictul decât o campanie de recrutare discretă și apariția treptată a acestor trupe pe câmpul de luptă. >>

George Friedman | Războiul aerian al Ucrainei