<< Săptămâna trecută, cea mai înaltă instanță a Uniunii Europene a decis că Bruxelles-ul poate opri finanțarea statelor membre care încalcă statul de drept, respingând o contestație juridică din partea Ungariei și Poloniei. Hotărârea deschide calea pentru impunerea, de către Comisia Europeană, a anumitor sancțiuni împotriva Budapestei și Varșoviei, inclusiv suspendarea plăților către ambele țări, din bugetul UE. Aceste plăți sunt de miliarde de euro și sunt importante pentru aceste țări, în vederea susținerii economiilor lor >>, notează George Friedman, pe Geopolitical Futures.
<< Important este că această decizie, în așteptare de mai bine de un an, a fost publicată în toiul confruntării cu Rusia asupra Ucrainei, într-un moment în care Europa trebuie să prezinte un front unit. Acum, se știe că instanțele sunt uneori ignorante cu privire la realitățile din afara sălii de judecată, dar nu și față de realitățile copleșitoare. Mă îndoiesc că la două zile după Pearl Harbor, un judecător american ar fi condamnat un grup de marinari americani pentru o ceartă la care luaseră parte în stare de ebrietate; s-ar fi dat avertismente severe și marinarii s-ar fi întors pe nava lor. Era un război, iar marinarii aveau de luptat în el.
Polonia și Ungaria fac parte din linia care merge de la Marea Baltică la Marea Neagră, care ar absorbi orice atac rusesc asupra Europei. Probabil că nu va exista un astfel de atac, dar „probabil” nu este un termen foarte onorat în istoria geopoliticii. Polonia păzește Câmpia Nord-Europeană, principala cale de invazie – în ambele direcții. Teama și opoziția Poloniei față de Rusia sunt încorporate în ADN-ul său. A cumpărat recent tancuri în valoare de aproximativ 6 miliarde de dolari din Statele Unite. Aceste tancuri vor sta între Belarus și Germania. Hotărârea Curții Europene de Justiție nu numai că acordă Bruxelles-ului autoritatea legală de a deturna bani esențiali din Polonia, dar îi și semnalează Poloniei că, pentru UE, totul este ca de obicei. Poate că Polonia se confruntă cu vechiul inamic, dar pentru UE este vorba de business as usual și are inteligența de a amâna hotărârea.
Situația din Ungaria este opusă Poloniei. Premierul Viktor Orban l-a vizitat pe președintele rus Vladimir Putin la scurt timp după izbucnirea crizei din Ucraina. El a spus că este de acord cu cererile lui Putin de garanții de securitate și i s-a permis să achiziționeze o cantitate mare de gaz natural rusesc cu reducere. Ungaria nu este la fel de importantă din punct de vedere strategic precum Polonia, dar trecerea la alinierea cu Rusia în acest moment nu este în interesul celor care se opun unui potențial atac. UE ar trebui să facă tot ce poate pentru a scoate Ungaria din relația rusă și să o introducă în sistemul european, dar a ales în schimb acest moment pentru a pedepsi Budapesta și a amenința că va reduce finanțarea. Orban nu este în minoritate în Ungaria, cu neîncrederea sa în UE, iar acțiunea blocului în acest moment reduce șansele de a atrage Ungaria înapoi.
Europa este un loc ciudat. Pe de o parte, înalți lideri europeni, din Germania și Franța, s-au alăturat Statelor Unite, în criză. Ambele țări sunt conștiente de fragilitatea frontului de est al Europei și de necesitatea de a-l rigidiza. Polonia și Ungaria sunt membre NATO și, ca atare, Polonia ar trebui să fie sprijinită la toate nivelurile, în timp ce Ungariei ar trebui să i se amintească de beneficiile aderării, precum și de obligațiile sale. Pe de altă parte, în ciuda declarațiilor unor lideri europeni majori, precum și a politicii și mobilizării NATO, UE pare a fi ignorantă față de pericole și a permis să fie impuse acțiuni serioase în acest moment împotriva a doi membri semnificativi ai NATO, unul angajat să apere Europa și celălalt având nevoie de persuasiune.
După cum am spus la început, instanțele trebuie să fie deseori ignorante față de ceea ce se întâmplă în jurul lor – sau cel puțin să pretindă că sunt. Dar există și momente în care este imposibil să ignori ceea ce se întâmplă. În acel moment, prudența și simțul proporției ar dicta o amânare a unui verdict care contravine nevoilor primordiale. Iar când judecătorii nu sunt în stare să înțeleagă realitatea, un judecător pensionar invită pe cineva la prânz. Știu că sistemul juridic al UE este atât de pur încât nevoile Europei nu le intră niciodată în minte. Dar adevărul este că ei nu sunt nici atât de puri, nici orbi. A fost ceva malițios în modul de a se comporta așa cum au făcut-o și când au făcut-o.
Nu este vorba că acțiunile Rusiei sunt reale sau prefăcute. Cert este că există o insularitate care a apărut în Europa din 1991, care susține că singurul lucru care amenință Europa sunt temerile exagerate ale americanilor și că statul de drept transcende realitatea tancurilor. Aceasta este o pacoste pentru Statele Unite, dar un pericol profund pentru Europa. Există pericole reale acolo (indiferent dacă concentrarea militară a Rusiei este sau nu irelevantă), iar Europa poate fi oarbă la ele, dar nu le poate evita. Statul de drept nu depășește forța militară. Ultima este bine cunoscută în Europa.
Decizia de a lua o măsură împotriva Poloniei și Ungariei nu este pivotul istoriei. Dar derivă dintr-un sistem de drept și guvernare care este intenționat și plăcut orb la ceea ce este acolo. >>
