Acum câteva săptămâni, menționam demiterea a nouă generali superiori din Armata Populară de Eliberare de către președintele chinez Xi Jinping ca o posibilă dovadă că starea de sănătate a lui Xi s-a deteriorat – așa cum se zvonea în presa chineză și, între timp, si în cea internațională. Am considerat că apariția problemelor de sănătate ale lui Xi ar fi putut fi o justificare pentru înlăturarea sa din funcție și că generalii au fost îndepărtați pentru a opri o lovitură de stat. Într-o țară atât de opacă precum China, astfel de lucruri pot indica crize interne majore, scrie George Friedman pentru Geopolitical Futures.
<<Evoluțiile ulterioare sugerează ceva foarte diferit. Epurarea generalilor a fost urmată de demiterea inexplicabilă a unor amirali superiori din marina chineză. Dacă aceștia ar fi fost demiși din cauza suspiciunii privind participarea lor la o lovitură de stat, asta înseamnă că amploarea conspirației ar fi atât de extinsă, încât ar fi imposibil de păstrat secretul. Acest lucru este greu de imaginat, la fel ca și gradul de neglijență pe care liderii militari l-ar demonstra vorbind prea mult despre o lovitură de stat. Iar o armată care își pierde majoritatea comandanților superiori într-un timp scurt nu va fi eficientă în caz de război.
Noua mea teorie este că epurările au legătură cu schimbările în politica Chinei față de Taiwan. Săptămâna trecută, ambasada SUA a invitat-o pe Cheng Li-wun, lidera partidului politic de opoziție Kuomintang, să viziteze Washingtonul. Unii o consideră pro-China, în timp ce alții o văd pur și simplu ca fiind mai puțin ostilă față de China decât partidul de guvernământ. Statele Unite au susținut guvernul condus de Partidul Democrat Progresist, care este dedicat independenței mai degrabă decât unei concilieri cu China și este, în general, considerat mai prietenos cu SUA. Poziția sa față de Beijing este undeva între precaută și ostilă. Acest lucru face ca o vizită a liderei Kuomintangului să fie foarte interesantă – cu atât mai mult cu cât președintele Taiwanului nu a fost în SUA de când întâlnirea sa care era programată pentru luna iulie a fost anulată.
Invitația a venit după o întâlnire între președintele american Donald Trump și Xi, în urma căreia au ieșit la iveală și alte lucruri interesante. Trump a cerut ca națiunile să nu cumpere petrol rusesc sub sancțiunea unor creșteri semnificative ale tarifelor. În mod normal, China ar fi respins această cerere, dar de data aceasta nu a făcut-o sau nu chiar. Deși Beijingul nu a declarat public că se va conforma, două dintre cele mai mari companii petroliere ale țării au anunțat că vor înceta să mai cumpere petrol rusesc. Așadar, deși nu a existat un boicot total al achizițiilor de petrol rusesc, a existat o reducere semnificativă. Dacă companiile își respectă angajamentul este mai puțin important decât faptul că Beijingul a anunțat public că va îndeplini cerințele Washingtonului.
Există un alt fapt de luat în considerare. Investițiile economice interne chineze au scăzut cu 11% în octombrie. Economiile cresc atunci când generează suficient capital excedentar pentru investiții interne. Diminuarea disponibilității capitalului, care scăzuse doar modest înainte de octombrie, este un indicator al creșterii economice în declin. Unii spun chiar că este un semn al unei contracții iminente. O scădere a exporturilor către SUA a avut cu siguranță un impact semnificativ asupra economiei Chinei, iar decizia de a reduce achizițiile de petrol rusesc trebuie văzută ca o concesie.
Între timp, așa cum am discutat anterior, a existat o reducere a exercițiilor navale chineze în ultimele luni și o absență a tipurilor de exerciții de blocadă pe care marina le desfășoară de obicei în jurul Taiwanului. SUA nu își pot permite să depindă de China pentru importurile de bunuri, în special nu pentru componentele necesare propriei producții industriale și mai ales dacă există posibilitatea unui angajament militar. Aspectele economice și militare ale relației lor trebuie să se armonizeze. China și-a exprimat dorința de a ajunge la o înțelegere, pe care scăderea investițiilor o impune.
Taiwanul este un pivot al relațiilor militare dintre SUA și China. Pe lângă faptul că China revendică Taiwanul ca fiind al său, națiunea insulară deține o poziție strategică în șirul de insule de la Papua Noua Guinee până la Japonia, care desparte China de Oceanul Pacific. Acest lanț creează canale relativ înguste prin care marina chineză poate intra în Pacific. Având în vedere prezența bazelor americane și a desfășurărilor navale pe aceste insule, aceasta este o problemă strategică pentru China, deoarece deschide calea către posibilitatea unei blocade americane. Acesta este un eveniment extrem de improbabil din mai multe motive. Dar simpla posibilitate reprezintă o amenințare pentru China, ca să nu mai vorbim de modul în care ar afecta poziția Beijingului pe timp de război.
Nici China, nici SUA nu au interes să întreprindă acțiuni militare împotriva celeilalte părți, mai ales în absența unui succes garantat. Având în vedere realitatea economică care stă la baza relației lor, o implicare militară ostilă este irațională pentru ambele părți. Menținerea unor relații militare ostile înseamnă că SUA trebuie să își limiteze dependența economică de China (adică importurile). A devenit clar cât de dificil este acest lucru în practică. Înțelegerea militară pare imperativă pentru Beijing și de mare importanță pentru Washington. O înțelegere necesită încredere reciprocă bazată nu pe onestitate, ci pe necesitatea militară și economică. Necesitatea este cea care construiește încrederea, iar China și SUA par să fi recunoscut acest lucru. Înțelegerea necesită, de asemenea, o schimbare radicală a posturii și strategiei militare. Pentru SUA, China reprezintă o amenințare reală, dar doar un aspect al intereselor sale globale. Pentru China, amenințarea reprezentată de SUA este fundamentul pe care a fost construită strategia sa militară și, prin urmare, pătrunde în gândirea conducerii sale militare de rang înalt. Comandanții care și-au consolidat carierele dezvoltând capabilități și strategii bazate pe un posibil război cu SUA se vor confrunta cu dificultăți în a se adapta la o nouă realitate geopolitică și probabil se vor opune acesteia, considerând-o o imprudență a politicienilor civili. Acest lucru ar putea explica recentele epurări din armata chineză.
Impactul unei potențiale înțelegeri cu privire la Rusia ar trebui, de asemenea, menționat. China nu are un interes deosebit față de Rusia. În afară de unele vânzări de arme, nu a sprijinit războiul Rusiei în Ucraina. Istoria lor este marcată nu de cooperare, ci de animozitate. O înțelegere ar pune Moscova într-o poziție dificilă.
Această teorie se bazează pe dovezile (ce-i drept, puține) ale epurărilor militare și ale vizitei unui politician taiwanez la Washington. Totuși, realitățile geopolitice în joc fac din aceasta o explicație plauzibilă. Nici China, nici Statele Unite nu își pot permite un război una cu cealaltă și ambele au nevoie de o relație economică. Flexibilitatea este esențială în geopolitică – și în analiza geopolitică.>>
China suspendă duminică interdicția de export pentru anumite metale rare spre SUA
