Parteneriatul trilateral de securitate, format din Statele Unite, Regatul Unit și Australia, cunoscut simplu sub numele de AUKUS, se numără printre cele mai interesante alianțe din memoria recentă și are potențialul de a fi una dintre cele mai semnificative din lume în 2024, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Unind trei țări care au luptat împreună în ambele războaie mondiale și în diverse conflicte mai mici, AUKUS poate fi considerat un rezultat al Five Eyes, o inițiativă de partajare a informațiilor, de după cel de-Al Doilea Război Mondial, formată din SUA, Regatul Unit, Australia, Canada și Noua Zeelandă, activă și astăzi. Este și ceea ce avea în minte Winston Churchill atunci când a scris „A History of the English-Speaking Peoples”, în egală măsură o celebrare a națiunilor create de Regatul Unit și o istorie a națiunilor însele.
Implicit în formarea Five Eyes a fost faptul că doar membrilor săi aveau să le fie încredințate secretele reciproce. Acest lucru se datorează parțial faptului că toți împărtășesc interese strategice – întrucât toți sunt puteri maritime, interesele lor sunt cele dominante pe mările lumii (până la urmă, amenințarea reprezentată de navele germane a ajutat la atragerea SUA în Al Doilea Război Mondial, deoarece aproviziona și sprijinea Marea Britanie). Dar se datorează și unui alt fapt, e vorba de ceva mai mult: deși Five Eyes este în primul rând o alianță militară, membrii săi generează aproape 30% din produsul intern brut al lumii și posedă o înțelegere similară din punct de vedere cultural, politic și comercial.
AUKUS are un scop strategic, desigur. Inițial prezentat ca un mecanism pentru a ajuta Australia să obțină submarine cu propulsie nucleară, va implica în cele din urmă partajarea sporită a informațiilor, capacități militare-industriale indigene, operațiuni de securitate mai strânse și dezvoltarea în comun a unor arme noi. Dar în termeni clari, obiectivul său este să limiteze puterea marinei chineze și să împiedice dominația acesteia în orice parte a Pacificului.
Dar nu este preocupat doar de Pacific. Atlanticul nu este în pericol în acest moment, dar, așa cum a fost o figură centrală în ambele războaie mondiale, ar putea fi și în viitor. Membrii AUKUS înțeleg că orice amenințare existențială cu care se vor confrunta va veni dinspre mare. Toți membrii săi sunt insule – chiar și Statele Unite – care esențialmente trebuie să-și apere mările din jurul lor. Și, în timp ce Regatul Unit este modelul geopolitic după care este construit AUKUS, – o insulă care a luptat cu economia, tehnologia și piețele financiare, printre multe altele teatre de război – SUA au înlocuit Marea Britanie drept centru de greutate în sistemul internațional și trebuie, prin urmare, să fie pregătită să-i sprijine pe ceilalți membri. (Personal, am fost invitat odată la o conferință organizată de forțele aeriene australiene. Toată lumea purta uniforma propriei țări, dar toți erau confortabili cu ideea că alianța este condiția lor naturală).
Nicio alianță nu este imună la tensiuni, iar AUKUS nu face excepție. Totuși, în 2024, membrii săi se vor apropia, cu șanse mari să li se alăture Noua Zeelandă, iar Canada să ia în considerare același lucru. Asta afectează în mod profund lumea. Alianța este acum în primul rând una navală, dar puterea sa economică nu poate fi ignorată, în special pentru că este orientată în mod specific împotriva Chinei. Într-un fel, AUKUS este rezultatul natural al culturii globale și a intereselor naționale. Achiziționarea de submarine și aeronave cu propulsie nucleară pur și simplu reprezintă acest adevăr. Realitatea economică a AUKUS va începe să se simtă mai puternic pe măsură ce economia Chinei rămâne instabilă și pe măsură ce devine o alianță mai sofisticată, înglobând în misiunea sa toate dimensiunile puterii. Componenta militară este aspectul cel mai evident al puterii naționale, dar există multe aspecte, iar acest an viitor va fi dedicat alinierii acelei puteri și utilizării sale la nivel global, pe măsură ce Noua Zeelandă și Canada își aliniază realitățile. >>
