Din punct de vedere geopolitic și politic, lovitura dată de Trump lui Maduro pare să aibă potențial de a învineți mai mult America Latină și Europa decât Rusia și China.
Chiar dacă Moscova și Beijingul nu au scăpat neatinse de șocul produs de Washington la Caracas, câteva lucruri sunt de pe acum certe:
- Regimurile Putin și Xi au avut deja de câștigat prin legitimarea de către Trump a înclinației lor spre violarea dreptului internațional, resuscitarea politicii sferelor de influență, tansformarea intimidării vecinilor în politică de stat, urmărirea unei agende revizioniste.
- Regimurile Putin și Xi nu au avut extrem de mult de pierdut prin capturarea clientului lor, căci planurile pe termen lung anunțate de Trump (confiscarea petrolului venezuelean, preluarea integrală a conducerii Venezuelei, iar prin asta privarea rușilor și chinezilor de acces la vaste resurse și prezență solidă în zonă) sunt încă departe de a fi devenit realitate. Stadiul în care ne aflăm e unul incipient, modul în care Casa Albă și-a imaginat că poate conduce de la distanță Venezuela nu e nici clar, nici garantat să funcționeze-șnur în teren. Când îți închipui că vei face afaceri cu mafioții (oamenii regimului Maduro) trebuie să te aștepți și ca mafioții să te facă la buzunar. Iar în Venezuela, administrația Trump nu are motive să facă acest tip de afaceri cu altcineva, de pildă cu poporul oprimat și cu reprezentanții săi legitimi (opoziția democratică larg recunoscută), întrucât probabil înțelege prea bine că acest tip de “partener” va fi cel puțin refractar să cedeze în asemenea hal suveranitatea țării. Și dacă Trump nu poate dispune după pofta inimii de suveranitatea Venezuelei, atunci nici nu poate confisca, așa cum plănuise, petrolul venezuelean pentru a-l plasa pe mâinile petroliștilor americani. Ca atare, scenariul de acasă al președintelui american prezintă riscuri serioase de eșec odată trecut la implementare. Iar dacă lucrurile se vor petrece astfel, practic rușii și chinezii vor vedea îndepărtat cel mai prost scenariu pentru ei. În orice caz, Moscova și Beijingul încă dispun de timp să se replieze.
Dar stratul cu certitudini nu se termină aici.
Se poate observa deja și faptul că operațiunea anti-Maduro este exploatată de Casa Albă ca un levier pentru zdruncinarea politică a Americii Latine și a Europei, în perfect acord cu prevederile din recent publicata Strategie de securitate a SUA.
- America Latină cunoștea deja un reviriment al dreptei și extremei drepte, Trump și MAGA erau deja extrem de prezenți în zonă și extrem de implicați în canalizarea și catalizarea schimbărilor. În siajul operațiunii derulate în Venezuela, declarațiile lui Trump și a altor membri ai cabinetului său au indicat tentația subminării altor regimuri – Cuba, Columbia (și nu numai). Inainte de operațiune, liderul american îl grațiase pe fostul președinte al Hondurasului, deși pe acesta justiția americană îl condamnase la 45 de ani închisoare tocmai pentru implicare în traficul de droguri (asta ne arată o dată în plus ce minciună gogonată fusese pretextul cu lupta anti-drog în răsturnarea lui Maduro). Mai mult, Trump îl grațiase pe fostul președinte din Honduras chiar înaintea unor alegeri cruciale din acea țară, iar MAGA-Trump își alesese tabăra. Așadar, până la un viitor încă incert în care să aibă maximum de pierdut rușii și chinezii, mai degrabă au început deja să aibă de pierdut latino-americanii, prin inerenta undă de instabilitate căreia Casa Albă tocmai i-a dat tonul pe continentul lor, via Maduro.
- Tot în siajul manevrei trumpiste din Venezuela, o altă mare victimă care se profilează este Europa. Din nou, până să aibă Putin și Xi de pierdut, problema e că cei doi tocmai au început să câștige mult pe acest plan. Iar asta nu doar prin beneficiile indirecte pe care le-am enunțat la punctul 1, ci și prin extrapolarea făcută deunăzi de către Trump de la Venezuela la Groenlanda. Nu doar că liderul american zguduie bătrânul continent afirmând că se va ocupa de Groenlanda și dând chiar un termen pentru acest lucru – două luni – ci îl zguduie și prin faptul că o astfel de intenție va aduce o periculoasă atingere NATO. Căci Danemarca, stat membru NATO, este direct vizată; este vizată ostil tocmai de către cel mai puternic membru NATO, SUA. Iar toți ceilalți membri NATO sunt astfel vizați la grămadă. Donald Trump este pe punctul de a crea o situație imposibilă în sânul alianței, o face într-un moment în care războiul Rusiei face ravagii în Ucraina, țară învecinată cu state membre NATO, iar scenariul extinderii războiului și în alte puncte de pe continent (eventual chiar puncte NATO) nu mai poate fi exclus de nicio minte minimum limpede. Din toată povestea asta, cu punct de pornire în Venezuela, dar cu ramificații până la stabilitatea/instabilitatea NATO, devine greu de înțeles și absolut de nepătruns orice doctă explicație conform căreia Trump i-ar lovi năprasnic pe ruși. Moscova are atât de mult de câștigat, iar dividendele potențiale sunt atât de variate pentru ea, încât nu e exclus ca Kremlinul însuși să întâmpine zilele astea probleme vesele cu procesarea evenimentelor declanșate de Trump pornind de la palatul în care se ascundea Maduro.
Cu fiecare oră și zi care se scurg începând cu noaptea de 3 ianuarie, devine tot evident că, până să ne pierdem vremea imaginându-ne ce vrea și ce poate Trump cu Venezuela, ar fi mai înțelept și contabilizăm și să conștientizăm daunele masive pe care le-a provocat deja în primul rând aliaților tradiționali și strategici ai SUA.
Căci în timp ce pierderile Rusiei și Chinei rămân doar de domeniul potențialului și încă nu pot fi cu adevărat contabilizate, pierderile aliaților europeni ai Americii sunt tot mai palpabile și amenință să ia rapid în număr și în greutate.
Diferența asta, în sine, indică un câștig net obținut de Moscova și Beijing de pe urma aventurii Washingtonului în Caracas. Dar bilanțul loviturii încasate de aliații SUA nu are șanse de a se limita la atât.
Istoria va consemna, fără îndoială, un “înainte” și un “după” Venezuela-Maduro.
- PS: Neverosimila amenințare a lui Trump la adresa europenilor, via Groenlanda, are la fel de mult de-a face cu pretextul invocat oficial (securitatea națională a SUA) pe cât a avut de-a face și pretextul invocat oficial (lupta anti-drog) cu capturarea lui Maduro. Via Groenlanda, Trump forțează destabilizarea NATO, iar pentru asta putem identifica măcar trei motive.
- Unul ar fi ostilitatea sinceră și îndelung exprimată a lui Trump față de NATO.
- Al doilea ar fi acela că destabilizarea NATO s-ar traduce inclusiv prin slăbirea coeziunii dintre europeni, iar asta ar avantaja partidele extremiste de pe continent. Partide extremiste care se află în ascensiune, care în general sunt ostile NATO și servile față de Putin și Trump. Partide extremiste care, în strategia de securitate a SUA, avizată de Trump, sunt prezentate drept “partide patriotice”, iar administrația Trump nu a ascuns nicio clipă intenția de a le ajuta să preia puterea peste tot în Europa.
- Al treilea motiv ar fi acela că, destabilizând NATO, Trump îl poate astfel servi pe Putin. Să nu uităm, unul dintre elementele-fanion de pe agenda Rusiei în negocierile de pace cu America, pe tema Ucraina, este reprezentat de rezolvarea problemelor originare, așa cum le numește Moscova. Una dintre acestea fiind amprenta NATO în Europa. Putin nu doar că nu vrea să vadă NATO extinzându-se în continuare, ci vrea să anuleze extinderile făcute în ultimii 30 de ani. Trump tocmai pare să dea un impuls serios în direcția acestui deziderat rusesc.
- Și totul, iată, a început cu capturarea în stil de Hollywood a unui dictator dintr-o îndepărtată țară, de către un președinte ce se închipuie rege, avid de filme de “cu bătă” și în general obsedat de TV și ilustrarea puterii sale, pe TV.
