În cazul lui Trump, cel mai grăitor semn că povestea cu tarifele nu funcționează apare arunci când dă înapoi, temporizează, întră în negocieri, iar în final impune cifre pitice prin comparație cu cele cu care amenințase (tot anul 2025 despre asta a și fost).
În cazul reformelor inițiate de premierul Bolojan, îți dai seama că în sfârșit tind să atace problema în profunzime atunci când PSD-Grindeanu se “mobilizează exemplar” pentru a pune în pericol stabilitatea și chiar existența coaliției de guvernare, în fine, până și scaunul premierului.
Sub acest aspect, punctul cel mai josnic a fost atins de liderul PSD miercuri, când, într-un interviu acordat G4Media.ro, a încercat să aprindă fitilul ca într-o pură operațiune de sabotaj:
• ”Vreau să le propun colegilor din PSD să extindem consultarea internă. O întrebare DA/NU, având în vedere cum funcționează coaliția, dacă să păstrăm coaliția în această formă sau într-o formă mai restrânsă fără USR. Și dacă mergem înainte cu prim-ministru Ilie Bolojan. Pentru că protocolul poate să rămână la fel, dar cu alt premier dat de PNL”.
Contextul în care Grindeanu se joacă cu focul în jurul buteliei vorbește de la sine: în curând trebuie adoptat bugetul. Iar bugetul conține elemente de reformă într-un amestec delicat – de la dureroase pentru largi pături din populație, la dureroase pentru mari grupuri de interese subterane. Copil să fii ca să-ți treacă prin minte că Sorin&Co nu mai dorm noaptea de grija primei categorii.
Panica lor este, până la urmă, oarecum de înțeles, căci se confruntă cu două imense puncte de presiune:
- Succesul înregistrat la CCR de guvernul condus de Bolojan, în chestiunea pensiilor speciale ale magistraților, a avut efect de tsunami în rândul prădătorilor obișnuiți de decenii să îngurgiteze în voie carcasa bugetului public. Căci România este o țară plină de “speciali”, magistrații nefiind nici cei mai numeroși, nici cei mai influenți. Însă faptul că Curtea Constituțională a dat undă verde reformei în cazul magistraților, a făcut pârtie pentru reformele avute în vedere și pentru ceilalți împricinați. Grindeanu și PSD au înțeles foarte bine asta, la fel și taberele care probabil fac un lobby exasperat pe lângă șeful partidului de care depinde în cel mai înalt grad majoritatea parlamentară pe care se sprijină Bolojan. Cel mai probabil, Grindeanu se simte presat concomitent de toate grupurile mari de interese autohtone. Și mai probabil, niciun șef al PSD nu s-a aflat vreodată sub un asemenea tir. Săracul de el! Sigura lor soluție, a grupurilor subterane de interese, e azi (tot) la PSD. Niciodată nu au fost atât de amenințați la interese. Partea pozitivă este aceea că soluția la problemele lor nu mai e în țară – norocul nostru!. Iar cei de afară sunt de decenii adversarii antireformiștilor români. Cum premierul are azi în buzunar un aviz CCR cu spectru larg, singura metodă practică de a mai împiedica reforme similare rămâne aceea de a face cumva să nu mai fi inițiate. Iar faptul de a nu mai fi inițiate depinde ori de faptul de a-l convinge pe Bolojan să nu le mai inițieze, ori de a arunca în aer actuala coaliție, prin ieșirea PSD de la guvernare. Grindeanu a lansat mesajele, dar adevărul este că mult mai mult decât atât nu prea poate să facă fără ca PSD să se frigă iremediabil.
- Comisia Europeană are în mână și pâinea, și cuțitul. România a fost în asemenea hal îndatorată, aruncată în deficit bugetar și profund decredibilizată pe piețe de către guvernările precedente (Ciolacu, de la PSD, fiind arhitectul-șef al dezastrului), încât depinde ca de aer de infuzia de fonduri europene pe care i-o poate asigura pachetul negociat în cadrul PNRR. Dar PNRR înseamnă bani vitali contra reforme vitale. Iar Comisia a demonstrat că nu va face rabat de la ceea ce s-a convenit. A demonstrat-o în cazul tuturor celorlalte țări beneficiare, a demonstrat-o fără drept de apel și în cazul României – jalonul pensiilor speciale a fost poate cel mai spectaculos în plan public, dar în chestiune sunt numeroase alte jaloane, căci e vorba totuși de miliarde de euro. Grindeanu și PSD pot, desigur, bloca reformele lui Bolojan, dar în felul acesta vor tăia accesul la o grămadă de bani. Românii or fi ei luați de proști de către pesidiștii (e o tradiție întinsă pe mai mult de trei decenii), dar cu siguranță proști nu sunt: vor înțelege rapid cine le-a tăiat de fapt furtunul de alimentare.
În răspunsul premierului Bolojan la indecentul gest amenințător al lui Grindeanu, pot fi observate două dimensiuni:
- O persiflare pedagogică, de tipul: “Stai jos, 4!” – Bolojan a invocat faptul că nu a avut telefonul la el pentru a verifica toate declarațiile făcute în țară de unii și alții.
- Un îndemn la rațiune, de tipul: “Hai, mișcă-te, ai treabă!” – surprins în citatul acesta, aparținând lui Bolojan: “Pentru absorbția din PNRR, pentru a atrage cele 10 miliarde de euro, sunt câteva condiții de respectat. Trebuie îndeplinite jaloanele, avem reforme de făcut”. Cu completarea următoare, deloc străină de o trimitere la “cazierul” guvernării Ciolacu: “Pe această zonă avem întârzieri din anii trecuți, pe care trebuie să le recuperăm în următoarele șase luni, în așa fel încât banii care urmează să fie eliberați să poată fi eliberați de Comisie”.
Pesediștii lui Grindeanu și aripa anti-Bolojan din PNL (nu mai puțin pesedistă nici ea) au ca de obicei gura spurcată atunci când reformele tind să le amenințe interese de clan, dar au ca niciodată un spațiu minuscul de manevră pentru a trece de la verb la acțiune.
Dezastruosul context economico-politic din România și periculosul context geopolitic, în plan mai larg, au conclucrat superb de data asta, în sensul lărgirii orizontului potențial pentru implementarea unor reforme-cheie și al diminuării orizontului potențial pentru blocarea lor.
E drept, Guvernul Bolojan nu este nici pe departe unul perfect, după cum nici premierul însuși nu este un om providențial. Dar la fel de drept este și faptul că în fruntea Palatului Victoria stă azi cineva care înțelege imperativele momentului; știe cum, când, în ce puncte să forțeze lucrurile; și a acumulat câteva reușite în materie de reformă deopotrivă fără precedent și într-un orizont temporal fantastic de restrâns.
Grindeanu și pesidiștii lui și-ar face servicii neprețuite învățând măcar în ceasul al doisprezecelea ce înseamnă în mod autentic asumarea și cât de costisitoare poate fi pentru toată lumea sabotarea.
