„Huawei suferă. De când Statele Unite i-au impus restricții la export, anul trecut, gigantul chinez al telecomunicațiilor a fost separat de componentele cheie ale lanțului de aprovizionare cu semiconductori. Diplomații americani au convins, de asemenea, un număr tot mai mare de lideri străini, mulți dintre ei din democrații avansate, să țină Huawei departe de rețelele lor 5G. Aceste măsuri punitive au afectat firma, iar veniturile companiei au scăzut timp de patru trimestre consecutiv. Dar și Huawei se adaptează”, notează Foreign Affairs.
<< Cel mai mare furnizor de echipamente de telecomunicații din lume trece deja de la echipamente de rețea și telefoane la cloud computing, servicii de e-guvernare și alte produse care sunt mai puțin dependente de semiconductori avansați. Între timp, Huawei continuă să își comercializeze tehnologia în mod agresiv, în țările în curs de dezvoltare, unde a fost acceptată pe scară largă. Prin adâncirea prezenței sale pe piețe emergente mari, precum Brazilia, Indonezia și Nigeria, Huawei se poziționează astfel încât să poată crește din nou.
Efortul companiei de a conecta lumea în curs de dezvoltare a creat noi provocări de securitate. Serverele guvernamentale din Etiopia, camerele de supraveghere din Pakistan și un centru de date din Papua Noua Guinee – toate furnizate de Huawei – au scurs date sau le-au lăsat la vedere. Deoarece Huawei este obligată, prin lege, să coopereze cu servicile de informații ale Chinei, atunci când i se cere asta, și pentru că a beneficiat de multă vreme de sprijinul statului, țările care depind de companie sunt vulnerabile la presiunile din partea Beijingului. Spionajul chinez și întreruperile temporare ale rețelei sunt mai probabile decât deteriorarea catastrofală a rețelei, dar atacurile severe și tentativele de constrângere cibernetică nu pot fi excluse. Sistemele vitale – comunicații, finanțe, transporturi, energie și sănătate – sunt din ce în ce mai digitale.
Dacă Statele Unite și aliații săi sunt serioși în a concura cu China din punct de vedere economic, tehnologic și strategic, trebuie să-și intensifice extinderea digitală către lumea în curs de dezvoltare. Din 2017, veniturile digitale au crescut de peste două ori mai repede în țările în curs de dezvoltare decât în cele dezvoltate, potrivit lui Ruchir Sharma, strateg-șef global pentru Morgan Stanley Investment. Șaisprezece dintre primele 30 de țări cu cele mai mari venituri digitale, ca pondere în PIB, se află acum în lumea în curs de dezvoltare și, având în vedere că jumătate din umanitate are încă acces limitat sau nu are acces la internet, potențialul de șimai mare creștere este unul vast. Ascensiunea Huawei, de la imitator la un gigant global, a venit cu acuzații în serie de minciună, înșelăciune și furt (compania a lăsat o dâră de litigii în urma ei), dar succesul său nu a fost alimentat doar de o activitate sordidă. Strategia Huawei a depins de deservirea piețelor cu venituri mici și în creștere rapidă – zone mai riscante, în care companiile de tehnologie din SUA și Europa au fost adesea reticente să investească.
Iar în lumea în curs de dezvoltare, costul este deseori un atu față de securitate. Pentru a reuși, Statele Unite și aliații săi trebuie să ofere alternative la prețuri accesibile, la tehnologia chineză.
Apucând-o spre sud
Împingerea Huawei pe piețele trecute cu vederea a început cu China. Când Ren Zhengfei a fondat compania, în 1987, le-a oferit noilor angajați o broșură care îi instruia „să meargă la țară”, unde „așteaptă o lume vastă și multe realizări”. Curând, Zhengfei a aplicat aceeași abordare în străinătate. Pe măsură ce companiile americane și europene s-au concentrat pe piețe mai mari și mai bogate, la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, Huawei s-a concentrat pe zonele rurale și mai puțin dezvoltate. De-a lungul timpului, compania a dobândit talentul de a oferi tehnologie la preț redus populațiilor cu venituri mici din întreaga lume, de la orașe din Africa până la zonele rurale ale Statelor Unite.
Huawei a învățat și cum să-și facă prieteni în sferele înalte. A curtat oficiali guvernamentali și a câștigat contracte la licitațiile deschise, precum și pe piețe închise, cum ar fi Etiopia, unde guvernul a salutat Huawei în urmă cu un deceniu și abia de curând a început să relaxeze monopolul asupra sectorului telecomunicațiilor. În Serbia, documentele scurse recent sugerează că Huawei a făcut plăți dosnice pentru a obține contracte cu o companie de telecomunicații deținută de stat. Acestea și alte acuzații, precum și incidentele de securitate, nu au reușit în prea mare măsură să încetinească progresul Huawei.
Statul chinez a oferit un sprijin esențial. Între 1998 și 2019, Beijingul a oferit Huawei până la 75 de miliarde de dolari, sub forma de scutiri de taxe, împrumuturi, credite și alte finanțări, potrivit unei investigații Wall Street Journal. Oficialii chinezi au ridicat, de asemenea, bariere în calea furnizorilor străini de telecomunicații din țară, protejând Huawei și alți furnizori interni, și au făcut lobby pe lângă guvernele străine pentru a ajuta Huawei să obțină contracte în străinătate.
Timp de mulți ani, pe măsură ce Huawei a pătruns pe piețele străine, Statele Unite au ignorat-o în mare parte și, în unele cazuri, au ajutat-o. În 2003, guvernul afgan a semnat un contract cu Huawei și ZTE, un alt gigant chinez de telecomunicații, pentru o rețea celulară. În anul următor, Banca Asiatică de Dezvoltare, la care Japonia și Statele Unite sunt cei mai mari acționari, a acordat un împrumut lui Roshan, cel mai mare furnizor de telefonie mobilă din Afganistan. Roshan a cumpărat inițial echipamente de la producătorii europeni Alcatel și Siemens, dar după o revizuire suplimentară, ADB a aprobat înlocuirea acestuia cu echipamente Huawei, despre care a observat că aveau prețuri mai mici și mai multă flexibilitate.
Invazia din Irak, condusă de SUA, a fost un cadou pentru Huawei. În 2013, un angajat Huawei reflecta asupra pieței profitabile pe care compania a construit-o în timpul ocupației SUA din această țară, amintindu-și de „Hummer-urile și tancurile armatei americane care patrulau pe drumuri și străzi”, în timp ce compania sa dădea o petrecere pentru „sărbătorirea lansării de succes de noi rețele și atribuirea de noi contracte”. Printre acestea se numărase și o afacere de 275 de milioane de dolari pentru construirea unei rețele wireless, la nivel național.
Huawei a făcut chiar incursiuni în Statele Unite. În urmă cu un deceniu, operatorii de telefonie mobilă dintr-o o duzină de state, mulți dintre ei deservind orașe mici, au început să apeleze la Huawei pentru echipamente de telecomunicații, după ce concurenții săi din America de Nord au ieșit din activitate. Am vizitat un astfel de oraș în 2019 — Glasgow, în nord-estul Montanei. Guvernul SUA a oprit recent instalarea echipamentelor Huawei, care acum sunt înlocuite. Dar cei mai mulți locuitori cu care am vorbit păreau mai puțin îngrijorați de spionajul chinez decât de o factură lunară mare, reiterând starea de spirit a omologilor lor din țările în curs de dezvoltare.
Huawei poate fi, de asemenea, atractivă pentru politicienii care recurg latehnologie pentru a rezolva probleme stringente. Pentru a înțelege de ce, imaginați-vă că sunteți primarul unui oraș important dintr-o țară în curs de dezvoltare, din Asia. Te confrunți cu o cascadă de crize care se întăresc reciproc. Pandemia de COVID-19 aproape că ți-a falimentat sistemul de sănătate și a provocat ravagii economice. Datoria este periculos de mare, limitându-ți capacitatea de a te împrumuta și de a finanța proiecte de dezvoltare. Criminalitatea amenință să sperie investitorii străini. În doi ani, candidezi pentru a fi reales, iar perspectivele tale politice sunt la fel de incerte ca viitorul orașului.
Operațiunea Huawei privind „orașul sigur” ar putea suna ca un răspuns la rugăciunile făcute. Compania oferă camere cu senzori de temperatură pentru a identifica persoanele cu febră, software de recunoaștere facială pentru a găsi criminali căutați și analize pentru a alerta poliția asupra unui comportament neobișnuit. Măsurând fluxurile de trafic și impunând reguli de conducere, Huawei promite că tehnologia sa va contribui la îmbunătățirea nivelului de congestie. Aceste sisteme de „oraș inteligent” pun accentul pe siguanța publică și ridică preocupări majore privind confidențialitatea, dar promit și beneficii de transformare. Pentru a îndulci înțelegerea, băncile de stat ale Chinei ar putea oferi un împrumut rambursabil pe o perioadă de două decenii.
Capacitatea Huawei de a tapeta infrastructura rigidă cu servicii digitale și finanțare de stat i-a adus companiei contracte de la zeci de guverne, pentru infrastructura cloud și servicii de e-guvernare. Meniul său de opțiuni cuprinde centre de date mici, modulare, de dimensiunea unui container de transport, până la clădiri pe mai multe niveluri, pline de servere. Compania oferă digitizarea documentelor, sisteme naționale de identificare, servicii fiscale, comunicații de criză, sprijin pentru alegeri și multe altele. Promite beneficii economice majore și oferă finanțare, determinând factorii de decizie să presupună că aceste sisteme se vor plăti, în esență, singure.
Liderii străini susțin adesea că aceste acorduri întăresc „suveranitatea digitală” a țărilor lor. Dar, în realitate, pot crea dependență digitală. În iunie, de exemplu, Senegal a anunțat că va muta toate datele guvernamentale, inclusiv pe cele de la întreprinderile de stat, cum ar fi compania națională de electricitate, într-un nou centru național de date. Banca de Export-Import din China oferă finanțare, iar Huawei furnizează echipamentele și expertiza tehnică. Oferte ca aceasta deschid calea pentru viitoarele servicii și upgrade-uri de echipamente, iar costul trecerii la un alt furnizor poate fi prohibitiv. Senegalul ar putea rămâne blocat în tehnologia chineză pentru anii următori.
Noul câmp de bătălie
Forța Chinei de a deveni furnizorul dominant mondial de infrastructură digitală vine cu riscuri semnificative pentru țările în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, avertismentele de securitate nu vor câștiga această competiție. Statele Unite pot interzice echipamentele care nu sunt de încredere din rețelele sale interne. Pot face lobby pe lângă aliați să procedeze la fel. Dar în restul lumii, trebuie să ofere alternative convingătoare.
Modul în care Statele Unite vor trebui să concureze va depinde de tehnologia în speță, dar țara are mai multe oportunități de care poate profita. Investițiile interne în infrastructură și cercetare-dezvoltare pot ajuta la scalarea tehnologiilor care modifică în favoaea sa terenul global de joc. De exemplu, o mai mare adoptare a Open RAN, care le permite operatorilor să combine software și hardware, ar putea ajuta furnizorii din SUA să ofere produse mai accesibile și mai competitive în 5G. Ar putea dura câțiva ani pentru ca această abordare să se maturizeze, dar se așteaptă ca doar aproximativ 15% dintre utilizatorii de telefonie mobilă din lume să folosească 5G până în 2025. „Cursa” tocmai începe.
Pe măsură ce Statele Unite recuperează pe zona 5G, își pot promova tehnologiile în alte domenii în care companiile americane au deja avantajul. De exemplu, furnizorii de cloud din SUA sunt cei mai avansați din lume. Dar pentru a avea succes pe piețele cu venituri mici, aceste companii vor trebui să-și împacheteze serviciile cu infrastructură solidă, oportunități de formare și finanțare pentru a reduce costurile inițiale.
Statele Unite ale Americii au, de asemenea, avantaje semnificative pentru a face prima mutare în comunicațiile prin satelit. Mai multe companii din SUA, inclusiv SpaceX a lui Elon Musk și Project Kuiper de la Amazon, construiesc constelații de sateliți, pe orbita joasă a Pământului, pentru a oferi o bandă largă rapidă și fiabilă, la nivel global. Unii folosesc legături laser intersateliți, care pot reduce necesitatea instalării unei infrastructuri terestre costisitoare și pot înfrunta încercările autoritare de a controla internetul. Dar pentru ca aceste servicii să fie accesibile persoanelor de pe piețele cu venituri mici va fi probabil nevoie de o formă de asistență financiară, fie prin intermediul băncilor multilaterale de dezvoltare, fie din partea unei coaliții de parteneri și aliați ai SUA.
Acest tip de cooperare este esențială pentru a face mai disponibile alternative la prețuri accesibile, iar câteva eforturi câștigă amploare. Ca parte a parteneriatului lor trilateral de infrastructură, Australia, Japonia și Statele Unite cofinanțează un cablu submarin către națiunea insulară din Pacific, Palau. Quad, care adaugă India la același grup, a anunțat recent un set de principii pentru guvernanța tehnologiei și a creat un grup pentru coordonarea activităților de infrastructură. În timpul primei sale reuniuni din septembrie, Consiliul pentru Comerț și Tehnologie dintre SUA și UE a creat un grup de lucru care va ajuta la finanțarea conectivității digitale în țările în curs de dezvoltare. În cele din urmă, aceste eforturi vor reuși sau eșua în funcție de capacitatea lor de a stabili standarde și de a mobiliza resurse pentru proiecte reale.
Orașele inteligente, care pot include totul, de la camere de supraveghere alimentate cu inteligență artificială până la coșurile de gunoi care trimit alerte atunci când trebuie să fie golite, oferă oportunități deosebit de importante pentru Statele Unite în a oferi rezultate tangibile. În mod încurajator, în timpul unui summit recent cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, Statele Unite au anunțat un fond de inovare în afaceri pentru orașe inteligente, precum și programe inteligente de energie și transport. S-ar putea baza pe aceste eforturi colaborând cu aliații din SUA, oferind o certificare de „Oraș durabil”, care să pună accent pe gestionarea mediului, responsabilitatea socială și securitatea datelor. Orașele ar putea primi asistență tehnică pentru a le ajuta să obțină certificatul și stimulente financiare pentru a le ajuta să atingă etapele de referință și să diminuze costurile. Companiile care sunt considerate durabile ar putea primi prioritate atunci când concurează pentru proiecte în orașele participante. Această abordare ar crea un contrast favorabil cu exporturile de orașe sigure ale Chinei, cărora adesea le lipsesc transparența și garanțiile și care s-au confruntat cu probleme de performanță și încălcări în domeniul datelor.
Acești pași și alți pași de sprijin nu vor fi rapizi, ușori sau ieftini. Guvernul SUA se confruntă cu propriile provocări de coordonare și, deși există un consens tot mai mare între aliații și partenerii SUA cu privire la necesitatea de a concura cu conducerea Chinei în infrastructura digitală, va fi nevoie de timp pentru ca agențiile relevante ale fiecărei țări să lucreze în comun. Lumea are nevoi tehnologice imense, pe care niciun stat sau companie nu le poate satisface. Dar trecutul Huawei și decizia sa de a mări miza în lumea în curs de dezvoltare ar trebui să servească drept avertismente cu privire la costurile mulțumirii de sine. Aconduce în tehnologiile de ultimă generație implică a concura pe piețele de ultimă generație. >>
