Iată cum și-a dobândit Scandinavia măreția

David Brooks, cunoscutul editorialist al cotidianului The New York Times, analizează într-un articol de opinie ce stă la baza succesului ”modelului nordic.”

”Aproape toată lumea admiră modelul nordic. Țări precum Suedia, Danemarca, Norvegia și Finlanda au o productivitate economică ridicată, egalitate socială ridicată, încredere socială ridicată și niveluri ridicate de fericire personală

Progresiștii spun că aceasta se datorează statului generos ale bunăstării. Unii libertareni subliniază faptul că aceste țări au un punctaj ridicat la aproape toți indicatorii care se referă la deschiderea pieței libere. Cei care susțin reducerea imigrației notează că până de curând erau societăți omogene din punct de vedere etnic.

Dar națiunile nordice au fost omogene din punct de vedere etnic și în 1800, când erau foarte sărace. Creșterea lor economică a început imediat după 1870, cu mult înainte de înființarea statului bunăstării. Ceea ce a lansat cu adevărat națiunile nordice a fost un lung șir de generații de politici educaționale fenomenale.

Elitele nordice din secolul al XIX-lea au făcut ceva ce noi nu am reușit să facem în această țară recent. Și-au dat seama că, dacă țările lor aveau să prospere, trebuie să creeze „școli populare” cu adevărat de succes pentru cei mai puțin educați dintre ei. Și-au dat seama că vor trebui să facă din învățarea pe tot parcursul vieții o parte a structurii naturale a societății.

Ei privesc educația altfel decât noi. Cuvântul german pe care l-au folosit pentru a descrie această abordare, bildung, nu are nici măcar un echivalent în engleză. Înseamnă transformarea morală, emoțională, intelectuală și civică completă a persoanei. S-a bazat pe ideea că, dacă oamenii vor putea să gestioneze și să contribuie la o societate industrială în curs de dezvoltare, vor avea nevoie de vieți interioare mai complexe.

Astăzi, americanii se gândesc adesea la școlarizare ca fiind transmiterea unor seturi de abilități specializate – elevul trebuie să poată citi, face matematică, recita noțiuni de biologie. Bildung este conceput pentru a schimba modul în care elevii văd lumea. Este conceput pentru a-i ajuta să înțeleagă sisteme complexe și să vadă relațiile dintre lucruri – între sine și societate, între o comunitate de relații dintr-o familie și un oraș.

După cum Lene Rachel Andersen și Tomas Bjorkman au scris în cartea lor „Secretul nordic”, „Bildung este modul în care individul se maturizează și își asumă o responsabilitate personală tot mai mare față de familie, prieteni, concetățeni, societate, umanitate, globul și moștenirea globală a speciei noastre, în timp ce se bucură de libertăți personale, morale și existențiale din ce în ce mai mari. ”

Educatorii nordici au muncit din greu pentru a cultiva sentimentul fiecărui student de conectare cu națiunea. Înainte de secolul 19, majoritatea europenilor s-au identificat în termeni locali și nu naționali. Dar programa nordică a insuflat elevilor o mândrie în istoria, folclorul și patrimoniul lor danez.

„Un bărbat nu va lucra din toată inima pentru lucruri pe care nu le-a îndrăgit încă din copilărie”, a scris Christopher Arndt Bruun. Ideea era să creeze în mintea elevului un simțământ de apartenență la cercuri mai largi – de la familie, la oraș și la națiune – și o dorință de a-și asuma responsabilitatea comună pentru întreg.

De asemenea, educatorii nordici au lucrat din greu pentru a dezvolta conștiința de sine a elevului. Adică au ajutat elevii să înțeleagă forțele care acționează mereu în interiorul sinelui – emoțiile, poftele, durerile și dorințele. Dacă ai putea vedea acele forțe și interacțiunea lor, ca și cum te-ai plasa în exterior, ai putea fi stăpânul și nu sclavul lor.

Intuiția lor a fost că, pe măsură ce oamenii cresc, au capacitatea de a trece prin faze de dezvoltare, de a se vedea pe ei înșiși și lumea prin lentile tot mai complexe. Un copil mic poate asculta orbește de autoritate – mama, tata, profesorul. Apoi interiorizează și se conformează normelor grupului. Apoi învață să-și creeze propriile norme pe baza propriilor valori. Apoi învață să se vadă pe sine ca un nod într-o rețea și astfel învață reciprocitatea și gândirea holistică.

Scopul bildung-ului este de a ajuta oamenii să treacă prin tranzițiile inconfortabile dintre fiecare mod de înțelegere.

Această concepție educațională pare să fi avut o influență de durată asupra culturii. Indiferent dacă sunt la Stockholm sau Minneapolis, scandinavii au tendința de a glumi despre felul în care simțul responsabilității îi îmboldește tot timpul. Au cele mai mici rate de corupție din lume. Fac o distincție foarte clară între libertatea personală și responsabilitatea comunitară.

Cotele înalte de încredere socială nu vin de la sine. Ele se înregistrează atunci când oamenii sunt responsabili în mod spontan unii față de alții în interacțiunile zilnice ale vieții, când instituțiile societății funcționează bine.

În SUA, încrederea socială este în declin de zeci de ani. Întrucât copiii privilegiați ajung să meargă la cele mai bune școli, nu va exista prea multă reciprocitate socială. Dacă aceste școli nu insuflă dragostea față de națiune, nu va exista prea multă responsabilitate împărtășită.

Dacă aveți un sistem educațional slab, care nu îi ajută pe studenți să înțeleagă semnificațiile întrețesute ale elementelor societății umane, care nu îi ajută pe studenți nici măcar să se înțeleagă pe sine, vă veți alege cu o societate în care oamenii nu-și pot înțelege unul altuia punctele de vedere.

Când te uiți la modelul nordic de bildung, îți dai seama că problema noastră nu este doar că nu instruim oameni cu abilități de muncă potrivite. Este faptul că nu avem modelul potrivit de dezvoltare pe tot parcursul vieții, care să insufle starea de conștiință necesară pentru ca oamenii să prospere într-o societate pluralistă complexă.”