Dar evidențiază tensiuni de lungă durată pe care războiul din Golf le-a agravat, notează The Economist.
<< La reuniunea Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol din 29 aprilie, clubul va reflecta asupra plecării unuia dintre cei mai vechi membri ai săi. Emiratele Arabe Unite, care fac parte din cartel încă din 1967, când s-a alăturat Abu Dhabi, a anunțat că va ieși la 1 mai. Războiul din Iran și blocada sa asupra Strâmtorii Ormuz au sufocat exporturile de energie ale regiunii, lovind puternic Emiratele și pr vecinii lor din Golf. Acum, situația l-a determinat pe al treilea cel mai mare exportator de petrol din OPEC să meargă pe cont propriu.
Anunțând retragerea țării sale, ministerul energiei din Emiratele Arabe Unite le-a mulțumit celorlalți membri ai OPEC pentru „cinci decenii de cooperare”. Însă tonul conciliant ascunde faptul că tensiunile din cadrul OPEC mocnesc de ani de zile.
Cartelul impune cote de producție membrilor săi pentru a menține prețurile stabile și, de preferință, ridicate. În ultimii ani, aceste limite au devenit un punct sensibil mai ales pentru Emiratele Arabe Unite, alimentând rivalitatea dintre Emirate și Arabia Saudită, cel mai mare exportator al grupului și jandarmul său de facto. Uneori, saudiții au încercat chiar să pedepsească Emiratele prin creșterea producției pentru a reduce prețurile. Emiratele, care au produs 3,6 milioane de barili pe zi (b/zi) în februarie, dispuneau de aproximativ 600.000 b/zi capacitate de producție neutilizată înainte de izbucnirea războiului. Țara investește masiv în infrastructura de producție și în noi explorări, cu scopul de a-și crește capacitatea totală la 5 milioane b/zi până în 2027. Eliberată de constrângerile impuse de apartenența la OPEC, va putea pompa oricât petrol dorește – cel puțin odată ce Strâmtoarea Ormuz se redeschide și își poate exporta producția.
Piețele energetice au devenit tot mai pesimiste în ultimele zile. Negocierile dintre Statele Unite ale Americii și Iran sunt în impas. În OPEC sau în afara lui, exporturile Emiratelor sunt limitate de blocada Iranului asupra Strâmtorii Ormuz: în prezent, pot ajunge pe piețele globale doar aproximativ 1,8 milioane b/zi, transportate către Fujairah, un port de pe coasta lor aflat în afara strâmtorii. Orice creștere semnificativă a producției depinde de redeschiderea strâmtorii și reluarea exporturilor maritime. Pe 28 aprilie, țițeiul Brent, reperul global al prețului petrolului, a depășit 110 dolari pe baril pentru prima dată de când Donald Trump a anunțat un armistițiu în Golf, acum trei săptămâni. Declarația Emiratelor a avut un impact minim asupra prețului.
Emiratele au mai cochetat și în trecut cu ideea de a părăsi OPEC. Organizația poate supraviețui unor astfel de plecări. Qatar, care produce cantități uriașe de gaze naturale, dar relativ puțin petrol, s-a retras în 2019. Alți membri, precum Angola și Ecuador, au plecat și ei în ultimii ani. În multe privințe, Emiratele au fost un membru problematic: au încălcat regulile cartelului la scară largă. Unii experți estimează că au depășit cotele cu până la 200.000–300.000 b/zi. În același timp, emirienii își pot echilibra bugetul la prețuri mai mici ale petrolului decât saudiții, care au cheltuit masiv pe proiecte grandioase pentru a-și diversifica economia.
Totuși, ieșirea Emiratelor Arabe Unite va da o lovitură influenței OPEC pe piețele petroliere. Creșterea producției din America în ultimele două decenii a erodat deja cota OPEC din producția globală, slăbindu-i puterea asupra prețurilor. Odată ce exporturile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz vor fi reluate, Arabia Saudită – care are cea mai mare capacitate neutilizată dintre membrii cartelului – va trebui să își reducă și mai mult producția dacă dorește să susțină prețurile.
Pe termen mai scurt, decizia Emiratelor este un semn al tensiunilor regionale legate de modul în care trebuie gestionate consecințele războiului. Este posibil să ne imaginăm că atacurile Iranului ar apropia Emiratele de aliații lor regionali. În schimb, războiul pare să fi accentuat diviziunile dintre ei. În timp ce unele țări din Golf, precum Oman, au adoptat un ton conciliant față de Iran, cel al Emiratelor a fost adesea mult mai belicos.
Emiratele au fost ținta unor atacuri puternice cu rachete și drone iraniene. Liderii lor și-au criticat vecinii pentru că nu le-au sprijinit apărarea. Războiul le-a determinat să își consolideze și mai mult parteneriatul cu Israel și Statele Unite ale Americii. OPEC a fost mult timp un ghimpe în coasta lui Donald Trump; acesta a acuzat în repetate rânduri cartelul că împinge în sus prețurile petrolului. Părăsirea organizației ar putea face ca Emiratele să fie mai pe placul președintelui american.
Relațiile tot mai strânse cu Statele Unite ale Americii ar putea sprijini redresarea Emiratele Arabe Unite după încheierea războiului. Pe 22 aprilie, Scott Bessent, secretarul Trezoreriei din administrația lui Donald Trump, a declarat că SUA analizează posibilitatea de a oferi ajutor financiar pentru susținerea economiei Emiratelor – un semn al aprofundării relațiilor dintre cei doi aliați. Emiratele speră că, eliberându-se de cotele de producție ale OPEC, vor putea să-și refacă rezervele financiare odată ce exporturile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz vor fi reluate. O parte din venituri ar putea fi direcționată către proiecte care să permită ocolirea strâmtorii, precum construirea unei a doua conducte către Fujairah.
Nu este încă clar dacă OPEC va deveni ea însăși o victimă a războiului din Golf. Dar chiar dacă nu va fi fatală pentru cartel, plecarea Emiratelor va tensiona și mai mult relațiile cu Arabia Saudită. Liderii Emiratelor ar putea considera că acesta este un preț mic de plătit pentru a menține sprijinul Statelor Unite. >>
Războiul va secătui „cufărul” de 6 trilioane de dolari al Golfului
