- O analiză The Economist
<< În ultimii ani, fondurile suverane de investiții ale celor șase membri ai Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC) au dominat lumea investițiilor. Companiile producătoare de hidrocarburi din Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite (EAU) au investit împreună peste 430 de miliarde de dolari în capital din 2021. Din fiecare petrodolar investit, 75 de „petrocenți” ajung în străinătate, în orice, de la așii inteligenței artificiale și creditul privat, la cluburi de fotbal din Premier League și până la TikTok. Aceste state administrează, la nivel global, active de peste 5 trilioane de dolari, în creștere de la 3 trilioane în 2021.
Aceste eforturi prevăzătoare de a planifica viața de după era combustibililor fosili sunt brusc perturbate de realitatea brutală a războiului. Loviturile de represalii ale Iranului împotriva aliaților americani din regiune au distrus deja infrastructură de petrol și gaze în valoare de 25 de miliarde de dolari, potrivit Welligence, o firmă de consultanță. Aceasta va trebui reconstruită — și posibil completată cu investiții de 30–50 de miliarde de dolari în conducte care să ocolească Strâmtoarea Ormuz, asupra căreia Iranul și-a demonstrat controlul. Pe fondul instabilității regionale în creștere, țările GCC vor trebui, de asemenea, să cheltuiască mai mult pentru apărare, inclusiv pentru refacerea stocurilor de rachete interceptoare și alte muniții. Toate acestea trebuie să se întâmple în timp ce economiile lor încetinesc din cauza perturbărilor activității economice, inclusiv a exporturilor de energie. Dubai (parte a EAU) a anunțat deja un pachet de stimulare pentru companii.
Se va aștepta aproape sigur ca fondurile cu resurse financiare uriașe să acopere o parte din factură, așa cum au făcut și în crizele trecute. În timpul pandemiei, Autoritatea de Investiții din Abu Dhabi (tot din Emiratele Arabe Unite) a retras 24 de miliarde de dolari, iar Autoritatea de Investiții din Kuweit a retras 25 de miliarde de dolari, echivalentul a 3–4% din activele lor administrate, potrivit estimărilor lui Diego López de la Global SWF, o firmă de cercetare. Fonduri din Emiratele Arabe Unite și Qatar, care dețin participații în companiile aeriene de referință ale țărilor lor, au salvat aceste companii cu aproximativ 4 miliarde de dolari.
Astfel de apeluri masive de capital tind să dea peste cap alocările-țintă ale fondurilor și să limiteze investițiile în alte clase de active în anii următori, observă López. De data aceasta, însă, exercițiul va fi și mai delicat. Pe de o parte, în ultimii cinci ani, fondurile au investit mai mult în active private ilichide. Vehiculele din Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită au investit aproape 100 de miliarde de dolari, respectiv aproximativ 40 de miliarde de dolari, în start-upuri de inteligență artificială și centre de date. Între 2021 și 2025, aproximativ 140 de miliarde de dolari din averile suverane ale GCC au mers în imobiliare și infrastructură, iar probabil 80 de miliarde în credit privat. Astfel de investiții sunt mai greu de lichidat rapid decât obligațiunile sau acțiunile listate. Unele dintre ele ar putea fi vândute doar cu pierderi semnificative.
Alte investiții sunt legate de obiective de politică externă, cum ar fi asigurarea securității alimentare și a mineralelor critice. Dacă fondurile semnează acorduri ca parte a unor aranjamente între guverne, acestea pot fi, de asemenea, greu de desființat. Fondurile de investiții din Emiratele Arabe Unite dețin participații în mine și ferme din mai multe țări africane. Fondul de Investiții Publice al Arabiei Saudite (PIF) a susținut companii miniere din Brazilia și afaceri agricole din Asia de Sud-Est.
Ultima complicație este expunerea tot mai mare a fondurilor la ambițiile naționale de a muta economiile GCC dincolo de petrol. L’Imad, un vehicul creat de Abu Dhabi în ianuarie, care a absorbit ADQ, fondul suveran existent al emiratului, deține participații importante în operatori naționali de infrastructură, inclusiv TAQA – o companie de utilități, AD Ports Group – un operator portuar, Abu Dhabi Airports și Etihad Rail. Un alt fond din Abu Dhabi, Mubadala, finanțează extinderea insulei Al Maryah, centrul financiar al emiratului, și compania de energie regenerabilă Masdar.
Pe măsură ce proiectilele iraniene afectează atractivitatea statelor bogate din Golf pentru străini și capitalul lor, investițiile interne devin brusc mai riscante. Reducerea traficului aerian în regiune afectează deja rezultatele financiare ale operatorilor de aeroporturi și ale companiilor aeriene locale. Gradul mediu de ocupare și tarifele zilnice la hotelurile de lux din portofoliile fondurilor au scăzut în fiecare săptămână de la începutul războiului. Emirates Global Aluminium, un mare producător de aluminiu deținut în comun de Mubadala și Investment Corporation of Dubai, a declarat că ar putea avea nevoie de până la un an pentru a repara pagubele cauzate de resturile de rachete. Companii imobiliare precum Aldar, de asemenea deținute parțial de Mubadala, se confruntă cu o prăbușire a vânzărilor de locuințe și a activității de închiriere. Toate acestea reduc fluxurile de numerar și vor diminua dividendele pe care aceste afaceri le plătesc fondurilor.
Unele dintre proiectele mai „faraonice” ale regiunii păreau deja instabile. În ianuarie, construcția Mukaab, un zgârie-nori colosal în formă de cub, piesa centrală a unui district rezidențial și comercial de 50 de miliarde de dolari din Riad, capitala Arabiei Saudite, a fost suspendată. Războiul face improbabilă reluarea proiectului. În martie, la câteva săptămâni după începutul conflictului, Arabia Saudită a anulat unele contracte pentru Trojena, o stațiune de schi în deșert, și The Line, un oraș futurist în formă de perete. Cel puțin pentru PIF, care a susținut multe dintre inițiativele saudite, pierderi contabile majore sunt inevitabile.
La o întâlnire de investiții organizată de PIF luna trecută la Miami, șeful fondului, Yasir Al-Rumayyan, spera să atragă mai multe investiții străine în regat. „În trecut, am încercat să ducem Arabia Saudită în lume”, le-a spus el unei audiențe de mari nume din finanțe. „Acum suntem într-o etapă în care vrem să aducem lumea în Arabia Saudită”. Având în vedere eșecurile unor proiecte, asta era deja o misiune dificilă. Amenințarea atacurilor periodice iraniene nu face lucrurile mai ușoare. Bancherii de investiții spun că antreprenorii străini se retrag din diverse proiecte din Golf, iar unii investitori occidentali devin tot mai precauți.
Rumayyan a subliniat, de asemenea, că PIF rămâne angajat în investițiile sale din întreaga lume. „Măsurăm randamentele noastre nu în trimestre, ci în decenii”, a insistat el. Într-adevăr, nimeni nu se așteaptă la o vânzare forțată a activelor deținute parțial de fondurile din GCC. Majoritatea nu par, deocamdată, să se grăbească spre ieșire. Un consilier de investiții din Singapore observă că, dintre șase fonduri suverane din Golf implicate în tranzacții intermediate de firma sa, doar unul s-a retras în ultima lună. Pe măsură ce profiturile interne scad, veniturile externe stabile devin cu atât mai importante, spune el.
Este posibil să fie adevărat. Dar acest lucru sugerează și că atenția fondurilor s-ar putea muta de la pariuri riscante pe viitor către active mai plictisitoare, dar care generează bani în prezent. În același timp, acasă, mai mulți bani vor merge către reconstrucția economiei vechi, în locul construirii uneia noi. Cu cât războiul se prelungește — și cu cât urmele lăsate sunt mai adânci — cu atât va fi mai greu pentru aceste fonduri să pretindă că nimic nu s-a schimbat. >>
