Președintele este mai concentrat pe dominarea partidului său și pe propriul lui loc în istorie, notează The Economist.
La sfârșitul anului trecut, când unele voci influente din Partidul Republican cereau o acțiune mai fermă împotriva antisemitismului din interiorul partidului, vicepreședintele J.D. Vance a încercat să le reducă la tăcere, ironizând „nesfârșitele și autodistructivele teste de puritate”.
Vorbind la conferința anuală a Turning Point USA, care organizează tineri conservatori, Vance a spus că republicanii ar trebui să se concentreze pe menținerea unei coaliții largi pentru Donald Trump, în loc să-și irosească energia „anulându-se” reciproc: „Nu ne pasă dacă ești alb sau negru, bogat sau sărac, tânăr sau bătrân, din mediul rural sau urban, controversat sau un pic cam plictisitor.”
La această listă de adjective, vicepreședintele ar putea adăuga acum și „islamofob”. Trump a cultivat retorica anti-musulmană încă din campania sa din 2015, însă în ultima perioadă unii oficiali republicani par să o îmbrățișeze deschis.
„Musulmanii nu aparțin societății americane”, a scris pe X, în 9 martie, Andy Ogles. Trei zile mai târziu, Randy Fine a declarat: „Avem nevoie de mai multă islamofobie, nu de mai puțină”.
Punând o imagine cu Turnurile Gemene în flăcări alături de imaginea primarului musulman al New Yorkului, Zohran Mamdani, senatorul Tommy Tuberville a scris: „Dușmanul este în interiorul porților noastre”.
Donald Trump, J.D. Vance și alți lideri republicani nu s-au opus niciuneia dintre aceste poziții. În angajamentul lor față de o „coaliție largă”, ar merita puncte pentru consecvență — dacă nu ar exista o categorie de „critici” pe care Donald Trump și apropiații săi au încercat mereu să o reducă la tăcere: orice republican care are ceva negativ de spus despre Trump sau politicile sale. Pentru a menține coeziunea partidului — cel puțin în aparență — antisemitismul și islamofobia sunt tolerate. Însă când vine vorba de loialitatea față de Trump, președintele aplică un tip de „test de puritate” nesfârșit, pe care J.D. Vance ar trebui să-l recunoască, și care devine contraproductiv pentru Partidul Republican, pe măsură ce se apropie alegerile de la jumătatea mandatului.
În orice administrație prezidențială, timpul președintelui este cea mai prețioasă resursă. Totuși, pe 11 martie, în timp ce țara se afla în context de război, Donald Trump a avut o rară apariție în campanie, în Kentucky. Nu a fost acolo pentru a apăra un congresman republican vulnerabil sau pentru a ataca un democrat vulnerabil, ci pentru a-l critica pe Thomas Massie, un republican cu un loc sigur, care în 2024 nici măcar nu a avut contracandidat democrat. Massie, un libertarian, avusese îndrăzneala să îl contrazică pe Trump atât în privința reticenței inițiale de a publica dosarele Epstein, cât și, mai recent, în legătură cu războiul. Drept urmare, Trump l-a etichetat ca „neloial față de Statele Unite” și a încercat să-l sprijine adversarul său într-una dintre cele mai costisitoare primare republicane pentru Camera Reprezentanților.
Aliații lui Trump cheltuiesc, de asemenea, milioane de dolari în Indiana, un stat solid republican, dar nu pentru a ajuta candidații congresionali, ci pentru a susține challengeri în primare împotriva unor legislatori locali. Trump urmărește o formă de represalii împotriva senatorilor statali care s-au opus cererii sale de a redesena circumscripțiile electorale (gerrymandering). Poate cel mai dăunător pentru cauza republicană a fost ezitarea lui Trump în a-l susține pe senatorul John Cornyn, aflat într-un tur de primare împotriva procurorului general al statului, Ken Paxton. Dacă Cornyn ar ajunge în alegerile generale, democrații ar avea șanse mai mici să câștige acel loc, iar partidul republican ar putea redirecționa resurse către alte curse. Totuși, în ciuda — sau poate tocmai din cauza — problemelor sale personale și profesionale, Paxton este favoritul mișcării MAGA, în timp ce Cornyn, deși i-a făcut concesii lui Trump de-a lungul timpului, a mai și intrat în conflict cu acesta.
Donald Trump i-a pus, de asemenea, pe republicanii din Congres într-o situație dificilă prin declarația că nu va semna nicio lege până când aceștia nu vor adopta așa-numitul SAVE America Act, care ar impune dovada cetățeniei și alte restricții privind votul. Proiectul de lege, un obiectiv major pentru mișcarea MAGA, a trecut de Cameră, dar nu are suficient sprijin în Senat. Trump îngreunează și mai mult progresul cerând modificări suplimentare, precum introducerea unor prevederi de tipul „FĂRĂ MUTILARE TRANSGENDER PENTRU COPII”.
Trump a arătat uneori sensibilitate față de opinia publică mai largă, de exemplu dând înapoi de la cele mai dure politici de deportare în masă, însă în ultima perioadă pare cel puțin la fel de indiferent. Pe 16 martie, el s-a lăudat în fața reporterilor cu „onixul și pietrele” din uriașa sală de bal pe care o construiește, în timp ce americanii afectați de costuri ridicate se confruntau cu creșterea prețurilor la combustibil.
Un joc nesfârșit
Ce se întâmplă? Este posibil ca Trump să creadă că SAVE Act va „garanta alegerile de la jumătatea mandatului”, așa cum a afirmat, și că proiectul său grandios îl va ajuta în același scop. Dar aceasta ar putea fi o iluzie (de fapt, SAVE Act ar putea dezavantaja candidați republicani). Alternativ, Trump ar putea plănui o intervenție dramatică în noiembrie pentru a împiedica numărarea corectă a voturilor, așa cum se tem mulți democrați. Totuși, la fel de plauzibil este scenariul opus: că Trump a renunțat deja la speranța că republicanii vor reuși să învingă tiparele istorice și propria sa rată scăzută de popularitate și să-și păstreze majoritatea fragilă din Cameră. Conștient că timpul îi este limitat, el joacă pentru glorie și pentru propria satisfacție.
Cel mai probabil scenariu este că Donald Trump nu știe încă ce va face în toamnă. Este un președinte care a fost dispus să implice America într-un război asemenea unui muzician de jazz care se așază la pian, încrezător că va găsi notele potrivite la momentul potrivit. Cert este că Trump rămâne fidel unui principiu central: obținerea loialității ferme a bazei MAGA, pentru a o folosi ca instrument de presiune asupra altor republicani și pentru a-i menține aliniați.
Demonstrarea propriei loialități față de mișcarea MAGA a devenit și mai importantă după ce, prin implicarea în război, a zdruncinat încrederea unor susținători. Acest lucru reprezintă probabil o veste proastă atât pentru Partidul Republican, cât și pentru Statele Unite.
