A fost un moment de încercare pentru niște aliați fideli, notează The Economist.
Chiar și cele mai fericite căsnicii au parte de mici certuri. La fel se întâmplă și în alianțele geopolitice. Când partenerii se angajează într-un demers important — fie că este vorba de creșterea copiilor sau, poate, de contracararea planurilor neo-imperiale ale unui despot rus — sunt de așteptat unele tensiuni. Astfel, după patru ani de solidaritate aproape conjugală, Ucraina și partenerii săi europeni trec printr-o perioadă de dispute. Pentru prima dată, semnele de tensiune au ieșit la suprafață: ambele părți au fost mai tăioase una cu cealaltă, ajungând chiar să se acuze reciproc de „șantaj”. Totuși, temerile privind o „ruptură” ar fi premature. Evntual, cuplul ar putea ieși mai puternic din această perioadă agitată. În geopolitică, precum în căsnicie, cele mai zgomotoase conflicte apar adesea între parteneri care știu că nu pot pur și simplu să se despartă.
Ca în orice dispută domestică, faptul de a stabili cine a început depinde de perspectiva fiecărei părți. Totuși, cauzele de fond sunt mai ușor de identificat. Ucraina și Uniunea Europeană au fost destabilizate de abordarea imprevizibilă a politicii externe duse de către Donald Trump. Au apărut tensiuni în legătură cu petrolul rusesc pe care Uniunea Europeană continuă să îl importe (deși în cantități mult mai mici decât înainte), lucru pe care autoritățile de la Kiev îl consideră o formă de trădare. În plus, candidatura Ucrainei la aderarea la UE stârnește neliniști la Bruxelles, pe măsură ce avansează lent, dar constant, spre faptul de a dveni realitate.
În mod normal, relația cu America ar trebui să unească Ucraina cu partenerii săi europeni. Ambele părți și-ar dori ca Donald Trump să reușească în dorința sa, exprimată anterior, de a încheia războiul „în 24 de ore”. De asemenea, ambele sunt de acord că cea mai bună cale ar fi ca președintele american să îl preseze pe omologul său rus să negocieze un armistițiu. Din păcate, Trump este perceput ca fiind extrem de conciliant față de Vladimir Putin și, în același timp, ocupat cu declanșarea altor conflicte (cam mult pentru un premiu Nobel pentru pace).
Primul semn de tensiune între Europa și Ucraina a apărut în ianuarie, la Davos, după ce Trump și-a lansat neobișnuită inițiativă de a prelua Groenlanda de la Danemarca, stat membru NATO. Europa a reușit să-l determine să dea înapoi, printr-o demonstrație de unitate. Tocmai când liderii europeni se bucurau de succesul diplomatic, Volodimir Zelenski a lansat o critică dură, descriind Europa drept un „amestec de puteri mici și mijlocii” căreia „îi place să discute despre viitor, dar evită să acționeze în prezent”. „Et tu, Volodimirr?”
Diplomații care au încercat să minimalizeze incidentul au pus comentariile pe seama nevoii lui Zelenski de a reflecta frustrarea Casei Albe față de eforturile insuficiente ale Europei de a-și securiza propria vecinătate. Europenii tolerează unele reproșuri din partea aliatului lor aflat în război, din interes pentru menținerea sprijinului lui Trump. Totuși, aceste remarci au provocat nemulțumiri în rândul multor oficiali europeni. Trump a întrerupt complet ajutorul pentru Ucraina și îl critică frecvent pe Zelenski în public; în contrast, Uniunea Europeană a aprobat în decembrie un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru sprijinirea Ucrainei. Nu liderii europeni au declanșat un război în Iran, care a crescut veniturile Rusiei din petrol. Ei înțeleg că Zelenski poate recurge ocazional la declarații provocatoare pentru a menține Ucraina în atenția publică, dar ar prefera să le arate mai mult respect decât Americii.
Cel mai recent, această iritare a fost evidențiată de o dispută legată de energie. În ianuarie, segmentul ucrainean al conductei Drujba, care transportă petrol rusesc către părți din Europa Centrală, a fost avariat. Zelenski susține că Rusia este responsabilă și a refuzat aproape complet să repare conducta, argumentând că veniturile din petrol finanțează mașina de război a Kremlinului. Acest lucru a iritat Ungaria, al cărei prim-ministru, Viktor Orbán, obținuse o excepție de la sancțiunile UE, pentru a continua importurile de petrol ieftin din Rusia. Orbán, aflat în campanie electorală — iar mulți lideri europeni ar prefera ca el să piardă alegerile — a folosit disputa pentru a bloca finalizarea pachetului de 90 de miliarde de euro.
Ucraina a refuzat săptămâni la rând să permită oficialilor UE accesul pentru a inspecta daunele. În cele din urmă, europenii au susținut, cu reticență, poziția lui Orbán, legând ajutorul promis de cooperarea Ucrainei în cazul Drujba. Zelenski a reacționat furios, susținând că asta echivalează cu un șantaj, și a glumit că le-ar putea oferi soldaților ucraineni adresa lui Orbán pentru a-l „liniști”. Chiar și ca glumă, afirmația a fost considerată de prost gust și a atras o mustrare publică din partea Comisiei Europene.
Pentru unii, acest episod lipsit de eleganță evidențiază riscurile de a-i permite Ucrainei să adere la Uniunea Europeană. Statele membre au deschis negocierile de aderare cu Ucraina în 2023, conștiente că ar fi nevoie de mulți ani chiar și pentru o țară bogată, pașnică și bine administrată pentru a îndeplini criteriile de aderare. Totuși, ca parte a unor propuneri de pace avansate la finalul anului trecut de către Donald Trump, a apărut sugestia ca Ucraina să primească o aderare accelerată, posibil încă din ianuarie 2027. Ucraina este, în mod firesc, interesată de această scurtătură. Însă statele deja membre sunt mai rezervate. Ele înțeleg că o aderare rapidă l-ar putea ajuta Volodimir Zelenski să obțină susținerea internă pentru un armistițiu dificil (care ar implica pierderi teritoriale), prin referendum. Totuși, ele nu apreciază fatpul că sunt împinse din exterior să ia o decizie atât de importantă. Încercările de a rezolva situația, de exemplu prin propuneri de aderare parțială, nu au avut succes până acum.
Un cuplu puternic
Cu puțin noroc, disputa euro-ucraineană s-ar putea să se fi încheiat deja. Pe 17 martie, Volodimir Zelenski a acceptat, cu întârziere, solicitările UE de a se ocupa de repararea conductei Drujba. Toate părțile sunt pregătite să meargă mai departe, punând tensiunile recente pe seama unei comunicări deficitare, provocată de plecarea bruscă, în noiembrie, a unui consilier de top al lui Zelenski.
Aliații europeni ai lui Zelenski îi apreciază încăpățânarea: determinarea sa a fost un factor important în menținerea Ucrainei în război. Acum, însă, ei simt pe propria piele această trăsătură. Având în vedere presiunea enormă asupra președintelui ucrainean, i se acordă anumite circumstanțe atenuante; atâta vreme cât pachetul de 90 de miliarde de euro este adoptat rapid, întreaga situație ar putea fi dată în curând uitării. Pentru moment, nu există semne ale unei rupturi majore între Ucraina și Europa. Însă, dacă o astfel de ruptură ar apărea vreodată, așa ar debuta.
Fără influență. În ciuda interferenței neobosite a Rusiei, Moldova și-a urmat propriul drum
