- O analiză The Economist
Pentru americanii de o anumită vârstă — și pentru macroeconomiști de toate vârstele — anii 1970 rămân o traumă persistentă. Atunci, ca și acum, prețurile petrolului au crescut brusc după tulburări în Orientul Mijlociu. Inflația a explodat, creșterea economică a încetinit, iar mașinile stăteau la cozi la benzinării fără combustibil. Termenul neplăcut „stagflație” a intrat atunci în limbajul comun.
Paralelele cu războiul lui Donald Trump din Iran sunt evidente. La aproape trei săptămâni după ce bombele americane și israeliene au început să cadă asupra Teheranului, prețurile petrolului au crescut cu aproximativ 50%, iar Strait of Hormuz — prin care trece în mod normal o cincime din petrolul mondial — este aproape blocată.
Cu toate aceste asemănări istorice, acea perioadă nu este un ghid perfect pentru prezent. Revoluția fracturării hidraulice (shale fracking) din anii 2010 a transformat Statele Unite dintr-un importator net de energie într-un exportator net până în 2019, pentru prima dată în peste 60 de ani.
În ultimii ani, gazul natural lichefiat (LNG) american a început să alimenteze și piețele globale. „Unchiul Sam” exportă acum cantități semnificative atât de petrol, cât și de gaze. Înainte de război, Europa primea mai mult de jumătate din LNG-ul său de peste Atlantic. La terminalele de regazificare de pe continent, dificultățile Europei sunt transformate, în esență, în profit pentru Statele Unite.
Totuși, spre deosebire de un adevărat petrostat, Statele Unite nu vor ieși din această criză ca un câștigător clar. Pentru o economie atât de diversificată, o scădere bruscă a disponibilității combustibilului — care alimentează aproape fiecare mașină, camion și avion — va reprezenta o lovitură. Banca Goldman Sachs estimează că războiul din Iran va reduce creșterea PIB-ului american în acest an cu 0,3 puncte procentuale, până la 2,2%.
Mai important, această cifră agregată ascunde diferențe uriașe între diverse grupuri. Șocul deja reconfigurează prosperitatea în SUA: de la coaste spre regiunile petroliere, de la companiile aeriene către giganții energetici și, cel mai semnificativ, de la cei săraci către cei bogați. Fiecare dintre aceste schimbări va avea efecte economice și politice vizibile.
Să luăm exemplul statelor americane. Creșterea economică a încetinit după ultimul mare șoc petrolier, când invazia Rusiei în Ucraina, din 2022, a coincis cu majorările rapide de dobândă ale Federal Reserve pentru a combate inflația post-pandemie. Producția majorității statelor a încetinit. Însă Texas a accelerat — la fel și Alaska, New Mexico și alte state cu economii bazate pe combustibili fosili.
De această dată, diferențele ar putea fi și mai mari. Profiturile excepționale ale companiilor energetice din 2022–2023 au alimentat un nou val de investiții în producția de hidrocarburi, care acum poate fi exploatat. Capacitatea de export de gaz natural lichefiat (LNG) a SUA — concentrată în special în Texas și Louisiana — este cu o treime mai mare decât atunci și ar putea crește cu încă aproximativ 10% până la finalul anului. Producția de petrol a crescut cu circa 50% în ultimul deceniu.
Efectele asupra companiilor americane sunt la fel de inegale. Indicele bursier S&P 500 a scăzut cu aproape 4% de la izbucnirea războiului. Din cele 11 mari sectoare, zece sunt în scădere (între 1% pentru tehnologie și 10% pentru materiale). Prin contrast, sectorul energetic a crescut cu peste 4%; a doua cea mai mare companie din acest sector, Chevron, a urcat cu aproximativ 6%.
Chiar și giganții tehnologici americani — care au alimentat creșterea constantă a pieței — nu sunt imuni. În ultimii ani, aceștia s-au mutat din lumea digitală în cea fizică, construind centre de date pentru inteligență artificială, extrem de consumatoare de energie. Prețurile foarte ridicate la energie ar putea pune în pericol aceste investiții. Costurile energiei au devenit deja un subiect sensibil politic, iar dacă ele cresc și mai mult, autoritățile locale ar putea fi mai puțin dispuse să sprijine astfel de proiecte, în ciuda intereselor marilor companii tech.
Rezultate șocante
Dacă investitorii devin îngrijorați de o perturbare prelungită în Strâmtoarea Ormuz, acest lucru ar putea duce la un transfer și mai mare de bogăție către acționarii companiilor energetice. O scădere puternică a piețelor ar putea afecta creșterea economică generală, susținută parțial de câștigurile bursiere care i-au făcut pe mulți americani să se simtă mai bogați și mai dispuși să cheltuiască. De asemenea, ar putea bloca investiții de sute de miliarde de dolari în inteligența artificială, care au contribuit la creșterea economică în ultimele trimestre.
Cea mai profundă redistribuire în interiorul societății americane va avea loc între cei mai săraci și cei mai bogați. Cea mai săracă cincime a populației cheltuie aproape de două ori mai mult (ca pondere din venit) pe benzină și electricitate decât cea mai bogată cincime. În timp ce cei bogați pot absorbi șocul, americanii cu venituri mici sunt nevoiți să reducă alte cheltuieli pentru a-și alimenta mașinile și a-și plăti facturile la energie. Cu cât această situație durează mai mult, cu atât impactul asupra bunăstării lor este mai mare.
Mai mult, banii suplimentari cheltuiți pe combustibil și energie ajung, prin profiturile companiilor petroliere, în buzunarele celor care dețin acțiuni — accentuând astfel inegalitatea economică.
Și mai rău, șocul petrolier lovește o economie pe care americanii deja o detestă — pe bună dreptate sau nu. Deși țara nu este aproape de recesiune, încrederea consumatorilor era deja aproape de minime istorice înainte de criza energetică. Partidul Democrat îi critica deja pe republicanii lui Donald Trump pentru „criza costului vieții”, care a nemulțumit alegătorii, chiar dacă salariile au crescut mai rapid decât prețurile.
Dacă șocul petrolier transformă aceste percepții în realitate, reacția ar putea fi și mai puternică — mai ales dacă este amplificată de creșteri ale dobânzilor de către Federal Reserve, în cazul în care aceasta se teme că inflația scapă din nou de sub control.
Cel mai impopular efect va fi creșterea prețurilor la benzină, vizibile pentru americani de fiecare dată când trec pe lângă o stație de alimentare. Economiștii Neale Mahoney, Ryan Cummings și Giacomo Fraccaroli de la Universitatea Stanford arată că, odată ce prețurile depășesc 3,50 dolari pe galon, interesul mediatic explodează. Prețurile sunt deja aproape de 4 dolari, față de sub 3 dolari înainte de război. Dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne blocată și prețurile petrolului cresc din nou, nu mai este exclus să se ajungă la 5 dolari pe galon.
În ultima săptămână, Donald Trump și alți republicani au încercat să susțină că șocul energetic este benefic pentru America, acum că țara este exportator net de combustibili. Astfel de argumente vor convinge însă puțini alegători dacă aceștia continuă să plătească prețuri foarte mari înainte de alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie.
Cercetările arată că prețurile carburanților înainte de alegeri sunt puternic corelate cu performanța partidului aflat la putere. De această dată, benzina scumpă ar putea inflama și mai mult un electorat deja frustrat de costul ridicat al vieții.
În final, cei mai mari câștigători ai războiului s-ar putea să nu fie nici Statele Unite, nici Iranul, ci o combinație neașteptată: companiile petroliere și democrații din Congres.
