- << În cazul Călin Georgescu, statul român are grave și mari restanțe de asumat și de recuperat, însă restanțe ce decurg nu din exces de zel, ci din opusul său: un non-combat cronic, care acum, iată, a devenit cangrenă. (…) În acest moment, România are nevoie de cât mai mulți, de cât mai curajoși și de cât mai curioși “milițieni” cu privire la Călin Georgescu și la gruparea de criminalitate politică organizată, iar nicidecum de mai puțini, nici de mai timorați și nici de mai leneși >>.
Scriam aceste rânduri acum două săptămâni, după ce pro-rusul Călin Georgescu sărise la jugulara ministrului de Interne pe motiv că “milițianul Predoiu și niște procurori au trimis (…) mascații acasă la șeful meu de campanie”.
Azi, în schimb, merită dat Cezarului ce-i al Cezarului, altfel spus e de luat notă și salutat faptul că statul român dă semne clare că rămâne un stat funcțional, având în vedere deschiderea anchetelor penale în serie, care în sfârșit investighează activitățile anti-naționale derulate de ecosistemul din jurul lui Călin Georgescu și de Călin Georgescu însuși.
De remarcat totodată faptul că acuzațiile formulate la adresa lui Georgescu sunt extrem de grave – se referă totuși la infracțiuni asociate afectării ordinii constituționale.
De semnalat este și faptul că perchezițiile derulate la apropiați de-ai săi, inclusiv la Horațiu Potra (“peștele” bodyguarzilor cu aer paramilitar care-l păzesc pe pro-rus de zici că umblă prin zone de război) au scos la iveală, inclusiv de sub dușumele, un arsenal financiar și de armament demn de operațiuni speciale.
Desigur, anchetele parchetului sunt încă în faza strângerii de probe și a formulării de acuzații, nivelul de vinovății și individualizarea lor rămânând a fi stabilite de judecători în cadrul unor procese normale, ca într-o țară normală.
Dar în același timp, trebuie pus punctul pe “i” în mod neechivoc: ceea ce au colectat până acum procurorii, cel puțin elementele care au fost făcute până la acest moment publice, e congruent cu varietatea largă de suspiciuni și de semnale puse în lumină de investigații de presă, ca și de comportamentul și declarațiile lui Călin Georgescu și ale unora dintre persoanele din cercul său, care azi fac obiectul cercetării penale.
Anchetele demarate de procurori, pe varii dimensiuni și având ca țintă un număr semnificativ de indivizi, au însă o semnificație mai largă decât cea a sferei strict penale.
O dimensiune este politică, o alta este geopolitică.
Apoi, în fiecare dintre aceste două dimensiuni, există un element pasiv și unul activ. Elementul pasiv ține de raportarea la trecut, pe când cel activ are de-a face cu viitorul.
Dimensiunea politică
Din perspectiva elementului pasiv, pe dimensiunea politică, este de remarcat faptul că statul român, prin ramura sa judiciară, a reacționat acum corespunzător în ciuda testului de stres infernal la care fusese supus.
Presiunile au curs-râuri în ultimele trei luni: proteste de stradă organizate de arcul suveranist, suspendarea președintelui, a urmat pasul parlamentar spre moțiunea de cenzură, pentru dărâmarea guvernului, au fost și apelurile isterice la instituții internaționale și lideri politici din alte țări pentru a interveni în apărarea lui Călin Georgescu.
Din perspectiva elementului activ, manifestat pe aceeași dimensiune politică, esențial devine ceea ce urmează.
Logica ar spune că va urma o reașezare a spațiului suveranist, adaptată noilor condiții din teren.
Demersurile procurorilor au darul de a întări senzația că în cursa pentru Cotroceni nu va mai exista un loc rezervat și pentru pro-rusul Călin Georgescu.
Planau deja la orizont suficiente elemente pentru ca fie BEC, fie CCR să-i blocheze candidatura. Noile revelații, aduse de această dată de procurori, doar întăresc un dosar deja beton pentru eliminarea din cursă a lui Georgescu.
Timpul rămas până la depunerea candidaturilor e scurt, deci liderul AUR, George Simion, va trebui să ia rapid decizia pentru care pare că se pregătește de mai multă vreme, aceea de a candida.
În orice caz, din interiorul AUR, omul cu banii, Gigi Becali, face de bună vreme presiuni în acest sens. De menționat, că Becali era serios angajat în demolarea statuii lui Călin Georgescu deja până să-l salte procurorii pe acesta din urmă.
Îndrăznesc să insist, așa cum am mai făcut-o și cu alte ocazii, asupra faptului că atitudinea de maică ce se dă cu capul de pereți de dragul lui Călin Georgescu, pe care a afișat-o până acum, pe care o afișează și acum și pe o va mai afișa câteva zile George Simion, e mai degrabă un joc inteligent de scenă al liderului AUR.
Un joc de scenă menit să păstreze aparențele unei suferințe sincere, cu scopul de a nu-și aliena electoratul lui Georgescu. Având în vedere faptul că liderul AUR e suspectat în numeroase cercuri că se înțelesese cu PSD pentru turul întâi, e imperios necesar pentru el să nu pară vesel, deci că a rămas uzurpatorul de serviciu al lui Călin Georgescu.
Tot pe zona suveranistă și-au mai anunțat deschiderea de a candida la prezidențiale și Victor Ponta, și Diana Șoșoacă – operațiunea parchetului împotriva lui Călin Georgescu le poate oferi celor doi argumente în plus ca să continue demersurile pe această linie. La Diana Șoșoacă, însă, prin prisma deciziei CCR din 2024, depunerea candidaturii poate că pare sigură, dar validarea ei nu.
Altfel spus, electoratul zis suveranist nu riscă nicidecum să rămână nereprezentat în caz că varianta Georgescu pică de pe scaun. Ba din contră, semnalele existente sugerează că această zonă de electorat riscă să fie chiar supra-reprezentată.
Dimensiunea geopolitică
Din perspectiva elementului pasiv, de astă dată pe dimensiunea geopolitică, este de remarcat faptul că “asediul” asupra statului român, în beneficiul lui Călin Georgescu, s-a derulat parțial pe canale neoficiale, dar de la cel mai înalt nivel (cum ar fi cel al administrației Trump, după cum a dezvăluit recent presa europeană).
Și s-a derulat parțial și pe canale oficiale – intervenția publică de o brutalitate fără precedent a vicepreședintelui american, ca și rafalele miliardarului Elon Musk, în calitatea sa multi-strat de sponsor decisiv al victoriei președintelui Trump, de super miliardar care dispune și de o platformă media super influentă, de oficial al noii administrații, având în vedere faptul că se află la conducerea unei entități a noii administrații de la Washington, DOGE. În fine, nu trebuie trecut cu vederea nici interesul nedisimulat al Moscovei, în aceste trei luni, de a-și vedea săgețile din România neatinse de statul român, inclusiv pe Călin Georgescu.
Chiar și așa, Bucureștiul a acționat în sfârșit curajos, vizionar și corespunzător.
Acum, din perspectiva elementului activ, tot pe dimensiunea geopolitică, e de remarcat că viitorul poate aduce noi presiuni dinspre noul Washington.
De altfel, piratul suprem de acolo, Donald Trump, tocmai a acuzat UE că există doar pentru a le-o trage americanilor, un semn suplimentar că piratul este cât se poate de interesat de torpilarea în profunzime a Uniunii Europene.
În logica asta anti-europeană cu care operează Trump, Călin Georgescu ar fi fost un pion premium de care să se servească.
Pe de altă parte, România are aliați puternici în cadrul UE, pe chestiunea Georgescu-Rusia, iar acești aliați se arată în general tot mai dispuși de a-i opune, pe spatii largi, rezistența cuvenită piratului care conduce vremelnic America. În treacăt fie spus, nici n-au de ales!
Ca atare, pentru statul român, în contextul anchetelor care-l vizează pe Călin Georgescu, sunt de așteptat noi presiuni din SUA, dar și întărite manifestări de sprijin din Europa.
Nu trebuie însă ignorat potențialul nuanțelor. Chiar dacă poate să pară din start sortit eșecului, rămâne imperios necesar un efort concertat și inteligent al Bucureștiului, în sensul persuadării SUA cu privire la toxicitatea, pentru interesul american, al scenariului în care președintele României ar fi Călin Georgescu.
Dacă știi ce butoane să apeși, ai șanse reale sau afli că până și Donald Trump devine capabil să perceapă nuanțele de gri, nu doar imaginile în alb-negru.
În orice caz, în chestiunea pro-rusului Georgescu, dar nu numai, România trebuie să facă eforturi de a convinge SUA, dar fără ca asta să o împiedice să țină timona sincron cu Europa. Căci Europa a devenit, peste noapte e drept, un partener vital pentru București, având în vedere direcțiile asumate și anunțate până acum de către Donald Trump pe axele Rusia și UE.
În mod normal, pe Călin Georgescu ar trebui să îl aștepte o dură noapte polară din punct de vedere politic și juridic. Ar trebui să fie suficient de polară și de dură această noapte încât să zădărnicească fie și numai gândul său ori al consoartei ca aceasta din urmă să candideze ea însăși, ca variantă de fugă, la prezidențiale.
