Primul tur al scrutinului prezidențial a produs clasamentul binecunoscut, cu podiumul care fusese de anticipat, cu ordinea locurilor doi și trei, care pe unii i-a luat mult prin surprindere, iar pe alții mai puțin.
Cu George Simion clasat primul, iar Nicușor Dan și Crin Antonescu al doilea respectiv al treilea, contrar aparențelor marele învingător nu este pro-rusul Simion, ci pro-occidentalul Dan.
Acesta din urmă a reușit să se califice în finala din 18 mai în ciuda tuturor obstacolelor plasate înaintea sa, în ciuda faptului că împotriva lui au luptat practic toate forțele înscrise în cursa prezidențială.
Politic și mediatic atacat de toți, iar de unii chiar brutal și până în ultimele ore ale campaniei, lipsit de orice mașinărie de partid, fără acces la tezaurul de finanțare de care beneficiaseră candidații de pe primul și al treilea loc, și – aspect esențial – fără să joace cartea populismului ieftin și a atacurilor la persoană, Nicușor Dan a demonstrat că totuși se poate.
Pentru 18 mai, dată fiind diferența în număr de voturi dintre el și George Simion, Nicușor Dan va avea o misiune infinit mai grea decât predecesorii săi care au reușit să întoarcă în favoarea lor rezultatul din primul tur – Traian Băsescu și Klaus Iohannis.
Chiar și așa, nicio luptă nu este pierdută înainte de a fi dată, iar cine are curiozitatea de a urmări parcursul lui Nicușor Dan din societatea civilă până la Primăria Capitalei, iar acum și până la porțile Cotroceniului, va înțelege foarte bine ce vorbesc.
Coaliția PSD-PNL-UDMR, în schimb, este marele perdant, dar elementul cu adevărat spectaculos aici nu rezidă în eșecul candidatului său, ci în faptul că de un an aceste partide au comis de mai multe ori aceeași greșeală:
- Au fost învinse la localele din București de Nicușor Dan, mizând pe candidați șterși (prima opțiune a fost retrasă din cursă, a doua opțiune a pierdut cursa).
- Pentru prezidențialele din 2024 au ales un drum chiar mai prost, neînțelegându-se pe un candidat comun și totodată propunând fiecare câte un candidat șters.
- În fine, la reluarea scrutinului prezidențial, ar fi fost logic să se ralieze în spatele lui Nicușor Dan, căci miza crescuse după anularea turului din noiembrie și devenise profund una geopolitică. Au refuzat sfidător o astfel de cale, iar la această greșeală strategică au mai adăugat una: promovarea unui candidat profund compromis, dispărut de un deceniu din atenția publicului, intim asociat cu imaginea Sistemului, vulnerabil din cale-afară la critici legitime de o largă diversitate.
Dat fiind contextul, partidele care l-au sprijinit pe Crin Antonescu (probabil cu excepția UDMR) plonjează într-o binemeritată și natural instalată criză internă, iar acest lucru are proasta calitate de a sufla automat vânt proaspăt în pânzele lui George Simion.
Desigur, nu este obligatoriu ca Simion să aibă beneficiul monopolului de pe urma crizei interne din PNL și PSD. Nicușor Dan ar putea extrage și el dividende pentru turul final, dar numai în condițiile în care va da dovadă de serioasre abilități de pescar în ape atât de tulburi. Parcursul său nu garantează existența unor asemenea abilități, dar nici nu garantează absența lor, prin urmare totul încă se joacă și totul se va juca până în ultima clipă.
- << Crin Antonescu, prin profilul și trecutul său, lasă senzația că este un punct de intersecție în care se întâlnesc păcatele, vulnerabilitățile și rateurile unor Mircea Geoană (scheleți în dulap), Nicolae Ciucă (lipsă de tracțiune electorală) și Marcel Ciolacu (prea pesedist pentru a avea șanse la Cotroceni).
- Nu ar fi oare păcat de țara asta, de progresele făcute în cei 35 de ani de când a scăpat de dictatură, de atâția și atâția cetățeni care vor cu ardoare și nervozitate palpabilă schimbarea, dar nu cu prețul distrugerii, să avem mai mult decât un președinte în persoana lui Crin Antonescu? >>
Scriam rândurile de mai sus pe 23 decembrie anul trecut, într-un text intitulat “Problema cu Crin Antonescu“. Votul care a avut loc cinci luni și jumătate mai târziu nu a făcut decât să confirme faptul că 80% dintre români cred și ei același lucru.
Din fericire, în primul tur, 60% dintre români au considerat că țara lor merită un alt președinte decât George Simion. Pe 18 mai, o parte dintre ei probabil se vor răzgândi și vor umfla procentul obținut de liderul AUR în primul tur.
Dacă Nicușor Dan și celelalte forțe politice care l-au concurat până acum nu vor reuși să împiedice ca procentul celor ce se vor reorienta spre Simion să nu depășească cifra 9, începând cu 19 mai România va plonja în prăpastie. Să nu aveți îndoieli!
Dacă peste două săptămâni urnele vor decide în favoarea lui Nicușor Dan, adevăratul câștigător nu va fi Dan, ci poporul român – nu doar alegătorii primarului Capitalei, ci și alegătorii liderului AUR.
Dacă, în schimb, rezultatul îi va fi favorabil lui George Simion, adevăratul perdant nu va fi Nicușor Dan, ci va fi poporul român – nu doar alegătorii lui Dan, ci și alegătorii lui Simion.
Realitatea e crudă, dar acesta e un motiv suplimentar pentru a ne face să devenim cu toții conștienți de importanța conectării la realitate.
Țineți minte votul din 4 mai și nu lăsați să vă scape esențialul în turul doi din 18 mai
