Pentru turul doi al prezidențialelor, bunul simț, dar mai presus de el, spiritul de autoconservare al oricărui cetățean care mai crede că democrația-i face bine, miza ar trebui să fie clară, în lumina rezultatelor din primul tur: evitarea instalării unui președinte de extremă-dreaptă, care a pompat din greu narativul pro-rus, care s-a dovedit a fi agresiv verbal și fizic, care l-a sprijinit pe Călin Georgescu, care a fost sprijinit de Călin Georgescu… care Călin Georgescu vrea ca România să iasă din UE și din NATO, să orbiteze în jurul Rusiei… care Călin Georgescu vrea să desființeze partidele.
Ferecarea, prin votul din finala din 18 mai a porților Palatului Cotroceni pentru George Simion devine un imperativ indiscutabil.
Alegerea, în 18 mai, a răului infinit mai mic devine un lucru mai sănătos ca oricând de la finala Iliescu-Vadim, jucată acum un sfert de secol. Evitarea prăbușirii României în ceva ce de nerecunoscut devine singura și cea mai mare urgență. Orice altă discuție este desigur legitimă, dar în același timp și marginală.
Merită remarcat că Victor Ponta a “furat” masiv din șansele lui Crin Antonescu de a aborda cu mai puține emoții testul primului tur și pe ale lui Marcel Ciolacu de a se teme mai puțin de propria implozie în caz că Crin va fi ratat calificarea.
Merită de asemenea luat notă de faptul că Elena Lasconi a tăiat suficient din șansele lui Nicușor Dan de a avea un randament mai ridicat în scrutinul din 4 mai, un păcat capital pentru un politician care se laudă ca fiind responsabil în acest mediu intern și internațional bulversat.
Și Ponta, și Lasconi au jucat cartea anti-sistemului, deși fostul premier e sânge din sângele sistemului, iar într-o dezbatere electorală actuala primăriță nu a știut să le explice românilor ce/cine este sistemul de care le tot vorbește. Iar amândoi, Ponta &Lasconi, au fluturat în campanie Biblia și s-au dat bisericoși din cale-afară, deși, pe fond, smerenia și dreapta măsură le-a lipsit cu desăvârșire.
De altfel, dacă mai rămâne în picioare vreo brumă de logică politică, acest scrutin va pune cruce “mărcii” Elena Lasconi și va obliga USR la maturizare forțată.
Spre deosebire de viitorul lui Lasconi, care poate fi neantul politic sau reinventarea ei prin integrarea oportunistă în absolutul curentului suveranist (după modelul Mihail Neamțu), probabil că viitorul lui Ponta va fi același ca după fiecare insucces: un nou ciclu de reciclare politică, business-uri de avarie și alte sinecuri.
Este o veste bună că diaspora contează tot mai mult în ecuația electorală, căci acolo sunt milioane de români care au nevoie stringentă de o autentică reprezentare, la fel ca orice alt conațional rămas acasă. Dar partidele din arcul democratic și pro-occidental sunt primele vinovate de apetitul nesănătos de ridicat observat la diaspora pentru formațiunile și candidații de extremă-dreaptă.
Performanțele guvernelor care s-au succedat și din care aceste partide au făcut parte mereu, în diverse formule, ca și modul debil în care aceste partide au interacționat cu românii din diaspora mereu (între cilcurile electorale și în timpul campaniilor) i-au aruncat pe românii din diaspora în brațele de braconieri ale AUR, SOS, POT, ale lui Georgescu, Simion, Șoșoacă și, mai nou, Gavrilă. Este imperativ un reset remarcabil de aici înainte, pe acest palier, din partea PSD, a PNL, chiar și a USR.
Modul în care s-au derulat alegerile prezidențiale – și în 24 noiembrie 2024, și în 4 mai 2025 – a pus maiestuos în lumină faptul că slăbiciunile structurale din funcționarea statului, din mersul economiei, din modul în care se face selecția cadrelor în instituțiile publice și din funcționarea partidelor s-au acumulat până la atingerea unui prag critic.
Coroborat acest lucru cu ingerințele masive ale Rusiei în procesul electoral din România, s-a ajuns în periculosul punct de a produce un risc de răsturnare a ordinii constituționale, de destrămare a democrației și a statului de drept.
Din toate aceste motive, este vital cum va decurge votul pe 18 mai, după cum vital este ca mediul politic să se schimbe dramatic după 18 mai.
Altfel, glonțul nu-și va mai rata ținta data viitoare.
Temeți-vă, căci este cazul! Iată cum va arăta viața noastră într-o Românie condusă de George Simion
