În ajunul zilei Z a moțiunii, președintele Nicușor Dan a dat trei mesaje liniștitoare.
Atât de liniștitoare, încât nu-l poți suspecta decât de trei lucruri aflate în profundă contradicție sau care nu-i fac cinste: fie nu înțelege ce anume se întâmplă în jurul său; fie înțelege, dar are propria agendă; fie e singurul care pricepe cu adevărat și totodată are un misterios as în mânecă.
Iată cele trei mesaje prezidențiale, care invită, suspect, la calm:
- “Sunt probleme mari de management la companiile de stat și trebuie să le facem să funcționeze pe principii de economie și să ducem un management competent acolo” / “Asta a născut tensiuni. Cu tact și cu negociere între părți, chestiunea trebuie să meargă înainte”.
- “O situație de incertitudine privind conformația politică a Guvernului va fi de o săptămână-două”.
- Situația “nu trebuie să ne îngrijoreze, pentru că există angajamet pe direcția pro-europeană și pe chestiunile importante”.
Cu privire la punctul 1, e interesant de aflat la ce fel de negocieri speră șeful statului și de unde va scoate dumnealui rezervele-minune de tact de care ar fi nevoie.
Căci chestiunea în sine a companiilor de stat nu a fost nicidecum una marginală în logica aceste moțiuni, ci una centrală – PSD și AUR au făcut-o motorul moțiunii. Iar pentru asta, cele două partide au construit,în prealabil, o narațiune vadimisto-iliescianistă despre înstrăinarea economiei naționale și vânzarea ei la străini. Au sădit ideea unei operațiuni monstruoase, cu Ilie Bolojan pe post de monstru suprem.
Mai mult, în Senat, luni, cele două partide au asigurat trecerea unei legi care blochează povestea vânzării de active de stat până la finalul lui 2027.
La ce tact și la ce negocieri deștepte speră, așadar, Nicușor Dan ? Nu e limpede de la sine, iar domnia sa nici măcar nu a încercat să ne lămurească.
Cu privire la punctul 2, ceea ce persistă e tot ceața deasă. Afirmația lui Nicușor Dan, cu accentul ei pe (doar) una-două săptămâni de incertitudini post-moțiune, pare în clipa asta ridicolă indiferent de rezultatul votului din Parlament.
Poate ar fi ceva șanse ca termenul real să se apropie de cel prevestit de șeful statului, dar asta numai dacă moțiunea pică, iar guvernul rezistă. Și, desigur, dacă, imediat după, Grindeanu e debarcat de la șefia PSD, astfel încât PSD să pară de fațadă reformat și digerabil, din perseverenta USR și PNL, pentru a rămâne în coaliție.
Dar ăsta nu pare în niciun caz a fi tocmai scenariul pe care și l-ar dori Nicușor Dan. Până acum, președintele a părut să facă totul pentru a lăsa să se întrevadă faptul că își dorește un guvern cu aceleași partide, dar fără Ilie Bolojan premier.
În scenariul celălalt, în care Bolojan e evacuat de la Palatul Victoria, termenul avansat de Nicușor Dan – incertitudini pe una-două săptămâni – devine și mai nerealist: chiar și dacă PNL își trădează liderul, dar mai ales dacă nu o va face.
În treacăt fie vorba, sper ca povestea asta cu una-două săptămâni să nu fie din același registru cu reflexul lui Donald Trump, devenit celebru în rândul cunoscătorilor – liderul SUA dezvoltând obiceiul de a expedia peste “două săptămâni” subiectele fie prea complicate, fie care pur și simplu îl interesează prea puțin. Sper, dar nu exagerez cu speranța, având în vedere că se simte de câteva luni în aer o oarecare stare de confort a lui Nicușor Dan pe zona trumpistă (voi avea probabil ocazia să dezvolt subiectul în viitorul apropiat).
În fine, legat acum de punctul 3, în care șeful statului ne spune că situația “nu trebuie să ne îngrijoreze, pentru că există angajamet pe direcția pro-europeană și pe chestiunile importante”.
Aici, putem fi în mod natural tentați să i-o tăiem scurt: o fi existând “angajament pe direcția pro-europeană”, fie și numai pe “chestiunile importante”, dar e bizar ca domnul președinte să nu fi observat că s-a evaporat elementul-cheie: încrederea.
Căci, printre atâtea altele, păcatul PSD, legat de moțiune, e tocmai acela că a încălcat angajamente asumate în scris: protocolul coaliției, elemente din programul de guvernare, decizii discuțate și asumate în ședințele coaliției.
Prin urmare, cum de situația “nu trebuie să ne îngrijoreze”, din moment ce angajamentele au fost deja călcate în picioare?
Și cum, pe deasupra, “să nu ne îngrijoreze”, din moment ce însuși președintele Nicușor Dan nici nu a fost în stare să împiedice încălcarea, nici nu a părut să facă ceva serios în acest sens și nici măcar nu a alertat opinia publică, într-un mod adecvat importantei sale funcții de președinte, cu privire la ce fel de zvârcoliri se petrec în culise?
Una peste alta, Nicușor Dan a mediat și a tot mediat până ce totul în jur s-a destrămat, iar acum tot ceea ce are de spus este că:
- Va media și pe mai departe
- Totul va fi bine
- Fiți calmi și cu tact
E greu să nu-ți vină în minte zilele astea celebra reclamă de acum trei decenii: “Dormi liniștit! FNI lucrează pentru tine!”
Cât de trist spre dezastruos, să te gândești din reflex la SOV atunci când îl urmărești pe Nicușor Dan !
Lăsând la o parte retorica sforăitoare pe care ne-o toarnă zilele astea PSD, AUR și… Nicușor Dan, realitatea – subliniată deja de sociologi și politologi serioși – este aceea că:
- România se află într-un punct de inflexiune
- Actuala criză politică nu se va stinge de la sine, indiferent de rezultatul votului de marți
- Piețele interne și externe reacționează deja cu o nervozitate nedisimulată și această nervozitate nu e o chestiune doar de moment
- O resetare a scenei politice se va petrece, într-o formă sau alta, cu un rezultat deschis către direcții diverse – unele poate fiind constructive pe termen mediu și lung, dar destule fiind profund nedorite, cel puțin pe termen scurt și mediu
De marți. 5 mai 2026, România va pași într-un univers nou și nu este deloc sigur că are o centură de siguranță optimă pentru a face față forțelor la care va fi expusă.
