<< Războiul din Ucraina întărește narațiunea conform căreia are loc o luptă ideologică de neocolit între democrații și autocrații. Dacă această percepție va prevala, lumea se va împărți, inevitabil, în blocuri ideologice, iar protejarea bunurilor publice globale va deveni imposibilă >>, scrie Javier Solana, pentru Project Syndicate.
<< Summitul NATO de luna trecută, de la Madrid, a fost un succes răsunător, demonstrând hotărârea de durată a Occidentului de a face față președintelui rus Vladimir Putin în privința războiului său împotriva Ucrainei. Dar valoarea unității occidentale împotriva lui Putin va fi diminuată într-o lume care devine din ce în ce mai divizată, așa cum au arătat recentele reuniuni ale miniștrilor de finanțe și externe din G20, din Indonezia. Această tendință ar putea duce la costuri incalculabil de mari, deoarece o lume extrem de polarizată nu poate îndeplini cea mai importantă sarcină a secolului nostru: asigurarea furnizării de bunuri publice globale.
Astfel de bunuri – inclusiv un mediu curat, securitate internațională și sănătate globală – nu pot fi livrate fără instituții globale eficiente. Ne-am putea aștepta ca o criză cu consecințe globale majore să stimuleze cooperarea, așa cum a fost cazul apariției G20 după criza financiară globală din 2008. Dar, în timp ce crizele pot avea un efect unificator, războiul din Ucraina ține în loc eforturile de a gestiona consecințele sale globale.
Globalizarea a adus mari progrese pentru umanitate. Dar a adus și noi riscuri și provocări care pot fi gestionate doar prin instituții multilaterale eficiente. După cum observa fostul secretar de stat adjunct al SUA, Strobe Talbott, în 2001, la scurt timp după atacurile teroriste din 11 septembrie, din Statele Unite, „globalizarea este precum gravitația. Nu este o politică; nu este un program. Nu e bine; nu este rău. Se întâmplă”. Dar, așa cum a arătat ultimul deceniu, chiar dacă globalizarea este un fenomen istoric inevitabil, rivalitățile geopolitice pot fractura și fragmenta instituțiile de care depinde, făcând imposibilă obținerea de răspunsuri eficiente la provocările comune precum schimbările climatice.
Urmărirea agendei globale este incompatibilă cu o economie globală fragmentată. Deja este în curs o decuplare economică. Drept urmare, a sporit cel mai important risc sistemic cu care se confruntă lumea: trecerea la „două globalizări”, una organizată în jurul SUA și cealaltă în jurul Chinei. Dacă această decuplare va fi finalizată, instituțiile multilaterale care au fost create pentru a gestiona globalizarea vor deveni obsolete.
Dar economia este doar începutul. Războiul din Ucraina întărește narațiunea conform căreia are loc o luptă ideologică ne neocolit între democrații și autocrații. Dacă această percepție va prevala, lumea se va împărți inevitabil în blocuri geopolitice.
Aceasta ar fi o tragedie în mod special pentru țările din Sudul Global. Aceste țări s-ar confrunta cu o alegere fatidică între două blocuri geopolitice care se exclud reciproc. Însă, indiferent de blocul pe care l-au ales, problemele globale s-ar dovedi în continuare a fi de negestionat – să nu mai vorbim de rezolvat – fără celălalt bloc. După decenii de încercare de a-și afirma întâi de toate suveranitatea, țările în curs de dezvoltare constată că amenințările cele mai mari cu care se confruntă – de la pandemii la insecuritatea alimentară – nu sunt afectate de afinitățile lor geopolitice.
Este de remarcat, totuși, că acele afinități nu sunt, în general, pentru blocul democratic. Cea mai mare parte a lumii se uită cu indiferență – și adesea cu suspiciune – la măsurile robuste ale Occidentului de a-l izola pe Putin. De exemplu, pe măsură ce Europa lucrează pentru a-și reduce dependența de energia rusă, India își crește exponențial achizițiile de petrol rusesc, la prețuri reduse.
Spre deosebire de Vest, Sudul Global nu vede războiul din Ucraina în termeni existențiali. În schimb, conflictul reprezintă, mai presus de toate, o penurie crescută de alimente și prețuri mai mari la energie. Criza politică din Sri Lanka, de exemplu, nu poate fi interpretată doar prin prisma evoluțiilor interne. Interdependența rămâne o trăsătură centrală și puternică a ordinii internaționale.
Într-o lume diversă din punct de vedere cultural și politic, exclusivitatea democratică nu este cea mai eficientă modalitate de a construi punți – în special cu cei ale căror nevoi materiale imediate nu sunt satisfăcute. În acest sens, țările occidentale nu își fac nicio favoare dând impresia că forurile în care se întrunesc sunt, în esență, „summituri ale democrației”.
O abordare mai bună ar recunoaște că cea mai importantă diviziune globală astăzi nu este între democrații și autocrații, ci între țările bogate și cele sărace. Pandemia de COVID-19 a aruncat această diviziune în relief. În septembrie 2021, puțin peste 3% dintre persoanele din țările cu venituri mici au primit cel puțin o doză de vaccin, comparativ cu peste 60% din țările cu venituri mari. Deși cel mai rău din pandemie s-a încheiat, resentimentele Sudului Global față de Nordul care adăpostește vaccinuri rămâne. Dacă Nordul nu reușește să transmită un sentiment mai mare de urgență pentru a consolida furnizarea de bunuri publice globale, acel resentiment va crește.
Desigur, tensiunile cu Rusia vor complica eforturile principalelor organizații multilaterale de a ajunge la acorduri privind provocările comune. Dar ele nu împiedică cooperarea. Acest lucru a fost clar la reuniunea ministerială de luna trecută a Organizației Mondiale a Comerțului, unde s-au ajuns la mai multe acorduri valoroase. De exemplu, țările eligibile pot anula acum brevetele pentru producerea și furnizarea de vaccinuri COVID-19.
Este util să ne reamintim motivul și scopul care stau la baza sancțiunilor împotriva Rusiei. Occidentul nu a impus sancțiuni împotriva regimului lui Putin doar pentru că nu îndeplinește un anumit standard democratic. Măsurile sunt un răspuns la decizia lui Putin de a încălca principiul – fundamental pentru dreptul internațional – conform căruia granițele unui stat independent și suveran nu pot fi schimbate cu forța. >>
George Friedman: Biden în Arabia Saudită, un exemplu de realpolitik vs. moralitate
