Spre finalul negocierilor administrației Obama privind acordul nuclear cu Iranul din 2015, Donald Trump, pe atunci candidat la președinție, a intervenit cu câteva sfaturi din cartea sa, „The Art of the Deal”, scrie CNN.
„Mesaj pentru Obama referitor la Iran: «Cel mai rău lucru pe care îl poți face într-o negociere este să pari disperat s-o închei»”, a postat el pe Twitter.
Trump și administrația sa comit acum acest păcat capital în eforturile lor de-a obține propriul acord nuclear cu Iranul.
De fapt, se pare că renunță chiar și la a mai susține că memorandumul de înțelegere (MOU) cu Iranul este un document favorabil pentru SUA. Administrația Trump arată foarte clar că vrea pur și simplu să iasă din acest război.
Dorința primordială a lui Trump de a se retrage este evidentă de mult timp; el și-a retras în repetate rânduri amenințările, a minimizat provocările iraniene și s-a opus revenirii la ostilități pe scară largă.
Însă, în ultimele 24 de ore, această atitudine a trecut de la subtext la text.
Administrația a sugerat în repetate rânduri că modul în care gestionează memorandumul de înțelegere vizează satisfacerea intereselor Iranului.
Poate că cele mai frapante au fost comentariile făcute de administrație fără a menționa sursa.
„Consensul echipei a fost că vrem să terminăm odată cu asta, iar acordul este modalitatea de a o face într-un mod care să ne maximizeze avantajele și să ne minimizeze dezavantajele”, a declarat pentru Alayna Treene de la CNN un oficial al administrației implicat direct în discuții.
Dorința de a „trece odată peste asta” seamănă foarte mult cu ceea ce Trump a avertizat în 2015.
Și, în cazul în care această citat nu v-a surprins, luați aminte la oficialul american care a îndemnat oamenii să nu „acorde prea multă importanță limbajului memorandumului de înțelegere”, pe care l-au numit un „document politic”.
„Ceea ce este mai important decât documentul în sine sunt înțelegerile pe care le avem între noi”, a adăugat oficialul.
Oficialul a precizat că echipa de negociatori a lui Trump „a formulat un text care permite (Iranului) să spună ceea ce trebuie să spună pentru politica sa internă”.
Trump a reiterat acest lucru miercuri, în cadrul unei conferințe de presă la summitul G7 din Franța.
„Unele lucruri nici măcar nu sunt menționate în acord”, a spus Trump, adăugând: „Dar avem o înțelegere cu privire la anumite aspecte fără să o punem pe hârtie. Și dacă ei nu respectă asta, probabil că vom reveni la bombardarea lor până când o vor respecta”.
Este un nivel uimitor de manipulare. Dintr-odată, negocierile administrației nu ar trebui judecate pe baza a ceea ce au produs efectiv, ci mai degrabă… pe baza „vibrațiilor” dintre cele două părți?
Desigur, acum este ușor de înțeles de ce adoptă această abordare. Acordul publicat miercuri de SUA include numeroase concesii față de Iran — inclusiv unele imediate care ar aduce beneficii Teheranului. Concesiile Iranului, între timp, se rezumă în principal la o revenire la situația de dinainte de război, prin deschiderea Strâmtorii Ormuz și (din nou) angajamentul de a nu obține o armă nucleară.
Iar sugestia că este vorba despre satisfacerea nevoilor politice ale iranienilor nu dă deloc impresia că SUA negociază dintr-o poziție de forță și își impun voința.
Apoi, miercuri, la summitul G7, Trump a declarat, în mod surprinzător, că acordul pe care l-a încheiat era necesar pentru a preveni o „depresiune mondială”.
„Alternativa ar fi o depresiune mondială”, a spus el. „Știți, oamenii proști vor o depresiune mondială. Și sunt oameni proști.”
Trump a adăugat: „Nu poți merge prea departe. Dacă duci pe cineva la ruină, se întâmplă o mulțime de lucruri rele. În primul rând, strâmtoarea nu s-ar deschide niciodată, pentru că lor nu le place să plutească nave de miliarde de dolari în sus și în jos pe strâmtoare când rachetele zboară deasupra lor și sunt mine peste tot. Strâmtoarea… n-ar fi deschisă pentru mult timp.”
Cam atât de direct poate fi președintele în a recunoaște că pârghia de negociere a Iranului s-a dovedit pur și simplu prea puternică și că a trebuit să renunțe și să obțină ce a putut.
Mai sunt încă multe de negociat. Acesta este, de fapt, doar începutul procesului, negocierile mult mai dificile urmând să aibă loc în următoarele 60 de zile după semnarea oficială a acordului, vineri.
Dar faptul că autorul cărții „Arta negocierii” și administrația sa au cedat retoric atât de mult din pârghia de negociere încă de la început este șocant.
Umbra lungă a războiului din Iran. Cea mai gravă greșeală de politică externă a lui Trump
