O investigație a The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI) a dezvăluit identitățile mai multor agenți ai Kremlinului care trăiesc și lucrează sub identități false în interiorul Rusiei. Toți cei identificați până acum sunt membri ai Unității 29155 GRU, grupul rus de informații militare cel mai bine cunoscut pentru rolul său în otrăvirea cu Noviciok a lui Serghei Skripal și a fiicei sale, în Salisbury, Anglia, în 2018. Deși The Insider dezvăluise anterior că ofițeri de la Unitatea 29155 și-au folosit identitățile furnizate de stat pentru a face mai multe alte călătorii în străinătate, inclusiv pentru a plasa explozibili la instalații militare bulgare și cehe, rămăseseră o gaurp neagră activitățile alter ego-urilor lor în interiorul Rusiei însăși. Asta, până acum. Mai jos, The Insider prezintă biografiile a trei astfel de „ilegali domestici”.
The Insider a descoperit că cea mai cunoscută echipă de asasinat și sabotaj din Rusia s-a infiltrat într-o mulțime de organizații ale societății civile ruse. Unitatea 29155 GRU, responsabilă pentru otrăviri și atacuri teroriste din întreaga Europă, i-a spionat și pe oponenții regimului președintelui rus, Vladimir Putin, atât în interiorul Rusiei, cât și în străinătate, agenții săi dându-se drept activiști pentru drepturile omului, documentariști, jurnaliști comerciali. Țintele lor au inclus ONG-uri venerabile, cum ar fi Forumul Rusia Liberă, fondat de Marele Maestru de șah Garry Kasparov; Centrul Saharov, numit după fizicianul sovietic și laureat al Premiului Nobel pentru Pace Andrei Saharov; și Memorial, o organizație înființată în timpul glasnostului lui Mihail Gorbaciov pentru a inventaria abuzurile asupra drepturilor omului și marile crime din perioada stalinistă.
În lunile care au precedat invadarea Ucrainei de către Rusia din 24 februarie 2022, structurile de securitate internă ale Kremlinului au început să reprime organizațiile societății civile mai sever decât de obicei. În iulie 2021, Fundația Anticorupție a liderului opoziției, Alexei Navalnîi, a fost declarată „extremistă” de către un tribunal din Moscova, iar mulți dintre angajații și voluntarii săi au fugit din Rusia, spre a nu risca să fie închiși pentru activitățile lor politice. Organismele media independente, inclusiv The Insider, au fost etichetate drept „agenți străini”, iar nenumărați jurnaliști și editori s-au mutat în mod similar în medii mai puțin represive din străinătate pentru a-și continua munca. În decembrie 2021, un tribunal din Moscova a „lichidat” Memorial, susținând că organizația pentru drepturile omului nu îi notificase în mod corespunzător pe cititori că publicațiile sale erau produse de un „agent străin”. Centrul Saharov, care a supraviețuit în ciuda faptului că dobândise statutul de „agent străin” în 2014, a fost în cele din urmă închis, printr-o altă decizie a instanței din Moscova, în august 2023.
Forumul Rusiei Libere al lui Kasparov, care își are sediul în capitala lituaniană Vilnius, a rămas dincolo de jurisdicția oficială a Kremlinului. Kasparov însuși a părăsit Rusia după ce rolul său într-o serie de proteste la scară largă împotriva lui Putin — mitingurile Bolotnaia din 2011-2012 — l-au făcut pe fostul erou național o țintă principală pentru represiunile politice. Cu toate acestea, revelația că un agent de la Unitatea 29155 GRU a putut totuși să se infiltreze în adunările Forumului Rusia Liberă din străinătate arată cât de în serios a luat Kremlinul „amenințarea” rușilor care își exercită drepturile la libertatea de exprimare și libertatea de întrunire.
Agenții operativi ai Unității 29155 care își spionează concetățenii ruși au o sarcină fără precedent pentru o unitate notorie de asasinat și terorism: toți sunt „ilegali” ruși, care operează sub identități asumate și fără acoperire diplomatică, dar fac acest lucru atât în țară, cât și în străinătate, unde GRU, serviciul de informații militare al Rusiei, își desfășoară în mod tradițional activitatea. Într-adevăr, GRU nu are în mod oficial un mandat pentru a opera pe teritoriul rus, sugerând că Putin a devenit atât de încrezător în capacitățile celebrei sale echipe de operațiuni negre, încât a însărcinat-o să-i supravegheze inamicii acasă, chiar dacă continuă să-i urmărească și inamicii din străinătate.
Activistul pentru drepturile omului
Primul agent a cărui identitate The Insider o poate dezvălui este Ivan Jiharev, un geolog profesionist specializat în forarea crustei terestre în căutare de apă. În timpul liber, Jiharev își dedică o mare parte din energie cauzelor nobile: dându-se drept activist pentru drepturile omului și călătorind la întâlnirile a cel puțin unei mișcări proeminente de opoziție rusă din exil (sau, cel puțin, a făcut-o înainte de a fi deconspirat de serviciile secrete franceze, în 2022).
Acest Jiharev are o asemănare ciudată ca nume și înfățișare cu un alt bărbat: Ivan Jigarev, care chiar are aceeași zi de naștere cu Jiharev. Aceasta nu este o coincidență. În schimb, este consecința logică a faptului că bărbatul care se dă drept Jiharev este într-adevăr Jigarev, un ucigaș antrenat din Unitatea 29155.
Fiul ofițerului militar sovietic Ivan Jigarev Sr., Ivan Jigarev Jr. s-a născut în Magdeburg, Germania de Est, unde tatăl său a fost staționat în anii 1980. Tânărul Ivan a călcat pe urmele tatălui, servind în forțele speciale ale armatei ruse, înainte de a fi selectat pentru a studia la Academia Militar-Diplomatică GRU, o școală pentru ofițerii ruși de informații militare. Acest detaliu biografic este evidențiat de istoricul de înregistrare a adresei lui Jigarev, care arată că, din 2011, adresa lui oficială era cea a căminului academiei: strada Horoșevskoe 76, din Moscova. Până în 2009, indică înregistrările, Jigarev a fost recrutat pentru a servi în ceea ce atunci încă era o unitate proaspăt reconstituită a GRU, una care urma să fie dedicată crimelor și acțiunilor militare în străinătate – Unitatea 29155.
La scurt timp după aceea, a apărut dublura lui Jigarev – „Ivan Jiharev”. GRU a aranjat ca „Jiharev” să fie angajat de o companie de stat de prospectare și foraj de puțuri, NPO Geospetsstroi, așa cum se poate vedea din înregistrările fondului de pensii de stat care poartă numele de familie fals al agentului.
Ca agent străin, Jigarev a urmat tiparul standard al altor membri ai Unității 29155, călătorind în străinătate, sub personalitatea lui falsă, în grupuri mici de trei până la cinci membri ai echipei. Deși scopul acestor călătorii rămâne necunoscut, The Insider poate confirma că la începutul lunii martie 2015, Jigarev, sub pseudonimul său, a petrecut zece zile în Țările de Jos. În același timp, alți trei membri ai Unității 29155 — inclusiv Alexandr Mișkin, care trei ani mai târziu avea să călătorească la Salisbury pentru a-i otrăvi pe cei doi Skripal cu agentul neurotoxic Noviciok — se aflau de asemenea în zona Benelux.
Jigarev a vizitat Amsterdam de două ori în 2016, o călătorie care a corespuns cu călătoria altor membri ai lui 29155. Într-una dintre aceste călătorii, i s-a alăturat un alt otrăvitor al lui Skripal, Anatoli Cepiga. Jigarev a mers și la München, și la Berlin, în 2016. În ianuarie 2018, a călătorit în Franța, unde li s-a alăturat altor membri ai Unității 29155 la un loc pe care serviciile de informații franceze au descoperit ulterior că era o bază logistică rusă clandestină, în Alpi, situată în apropierea graniței cu Elveția.
Întâmplător sau nu, „Ivan Jiharev” a fost prezent fizic în Europa în timpul pregătirilor pentru otrăvirea lui Skripal, zburând la Moscova din Viena pe 3 martie 2018 – ziua în care Mișkin și Cepiga au vizitat prima dată Salisbury și cu o zi înainte de otrăvirea propriu-zisă.
Deși călătoria sa în Europa a continuat, până în 2017, „Jiharev” a fost reutilizat pentru a servi ca unul dintre puținii ofițeri din Unitatea 29155 care desfășoară o misiune mai aproape de casă: infiltrarea organizațiilor drepturilor omului din Rusia și a cercurilor de opoziție.
Folosind instrumente de căutare inversă a feței, The Insider a confirmat participarea lui Jigarev la mai multe evenimente organizate de organizații dizidente ruse, inclusiv, dar fără a se limita la, Forumul Rusiei Libere, Centrul Saharov din Moscova și Grupul Helsinki din Moscova. Acesta din urmă a fost înființat în 1976, după ce Uniunea Sovietică a lui Leonid Brejnev a semnat Acordurile de la Helsinki, care obligau toți semnatarii să „respecte drepturile omului și libertățile fundamentale”. Grupul Helsinki din Moscova a fost dizolvat în ianuarie 2023, oficial pe motiv că membrii săi se implicaseră în apărarea drepturilor omului în afara Moscovei și, prin urmare, dincolo de mandatul organizației.
Depistarea lui Jigarev la întâlnirile acestor grupuri dizidente a fost coroborată cu înregistrări care arată că el a călătorit în locațiile în care au avut loc fiecare dintre evenimentele în cauză — fie în Rusia, fie în străinătate — și că a făcut acest lucru folosind pașaportul eliberat pe numele identității sale acoperite, „Ivan Jiharev”.
Una dintre organizațiile în care a putut pătrunde a fost Școala Deschisă a Drepturilor Omului din Moscova, care este afiliată Centrului Saharov și care a primit finanțare din SUA pentru activitatea sa de promovare a activismului civic și a educației pentru drepturile omului. Fotografia lui apare printre participanții la mai multe evenimente organizate de organizație.
Foști activiști de la Școala Deschisă din Moscova au declarat, pentru The Insider, că persoana pe care o cunoșteau drept Ivan Jiharev a fost printre „cei mai activi voluntari”. Se pare că le-a spus tuturor celor pe care i-a întâlnit în această calitate că a lucrat în forarea puțurilor, dar că vrea să-și dedice timpul liber activismului pentru drepturile omului. „Jiharev” a ajuns în cele din urmă în cercul interior al organizației, obținând acces la datele de înregistrare ale membrilor și chiar participând la întâlniri administrative în care se discutau sursele de finanțare.
Spionul GRU și-a asumat un rol în campania organizației de sprijinire a activiștilor pentru drepturile omului încarcerați, inclusiv a organizatorului kârgâz, Azimdzhan Askarov, aflat în detenție. Jigarev s-a oferit chiar să adune și să transporte donații strânse pentru Askarov, care a murit în închisoare în 2020. Majoritatea colegilor lui Jigarev își amintesc de el ca pe un voluntar prietenos și receptiv. „Dacă îi cereai să facă ceva, nu refuza niciodată; a participat la toate întâlnirile”, a declarat, sub anonimat, pentru The Insider, un fost membru al Școlii Deschise din Moscova.
Activiști din alte organizații au confirmat că Jigarev a reușit să se facă prezentat și recomandat, pentru a participa la activitățile lor, de către alți membri – probabil fără să-l bănuiască.
Datele de călătorie obținute de The Insider arată că Jigarev a vizitat locații unde s-au desfășurat evenimentele Școlii Deschise din Moscova, inclusiv Voronej, în sudul Rusiei, și Chișinău, capitala Moldovei. Evenimentul de la Chișinău, desfășurat la sfârșitul lunii octombrie 2019, a reunit peste 200 de activiști și jurnaliști din cincisprezece țări din Europa de Est și Asia Centrală. A fost sponsorizat de Centrul pentru Drepturile Civile din Praga.
Școala Deschisă din Moscova nu a fost singura organizație activistă în care spionul GRU s-a infiltrat.
În 2017, a obținut admiterea în Forumul Rusia Liberă, fondat în 2016 de Garry Kasparov, marele maestru de șah ruso-armean în exil, devenit figură a opoziției. Pentru siguranța membrilor săi, care nu se puteau deplasa liberi în Rusia, Forumul Rusia Liberă și-a ținut conferințele la Vilnius, în Lituania.
Pentru a fi acceptat ca delegat la Forum, Jigarev a trebuit să depună două scrisori de recomandare de la membri existenți. Evident, munca sa anterioară ca voluntar la Școala pentru Drepturile Omului îi furnizase rețeaua necesară și o poveste de fundal plauzibilă pentru a le obține.
Înregistrările de la Forumul Rusia Liberă, consultate de către The Insider, arată că „Jiharev” a participat la cea de-a patra întâlnire a grupului, desfășurată la Vilnius în perioada 3-4 decembrie 2017. El a călătorit în Lituania cu mașina, făcând deplasarea cu alți doi participanți — Ruslan Kambiev și Rasul Kataganov, ambii activiști pentru drepturile omului din Caucazul de Nord.
Când a fost abordat pentru comentarii, domnul Kambiev a spus inițial, pentru The Insider, că nu își amintește o persoană cu numele Ivan Jiharev și chiar și atunci când i s-a prezentat o fotografie a celor trei călători, care fusese postată pe propriul cont de Instagram al lui Kambiev, activistul încă se străduia să-și amintească circumstanțele în care au făcut cunoștință. După ce s-a consultat cu colegul și tovarășul său de călătorie Kataganov, Kambiev a argumentat că cel mai probabil l-au întâlnit pe Jigarev la un seminar susținut de Centrul Saharov în octombrie 2017 și că cei doi activiști autentici trebuie să-i fi oferit agentului GRU sub acoperire un loc în deplasarea la evenimentul de la Vilnius, mai târziu în acel an, pentru a „împărți costul benzinei”.
După călătoria sa inițială din decembrie 2017, Jigarev s-a înscris și la următoarele cinci reuniuni ale Forumului Rusia Liberă. Membrii organizației au declarat, pentru The Insider, că a cerut în mod regulat rambursarea costurilor de transport și a sejururilor la hotel și că a cerut, de asemenea, scrisori de invitație pentru a obține o viză Schengen, care permite călătoriile necontrolate prin majoritatea țărilor Uniunii Europene. „Ivan Jiharev” a primit o viză din Lituania pe baza unei invitații din partea organizatorilor forumului. Vizele pe care le folosea pentru călătoria la întâlnirile ulterioare au fost eliberate de Franța.
Este de imaginat că insistența ofițerului GRU asupra rambursării la hotel a fost legată de dorința de a i se oferi o cameră în hotelul în care membrii fondatori ai organizației – potențial Kasparov însuși – au locuit în timpul evenimentelor, ca să-i spioneze sau mai rău. Cu toate acestea, membrii Forumului Rusia Liberă au declarat pentru The Insider că cererile de rambursare nu au fost niciodată acceptate. Ei au mai remarcat că, chiar dacă Jigarev a reușit să rezerve o cameră la hotelul în care stătea conducerea organizației, lui Kasparov însuși i sa oferit întotdeauna cazare într-o locație separată.
În ciuda faptului că nu a fost niciodată rambursat, agentul GRU a participat în mod regulat la sesiunile Forumului și s-a înscris ca voluntar în trei grupuri de lucru, inclusiv unul intitulat „Lista lui Putin”, menit să identifice o listă de oligarhi și prieteni politici ai regimului rus care trebuie să fie țintele sancțiunilor occidentale. El a participat, de asemenea, la discuțiile interne online ale unui alt grup de lucru, dedicat identificării persoanelor și entităților cheie ruse care merită sancțiuni occidentale.
Ultima călătorie în străinătate efectuată de Jigarev a fost la evenimentul de la Chișinău din noiembrie 2019, cu câteva luni înainte ca restricțiile COVID-19 să înceapă să complice călătoriile internaționale pentru majoritatea populației lumii, fie turiști autentici sau ofițeri de informații ruși. Cu toate acestea, activiștii de la Centrul Saharov au declarat pentru The Insider că „Jiharev” a continuat să facă voluntariat pentru evenimente până în 2021.
Este probabil ca în 2022 GRU să fi renunțat la activitatea de acoperire a cârtiței sale, pe linia „drepturilor omului”, după ce autoritățile franceze l-au deconspirat public pe „Ivan Jiharev” ca ofițer GRU, împreună cu numele altor câțiva agenți ai Kremlinului care au călătorit la baza secretă din apropiere cu granița elvețiană. (Autoritățile franceze au presupus în mod eronat că pseudonimul lui Jigarev era numele real al agentului al cărui pașaport conținea atât de multe vize eliberate de partea franceză). Având în vedere că numele său a fost făcut public ca spion, riscul de a continua să-l folosească ar fi devenit prea extrem.
Documentaristul
Un alt ofițer GRU a cărui identitate de acoperire a dus o viață cu rază largă de acâiune este lt. col. Maksim Rodionov. Născut în Atbasar, Kazahstan, în 1983, Rodionov a servit în armata rusă înainte de a se alătura Brigăzii a 3-a Spețnaz (forțele speciale) de elită din orașul Toliatti din vestul Rusiei, confirmă datele rezidențiale divulgate. De acolo, Rodionov a fost recrutat în Unitatea 29155, unde i s-a dat alter ego-ul „Maksim Smirnov”, care se presupune că era un realizator de documentare aspirant.
Urmele digitale ale identităților reale și false ale lui Rodionov pot fi găsite în surse deschise. De exemplu, o fotografie și detalii de contact pentru „Maksim Smirnov” sunt afișate în prezent pe site-ul Breslei Ruse a Documentarului, unde a doua persoană a lui Rodionov își face reclamă pentru serviciile sale ca regizor de film independent cu realizări limitate. El susține că a făcut „două filme documentare scurt-metraj despre natura Munților Șor”, situați în sudul Siberiei. Cea mai veche dată de arhivă web arată că acest Ken Burns în devenire a fost listat pe site-ul web al breslei în august 2016.
Având în vedere istoria recentă a GRU de artizanat mai puțin decât stelar, poate că nu ar trebui să fie surprinzător faptul că fața din fotografia realizatorului de film „Maksim Smirnov” este, de asemenea, postată în prezent pe pagina Wikipedia pentru Brigada a 3-a de gardă Spețnaz din Toliatti, unde a servit colonelul Maksim Rodionov până la trecerea în serviciile de informații militare ruse. Software-ul de comparație facială nu lasă nicio îndoială că bărbatul care a participat la sărbătoarea de „Ziua Victoriei” a brigăzii, pe 9 mai 2011, care comemorează înfrângerea Germaniei naziste de către Uniunea Sovietică, este același cu bărbatul afișat pe site-ul web al Breslei Ruse a Documentarului.
În mod similar, slaba calitate a contrafacerilor au permis The Insider să urmărească cariera lui Rodionov în Unitatea 29155, care datează din 2014. Acela a fost anul în care i s-a eliberat un pașaport cu un număr de serie care se încadrează în intervalul celor folosite de mai mulți „ilegali” ai GRU. Printre aceștia, Mișkin și Cepiga, asasini în devenire din Salisbury. Folosind noua sa identitate de acoperire, „Smirnov”, Maksim a călătorit la Barcelona de două ori, mai întâi în martie 2014 și apoi din nou în iulie 2016. A mers și în Italia, în octombrie 2016, apoi în Kârgâzstan în mai același an, apoi în Cehia, în iulie 2016, în Kazahstan în aprilie 2017 și, în sfârșit, în Franța în noiembrie 2017.
Așa cum a fost și cazul călătoriei lui „Ivan Jiharev”, aceste deplasări se suprapun cu călătoriile efectuate în aceeași locație de colegi membri ai Unității 29155. Registrele arată, de asemenea, că Rodionov a comunicat cu liderii de rang înalt ai grupului, inclusiv comandantul său peripatetic, gen. Andrei Averianov, înainte de a părăsi Rusia și după întoarcerea acasă.
Pe lângă călătoriile sale prin Europa și Asia Centrală de la sfârșitul anilor 2010, Rodionov și-a început cariera ca regizor de documentare și film comercial. Istoricul său de lucru, văzut de către The Insider, arată că între 2015 și 2019, „Maksim Smirnov” a lucrat pentru o companie de producție video numită Prosto Media. The Insider l-a contactat pe directorul general al acestei companii, care a negat că ar fi avut cunoștință de vreun astfel de angajat și a spus că Prosto Media nu a început să funcționeze decât în 2018, la trei ani de la presupusa dată de începere a lui Rodionov. Acest punct din curriculum vitae a fost probabil falsificat.
Ulterior, Rodionov a co-fondat un studio de producție video numit Tomiris, care este legat de o serie de proiecte vizibile public, inclusiv acoperirea unui miting moto de „prietenie” între Rusia și Mongolia. (Probabil nu a fost o coincidență, deoarece The Insider a scris anterior despre utilizarea de către GRU a mitingurilor sportive ca decupaje pentru activitățile sale de spionaj.) Un alt proiect creativ a implicat producerea unui talk-show abia urmărit, care lăuda virtuțile valorilor tradiționale ale familiei, în timp ce avertiza telespectatorii împotriva pericolelor „homosexualității și demonismului”.
„Maksim Smirnov” a avut și un partener, un co-acționar al studioului Tomiris, pe nume Maksim Tokarev. Evidențele publice arată că Tokarev, născut în 1985, a fondat o serie de ONG-uri dedicate protecției mediului, sportului și sănătății publice. Datele de călătorie scurse arată că, din 2018 până în 2021, Tokarev a călătorit frecvent în compania unor realizatori de documentare și jurnaliști ruși și străini. O bază de date scursă, privind Covid-19, arată că, în 2021, Tokarev a declarat că era curier pentru compania rusă de cumpărături online OZON, echivalentul din țară al Amazon. În decembrie 2023, Tokarev a postat o fotografie cu el însuși pe scenă cu Vladimir Putin la o ceremonie civică de decernare a premiilor, scriind pe platforma rusă de socializare VKontakte că președintele rus l-a felicitat de ziua lui și i-a urat să continue „să se miște în direcția în care eu mă mișc”, cu privire la așa-zisul ecologism al lui Tokarev.
The Insider l-a contactat pe Tokarev pentru a-l întreba despre natura relației sale cu un membru al Unității 29155, dar nu a răspuns la timp pentru publicarea acestui articol.
Având în vedere filmografia slabă a lui Rodionov și eșecul lui evident de a se integra în orice cerc artistic conștient politic, nu este clar cărui scop i-ar fi putut servi identitatea sa de acoperire, din perspectiva unității. Prin urmare, The Insider face apel la cititorii săi care l-ar fi putut întâlni „Maksim Smirnov” în timpul îndatoririlor lor profesionale sau a eforturilor de activism să ne contacteze în mod confidențial prin e-mail.
Jurnalistul
Konstantin Medvedev este un caz unic în analele operațiunilor clandestine ale GRU. Asta, pentru că nu are pseudonim. În schimb, a dus viața unui membru sub acoperire al Unității 21955 sub numele său legal.
Medvedev s-a născut în Magdeburg, Germania de Est, în 1976. Ca în cazul colegului său, Ivan Jigarev, tatăl lui Medvedev a fost și el ofițer militar sovietic staționat acolo, Alexandr Medvedev. Scurgerile de dosare rezidențiale și de angajare arată că Alexandr Medvedev a fost șef al resurselor umane pentru un departament al Ministerului rus al Apărării. După ce s-a retras din armată, Alexandr a lucrat ca director de resurse umane la acum difuncta Millennium Bank, cu sediul în Moscova. Din 2008 până în 2017, a candidat pentru un loc în Consiliul Municipal Moscova, de patru ori în calitate de candidat al Partidului Comunist al Federației Ruse – câștigând o dată, în 2008.
Konstantin Medvedev a călcat pe urmele tatălui său, absolvind Institutul de Comandă Militară din Novosibirsk, un teren propice pentru agenții GRU. La fel ca majoritatea colegilor de la Unitatea 29155, inclusiv Jigarev, Medvedev a studiat la Academia Militară Diplomatică GRU din Moscova, după cum atestă înregistrările rezidențiale care arată că adresa sa din iunie 2013 era cea a căminului academiei: strada Horoshevskoe 76. O înregistrare ulterioară a adresei îl arată în clădirea corporativă a academiei de la Narodnoe Opolcenie 48.
De aici, însă, traiectoria de viață documentată a lui Medvedev se îndreaptă spre tărâmul civil – cel puțin oficial. Dosarele de angajare îl arată că lucrează ca jurnalist pentru o revistă de asigurări maritime, cu titlul extrem de descriptiv, Asigurare maritimă, și pe post de „corespondent internațional” pentru ziarul de generalist, Tribuna, acum dispărut, cu sediul la Moscova și deținut de monopolul de stat al gazelor din Rusia, Gazprom. The Insider și Bellingcat au dezvăluit anterior că Asigurare maritimă – împreună cu editorul său, Presa maritimă și compania de asigurări maritime aferente, Nautilus – sunt toate fațade ale GRU. Trioul de companii chiar a asigurat acoperire și finanțare pentru călătoria celor doi agenți ai Unității 29155 inculpați pentru orchestrarea unei tentative de lovitură de stat nereușite în Muntenegru, în octombrie 2016. Deși nu există referințe în sursele deschise că Medvedev ar fi publicat vreodată un articol în Asigurări maritime, un articol din 2008 dintr-o revistă afiliată Ministerului rus al Apărării descrie un agent de asigurări maritime pe nume Konstantin Medvedev care transporta mai multe borcane misterioase în Japonia la bordul unui petrolier rusesc (la sfârșitul articolului, Medvedev îi spune reporterului că borcanele conțin mostre din Petrol rusesc transportat în tancuri, așa cum este cerut de compania de asigurări – o explicație cu greu plauzibilă).
Munca lui Medvedev pentru Tribuna este mai bine documentată. Un articol apărut în 2006, chiar în perioada în care Medvedev absolvea Academia Militară Diplomatică a GRU, îl plasează pe „jurnalist” în Slovenia, unde a depus un raport despre starea monumentelor sovietice din țară. În 2011, Medvedev i-a luat un interviu ambasadorului indonezian în Rusia, în care Khamid Avaluddin a lăudat virtuțile badmintonului ca „sport al diplomaților”. Numele lui Medvedev apare și în legătură cu o conferință organizată de Universitatea de Stat din Moscova, în 2014, pentru a discuta despre statutul cetățenilor din Transnistria, o enclavă separatistă din Moldova ocupată de soldații ruși. Medvedev este listat ca a participat la conferință în numele Tribuna, care a fost închisă în 2016.
Cu toate acestea, Nikolai Vasiliev, ultimul redactor-șef al Tribuna, a declarat pentru The Insider că nu-și poate aminti un jurnalist pe nume Konstantin Medvedev care să fi lucrat vreodată pentru ziar.
Evidențele fiscale arată că, între 2020 și 2021, Konstantin Medvedev a lucrat pentru două bănci rusești de stat, Sberbank și VTB, ambele sancționate de Statele Unite și UE în 2014 pentru rolul lor în finanțarea invaziei anterioare a Rusiei în Ucraina, care a implicat anexarea ilegală a Crimeei și sprijinul material pentru „separațiști” din regiunea Donbas din estul ucrainean. Venitul lui Medvedev în 2021 numai din VTB este de 305.000 USD, ceea ce reprezintă de aproximativ 15 ori salariul mediu militar la GRU.
Ca și în cazul „Maksim Smirnov”, nu este imediat clar pentru The Insider care au fost misiunile lui Medvedev în Unitatea 29155. Cele două numere ale sale de telefon apar în evidențele de comunicare ale a zeci de alți membri cunoscuți ai echipei, inclusiv șeful acesteia, Averianov, și Egor Gordienko, care au luat parte la dubla otrăvire a producătorului bulgar de arme, Emilian Gebrev, în 2015.
De asemenea, nu este clar de ce Averianov a ales să nu-i furnizeze acestui membru al unității sale de elită de black-ops o identitate de acoperire, fiind primul astfel de caz pe care The Insider l-a descoperit. O posibilă explicație ar putea fi aceea că, înainte de recrutarea sa în unitate, Medvedev călătorise deja în Europa, ceea ce înseamnă că datele biometrice stocate ar fi putut compromite orice alias pe care și l-ar fi asumat, punând astfel în pericol orice misiune pe care a fost însărcinat să o îndeplinească.
Lipsa unui alias atribuit este cu atât mai izbitoare, având în vedere faptul că Medvedev a călătorit și cu un pașaport purtând un număr de serie din gama inițială emisă pentru Unitatea 29155. Cu siguranță a călătorit în numele unității, vizitând Helsinki în mai 2016; capitala kârgâză, Bishkek, în mai și august 2016, Paris în iunie 2016, Viena în mai 2017 și Praga în august 2016, martie 2017 și februarie 2018. Înregistrările de călătorie ale lui Medvedev arată chiar și rezervări comune pentru zboruri cu alți membri ai echipei lui 29155.
The Insider cere oricărei persoane care l-ar fi întâlnit pe Konsantin Medvedev în timpul îndatoririlor profesionale sau de activism să ne contacteze în mod confidențial. Puteți face acest lucru prin e-mailul nostru editorial ([email protected]) sau The Insider Box, botul nostru confidențial Telegram.
