În septembrie și octombrie 2022, numărul deținuților din coloniile penitenciare rusești a scăzut cu 23.000, scrie Mediazona, care notează că din 2010 nu au mai fost înregistrate salturi atât de puternice. Potrivit sursei citate, nici măcar cea mai mare amnistie din ultimii ani nu a dus la eliberarea unui număr atât de mare de ruși într-un timp atât de scurt. Reducerea populației penitenciare are loc pe fondul recrutării deținuților pentru a participa la război în unitățile grupului de mercenari Wagner. Un aspect suplimentar, semnalat de Mediazona: numărul persoanelor aflate în centre de arest preventiv, precum și al femeilor condamnate, practic nu s-a schimbat. Iată evoluția, conform datelor Serviciului Federal de Penitenciare: la începutul lunii august, erau aproape 349.000 de deținuți. Până în septembrie, numărul scăzuse cu 1.000, ceea ce corespunde unei tendințe pe termen lung de scădere a numărului de pușcăriași. Cu toate acestea, la începutul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie, apare o scădere bruscă: în închisorii mai sunt 338.000, respectiv 325.000. Așadar, peste 23.000 de deținuți au dispărut din colonii în doar două luni.
Vajnîe istorii (IStories) dezvăluie că instanțele rusești atenuează pedepsele pentru soldații care se întorc din războiul din Ucraina și comit infracțiuni în propria țară. Publicația a găsit deja peste 80 de condamnări penale pronunțate de instanțele militare de garnizoană, după 24 februarie, iar în majoritatea deciziilor judecătorii au considerat „participarea la operațiunea militară specială” drept circumstanță atenuantă. Crime, furturi, droguri și mită – acestea sunt, în general procesele care au avut ca protagoniști veterani ruși ai actualului război din Ucraina.
Satul Sofiisk din teritoriul Habarovsk, de pe malurile Amurului, este un loc înconjurat de dealuri, mlaștini și taiga. Locuitorii săi sunt mai ocupați cu vânătoarea, pescuitul și cu propriile grădini decât de ceea ce se întâmplă în partea europeană a Rusiei. Cu toate acestea, consecințele conflictului militar din Ucraina se simt chiar și acolo. Băieții din localitate merg la luptă, iar bărbații, fie în glumă, fie în serios, se pregătesc să se ascundă de citații în taiga. Oamenii observă cât de mult au crescut prețurile la produsele deja scumpe. Iar în timp ce autoritățile ruse sunt ocupate să anexeze noi teritorii, locuitori precum Sofia trăiesc fără apă curentă și gaz, uneori fără electricitate. Corespondentul site-ului 7×7 a petrecut în satul Soffisk cele mai aglomerate săptămâni ale anului – perioada pescuitului de toamnă la peștele roșu. Acolo a văzut moartea unui sat care făcuse întotdeauna parte din Rusia și a fost uitat după venirea la putere a lui Vladimir Putin.
Deși nici Vladimir Putin, nici prim-ministrul Mihail Mișustin nu au folosit vreodată sintagma „economia de mobilizare”, aceasta este folosită din când în când de unii oficiali ruși, observă Meduza. Printre primii care au recurs la acest termen a fost președinta Consiliului Federației, Valentina Matvienko, la începutul lui martie, criticând activitățile operatorilor feroviari privați: „Aceasta este o activitate comercială, dar astăzi avem o economie de mobilizare, și cred că acești operatori privați trebuie puși la locul lor ca să lucreze pentru țară, și nu pentru a face bani. Nu așa funcționează într-o economie de mobilizare”. Totuși, în iulie, răspunzând la întrebarea unui corespondent Rossiiskaya Gazeta, Matvienko a explicat că economia de mobilizare este „un fel de modalitate” care implică mobilizarea forțelor și capacităților, iar în Rusia nu este nevoie de „o economie de mobilizare în adevăratul sens”. În același timp, notează Meduza, nu există o definiție exactă a „economiei de mobilizare” nici în literatura economică, nici în legislația rusă. De regulă, acest termen este folosit pentru a descrie economia de război sau perioada de pregătire activă pentru război, de exemplu, economia URSS în timpul Marelui Război Patriotic. În prezent, nici proiectul de buget, nici prognoza macroeconomică oficială utilizată în bugetare nu prevăd un scenariu de economice de mobilizare. Mobilizarea economiei ar putea fi totuși judecată după cât de mult a crescut ponderea complexului militar-industrial în volumul total al producției. Dar în Rusia, practic, nu există asemenea date, iar asta nu doar din cauza secretului, mai punctează Meduza. Informațiile Rosstat despre producția industrială includ și articole clasificate, dar sunt dificil de izolat de datele generale privind producția din diferite industrii, explică un economist rus care a acceptat să vorbească pe această temă, sub rezerva anonimatului. În complexul militar-industrial, prețurile sunt non-piață, iar volumele de producție pot varia foarte mult de la lună la lună, ceea ce introduce unele distorsiuni. În schimb, economia de mobilizare este acum doar în buget, argumentează Ruben Enikolopov, profesor la Universitatea Pompeu Fabra, din Barcelona: cheltuielile militare cresc, iar restul se reduc. Mobilizarea economiei ar însemna o revenire virtuală la planificarea de stat, atunci când statul stabilește cine furnizează produse, cât și la ce preț. „Până acum acest lucru nu se întâmplă, întrucât pâmnă și ei [oficialii] înțeleg ce i-a salvat – faptul că Rusia are o economie de piață”, spune Enikolopov. Problemele apărute din cauza sancțiunilor și restricțiilor logistice sunt acum soluționate nu la nivel de stat, ci de afaceri private, în mod descentralizat. Modul în care funcționează economia de piață – asta salvează situația din țară, punctează Eniklopov. Afacerile private caută în mod independent noi furnizori, piese de schimb, piețe alternative de vânzare, schimbarea liniei de produse – și nu o fac la ordinul statului, ci în căutarea profitului sau pur și simplu pentru a supraviețui. Un alt instrument important de adaptare într-o economie de piață îl reprezintă prețurile. Creșterea lor permite afacerii să supraviețuiască, în timp ce reglementarea de stat a prețurilor ar forța-o pur și simplu să iasă de pe piață.Nu există posibilități organizatorice pentru trecerea la o economie de mobilizare cu drepturi depline, pentru că de fapt este foarte dificil să construiești un plan de stat. Dar principalul lucru este că așa ceva e deja capabil să distrugă economia rusă. „Toată lumea se aștepta la un colaps în martie-aprilie, dar petrolul și gazul rusesc s-au vândut bine la prețuri mari”, conchide Enikolopov. „Dacă e subminată capacitatea de adaptare a economiei, va avea loc un colaps economic”.
Măsurile actuale de sprijin de stat pentru construcția flotei de pescuit nu își ating obiectivele, potrivit asociației din industrie, VARPE, citată de Kommersant. Fondurile alocate nu sunt suficiente pentru a stimula construcția de nave în Federația Rusă, iar pescarii preferă în continuare să cumpere vase second-hand din străinătate. Analiștii sugerează că activitatea investițională este împiedicată de acumularea anilor de întârzieri în livrarea navelor aflate în construcție în Federația Rusă. Două aspecte importante, semnalate de Kommersant: din 2000 până în 2019, practic nu a existat o reînnoire a flotei de pescuit; 70% dintre nave sunt în exploatare de 25-40 de ani, iar 12% de peste 40 de ani.
