Nathan Law, 27 de ani, a petrecut ultimii șapte ani luptând împotriva preluării treptate a Hong Kong de către China. În 2017, el și alți activiști au fost condamnați la închisoare după ce mii de locuitori din Hong Kong s-au unit pentru a forma mișcarea umbrelelor și au cerut alegeri libere. În 2016, alegerea lui Law în Parlamentul din Hong Kong a fost invalidată din motive dubioase. A fugit la Londra anul acesta, după ce, în 30 iunie, Beijingul a adoptat o nouă lege a securității naționale pentru Hong Kong. Legea este îndreptată împotriva activităților considerate subversive, separatiste sau teroriste din perspectivă chineză, iar forțele de securitate au obținut o putere fără precedent ca urmare.
- Un interviu acordat Der Spiegel, pe care îl vom reda pe larg.
DER SPIEGEL: Domnule Law, ați părăsit Hong Kong-ul în aceeași perioadă în care a fost impusă noua lege a securității naționale chineze. A fost o decizie personală sau politică?
Law: A fost un pic din amândouă. Desigur, fiecare dintre noi, cei cunoscuți pentru munca de advocacy pe plan internațional, este foarte vulnerabil în temeiul legii securității naționale.
DER SPIEGEL: La cine vă referiți când spuneți „noi”?
Law: Joshua Wong, de exemplu, și Jimmy Lai, Martin Lee și alții. A devenit foarte dificil pentru noi să ne continuăm activitatea și, de exemplu, să solicităm Chinei o strategie mai calmă. Așadar, am discutat cu Joshua și am fost de acord că sunt potrivit pentru rolul de avocat al Hong Kong-ului din afara Hong Kong-ului. Aici pot vorbi liber.
DER SPIEGEL: Cum a evoluat situația din Hong Kong, după intrarea în vigoare a legii securității?
Law: Se duce o politică de frică și teroare, care împrăștie. Nimeni nu știe exact ce se va întâmpla, deoarece legea lasă în mod intenționat atât de mult loc pentru interpretare. Și nu cred că biroul de securitate înființat între timp funcționează la deplina sa capacitate în această etapă – suntem doar în primele săptămâni. Dar au arestat deja persoane doar pentru că dețineau autocolante sau steaguri cu sloganul „Free Hong Kong, revoluția vremurilor noastre”.
DER SPIEGEL: Sloganul mișcării democratice.
Law: Unii dintre prietenii mei își șterg postările de pe Facebook. Sunt preocupați, în special, pentru familiile lor. Mulți oameni testează apele, pentru a vedea exact unde e fundul. Așadar, legea încurajează politica fricii, autocenzura și erodarea libertății noastre de exprimare și adunare.
DER SPIEGEL: Ce părere aveți despre guvernul din Hong Kong, care întârzie cu un an alegerile planificate pentru septembrie?
Law: Motivul pentru care guvernul a întârziat alegerile este acela că se teme că le va pierde și încearcă să câștige timp pentru a-și ameliora popularitatea foarte scăzută. Nu cred că va funcționa – oamenii vor fi încă foarte supărați atâta timp cât se va mai recurge la măsuri dure. Legea și procedurile din Hong Kong servesc agenda politică a Beijingului. Guvernul din Hong Kong nu dă socoteală oamenilor, ci este o marionetă programată să distrugă libertatea oamenilor din Hong Kong.
DER SPIEGEL: Este legea securității cuiul bătut în sicriu, pentru mișcarea democratică?
Law: Nu cred. De fapt, va transforma mișcarea într-o formă mai subtilă care eludează restricția. Și puteți vedea că există o mulțime de oameni care își exprimă opoziția, în ciuda COVID-19. Atmosfera din Hong Kong s-a schimbat. Acum suntem într-o perioadă de liniște, dar este doar liniștea dinaintea furtunii.
DER SPIEGEL: Sunteți îngrijorat pentru familia dumneavoastră?
Law: Desigur. Dacă te uiți la punerea în aplicare a legislației naționale de securitate în China continentală, atunci vezi că aceasta nu te vizează doar pe tine, ci și familia, prietenii, colegii.
DER SPIEGEL: Ați scris recent, într-un ziar, că mama dumneavoastră a fost martora Revoluției Culturale și urmează să asiste la o alta. Nu este exagerat? În timpul Revoluției Culturale, au murit peste 1,8 milioane de oameni.
Law: Ei bine, nu vreau să pretind că suntem în cea mai tragică situație din istorie. Dar este o revoluție culturală datorită transformării previzibile a societății. Putem vedea deja începutul acesteia. De exemplu, în legislația națională de securitate, există o prevedere conform căreia, dacă torni pe altcineva, poți beneficia de o reducere a propriei sentințe. Asta încurajează o cultură a turnătoriei. Și asta este ceea ce definește revoluțiile culturale – oameni care monitorizează oameni. Fără încredere în societate, legăturile sociale dintre oameni sunt distruse și infiltrate de totalitarismul și narațiunea puterii.
DER SPIEGEL: Cum arată scenariul cel mai rău?
Law: Că niciunul dintre noi nu mai poate candida la alegeri pe o platformă pro-democrație. Că poliția secretă te arestează dimineața devreme și niciunul dintre prietenii tăi nu știe unde te afli. Că ești închis într-un lagăr de detenție la distanță, fiind torturat, la fel cum s-a întâmplat cu disidenții chinezi. Consider că este responsabilitatea mea să transform lupta împotriva acestui lucru într-un front internațional.
DER SPIEGEL: Ca un fel de ministru de externe al mișcării dumneavoastră?
Law: Nu aș spune asta. Încerc doar să fiu o voce.
DER SPIEGEL: Cum v-ați petrecut ultima zi în Hong Kong?
Law: Ca toate celelalte zile. M-am întâlnit cu echipa mea și m-am prefăcut că fac campanie pentru a ține departe suspiciunile. Trebuia să țin secretul, pentru că, dacă aș fi fost pus sub acuzare și oamenii m-ar fi ajutat sau ar fi știut de plecare fără să mă toarne, ar fi fost și ei în pericol. Nu am făcut nimic special.
DER SPIEGEL: Nu se poate să fi fost ușor. Știați că probabil nu veți mai putea să vă întoarceți la Hong Kong ani întregi.
Law: A fost dificil. Dar uneori, tot ce poți face este să păstrezi în minte emoțiile și să încerci să fii cât mai calm pentru a-i proteja pe ceilalți.
DER SPIEGEL: Ați avut probleme să părăsiți orașul?
Law: M-am gândit că aș fi putut fi lista neagră de către autorități, dar s-a dovedit că nu eram. Așadar, am plecat destul de lin.
DER SPIEGEL: De ce ați ales Londra?
Law: Londra este un loc foarte special. Mai fusesem aici câteva ori, înainte. Regatul Unit are o relație istorică cu Hong Kong și joacă un rol major în tratarea problemei. Și cred că Londra, ca hub media, este un loc bun pentru a le spune oamenilor că nu există doar un război între China și Statele Unite. Europa trebuie să devină un front mai solid, pe baza legăturilor de valori, împotriva autoritarismului din China.
DER SPIEGEL: Vă simțiți în siguranță la Londra?
Law: Știm cu toții că pericolul e peste tot, deoarece raza de acțiune a Chinei ar putea fi cu adevărat extinsă. Tocmai am citit știri despre un accident de mașină din Noua Zeelandă în care au murit doi disidenți chinezi, iar autoritățile au considerat că este foarte suspect. Deci, trebuie să fii extrem de prudent cu privire la ce e în jur și să te miști frecvent, încercând să nu te expui prea mult.
DER SPIEGEL: De aceea ne întâlnim aici, în Regent’s Park.
Law: Acesta este un motiv. Celălalt este acela că e frumos aici. Îmi place cât este de verde Londra.
DER SPIEGEL: Dar chiar și aici, sunteți într-un fel înconjurat de China peste tot. Când aterizați pe aeroportul Heathrow, luați un taxi în oraș, mâncați la Pizza Express sau urmăriți un joc din Premier League cu Wolverhampton Warriors, banii chinezi sunt peste tot.
Law: Da, cred că Occidentul a subestimat mult timp ceea ce se întâmplă cu acest tip de investiții. Nu există în China companii independente. Toți trebuie să asculte ordinele Partidului Comunist. Acesta este motivul pentru care comunitatea globală trebuie să acționeze ca un front coerent ori de câte ori are de-a face cu China: să aplice drepturile omului, să-i ceară socoteală.
DER SPIEGEL: Cum ați caracteriza abordarea recentă a guvernului britanic față de Beijing?
Law: Se mișcă în direcția bună. Și repede. La începutul acestui an, guvernul Marii Britanii a declarat că va continua să folosească Huawei pentru rețeaua sa 5G, dar și-a schimbat direcția complet în câteva luni, după pandemie și după protestele din Hong Kong. Dar pentru a aborda încălcările drepturilor omului în China continentală și brutalitatea din Hong Kong, precum și din Xinjiang, există multe alte lucruri pe care Marea Britanie și alte țări le-ar putea face.
DER SPIEGEL: Cum ar fi?
Law: De exemplu, boicotarea Jocurilor Olimpice de iarnă din 2022. Acesta ar fi cu adevărat un semnal puternic. Așa cum ar fi recunoașterea Taiwanului și abordarea încălcărilor drepturilor omului în Xinjiang. Ați putea impune legi care să ateste că firmelor care folosesc forța de muncă din Xinjiang nu ar trebui să le fie permisă activitatea în țara dumneavoastră. Avem o mulțime de instrumente, iar Germania, cel mai mare partener comercial al Chinei, poate juca un rol crucial în această dezbatere.
DER SPIEGEL: Dar germanii încearcă clar să nu pună probleme Beijingului.
Law: Nu ar fi potrivit să spunem că suntem dezamăgiți de Germania. Dar cunoaștem istoria Germaniei, de campion al valorilor liberale după căderea Zidului, de țară care înțelege problema totalitarismului și a autoritarismului. Vorbim despre o țară care se presupune că a îmbrățișat valorile democratice într-o măsură mai mare decât celelalte, dar încă prioritizează comerțul cu mult mai mult decât drepturile omului. Cel mai mic lucru pe guvernul german l-ar putea face este să suspende acordul de extrădare cu Hong Kong, așa cum a făcut Marea Britanie. Când vine vorba de păstrarea valorilor democratice, Germania este un loc foarte simbolic. Cancelarul Merkel ar trebui să știe asta.
DER SPIEGEL: Care sunt planurile dumneavoastră de viitor?
Law: Nu am niciun plan pentru că nici nu știu cât timp voi rămâne la Londra. Mișcarea noastră în ansamblu s-a schimbat foarte rapid – narațiunea sa, direcția sa, reacția guvernului, reacția lumii – și acești factori vor influența alegerea mea.
DER SPIEGEL: Aveți în vedere crearea unui fel de parlament în exil?
Law: Nu. Nu cred că un parlament în exil ar putea fi la fel de puternic ca și cel de pe teren. Atâta timp cât simt că există o modalitate de a mandata activiști în Hong Kong, munca mea este de a-i sprijini. Obligația mea este să fiu ultimul vorbitor al oamenilor din Hong Kong, în cazul în care guvernul va continua să-i reducă la tăcere pe ceilalți.
DER SPIEGEL: Când ați depus jurământul ca prim parlamentar din Hong Kong al mișcării în 2016, l-ați citat pe Gandhi: „Mă puteți lega, mă puteți tortura, puteți chiar să distrugeți acest corp, dar niciodată nu îmi veți întemnița mintea”. Gandhi este un model pentru dumneavoastră?
Law: Da. Gandhi, Dr. King, Mandela, erau toți figuri onorabile ale rezistenței. Sunt multe de învățat de la ei, în special tenacitatea, atunci când te confrunți cu dificultăți, când ești în închisoare de ani întregi și continui să fii calm și dedicat cauzei tale. Cred că acest tip de putere mentală este ceva din care trebuie să învățăm cu adevărat.
DER SPIEGEL: Personal, sunteți speriat?
Law: Sunt îngrijorat. Încerc să nu mă sperii, deoarece asta îți afectează judecata. Și sunt mult mai îngrijorat de Joshua Wong și de ceilalți. Acesta este motivul pentru care încerc să mă asigur că ochii lumii urmăresc Hong Kong – este cea mai bună protecție la care pot spera.
DER SPIEGEL: V-ați gândit vreodată să renunțați?
Law: Renunțarea este un termen foarte fals. Am petrecut un an la Universitatea Yale înainte de a izbucni coronavirusul. Unii oameni ar putea vedea asta ca o retragere din mișcare, dar pregătirea pe care am primit-o în acel an m-a ajutat să depășesc dificultățile în timp ce iau în piept noua mea viață la Londra, devenind mai pregătit în chestiuni ce țin de negociere, cunoștințe, raportarea la cultura occidentală. Atâta timp cât ai inima și mintea să lupți pentru Hong Kong, nu renunți.
DER SPIEGEL: Ce vă lipsește cel mai mult din Hong Kong?
Law: Familia mea și cele două pisici ale mele. Una se numește Forty, pentru că am găsit-o pe 40th Street, cealaltă este Papa. Erau pisici fără stăpân. Le-am salvat.
DER SPIEGEL: Aici apare un model.
Law: Și, de asemenea, îmi este dor de atmosferă, fiind într-un loc aglomerat, ascultând oameni care vorbeau în cantoneză și adulmecând mâncarea din stradă. Poți avea acces cu ușurință la bucătăria tradițională cantoneză sau orice alt fel de bucătărie într-un bloc și la un preț accesibil. Toate aceste lucruri sunt de neînlocuit.
