Rare sunt persoanele de succes care apreciază că circumstanțele au ajutat la ridicarea lor. Cu siguranță, sunt importante abilitățile de nivel înalt și o etică puternică a muncii, dar, în timp ce mulți le posedă, doar câțiva aleși au fost corect poziționați atunci când istoria le-a întins mâna orfeindu-le tribună. Așa ar putea sta lucrurile și cu Iulia Navalnaia.
Văduva lui Alexei Navalnîi, curajosul lider al opoziției ruse care a fost ucis de bătăușii președintelui rus, Vladimir Putin, și a fost înmormântat la Moscova săptămâna trecută, este o femeie carismatică și simpatică, așa cum știe oricine care a văzut-o la Conferința de Securitate de la München, în zilele de după după moartea lui. Există milioane de astfel de femei în întreaga lume, dar Navalnaia este văduva unui adevărat martir al celui mai periculos dictator din epoca noastră.
Așadar, acum economista în vârstă de 47 de ani se angajează să preia mantaua soțului ei. Înainte de a celebra acest lucru, să reflectăm cu atenție – pentru că instinctul împotriva dinastiilor și a nepotismului este unul sănătos. Nu există niciun motiv anume să ne așteptăm că soțul unui mare lider va fi și el un persoaj grozav. Hillary Clinton, de exemplu, era o gânditoare bună, dar nu avea farmecul pernicios al soțului său, ceea ce i-a retezat perspectivele electorale.
Totuși, există niște precedente.
Sirimavo Bandaranaike a făcut istorie ca prima femeie prim-ministru din lume, când i-a succedat soțului ei asasinat, Solomon Bandaranaike, în Sri Lanka, în 1960. Un alt exemplu proeminent este cel al lui Isabel Martínez de Perón, care a devenit prima femeie președinte din America Latină după moartea soțului, președintele Juan Domingo Perón, în 1974 (o soție anterioară, Eva, dobândise și ea o oarecare proeminență independentă, înainte de moartea sa prematură). Imelda Marcos a deținut roluri în guvernul lui Ferdinand, din Filipine, iar Sonia Ghandi (în ciuda faptului că era italiancă) a avut o influență uriașă asupra Indiei, după asasinarea lui Rajiv. Mai recent, Cristina de Kirchner i-a succedat, în 2007, soțului ei, Nestor, în funcția de președinte al Argentinei.
Deși nu toate acestea sunt modele decente de guvernare sau chiar de guvernare decentă, este evident că uneori poate funcționa.
În ceea ce privește speța noastră, Rusia reprezintă un caz aparte. Deoarece dictatura sa este suficient de avansată din punct de vedere tehnologic pentru a controla cu adevărat mass-media și, de fapt, posedă o armată de boți zombi de clasă mondială, există puțin loc pentru ca noi figuri să atingă faima. Într-o astfel de situație, o persoană cu faima la rever valorează doi.
Acest lucru se dublează atunci când figura cea mai proeminentă anterior, care încă trăiește, pare înclinată spre circumspecție: fostul magnat al energiei Mihail Hodorkovski, care a fost închis timp de un deceniu după ce îndrăznise să-l provoace pe Putin, pare puternic înclinat către o reflecție prudentă în exilul său confortabil la Londra.
Este departe de Navalnâi, a cărui moarte într-o colonie penitenciară de la Cercul Arctic a fost anunțată pe 16 februarie. El abia a supraviețuit în 2020 unui efort năucitor de a-l ucide otrăvindu-i lenjeria, iar apoi s-a întors în Rusia râzându-i în față pericolului.
În timpul căsniciei lor de peste 20 de ani, Navalnaia a stat în mare parte în umbră, deși cu siguranță a fost prezentă alături de soțul ei care a ajutat la organizarea celor mai mari proteste din Rusia, de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Ea a atras atenția publicului după otrăvire, când a cerut, cu succes, ca Navalnîi să fie transportat în Germania pentru tratament. Navalnîi a postat mai târziu: „Iulia, m-ai salvat”.
În ianuarie 2021, cuplul a zburat înapoi în Rusia. După ce Navalnîi a fost reținut la aeroport, Navalnaia a declarat: „Alexei a spus că nu îi este frică și nici mie nu mi-e frică. Și vă îndemn pe toți să nu vă fie frică”. După moartea lui, ea a promis, la München: „Voi continua munca lui Alexei Navalnîi”.
Moartea lui pare cumva atât inutilă, cât și prestabilită; el a fost un anti-Putin suprem. Regimul lui Putin a ucis nenumărați rivali, reali și imaginați; oligarhi loiali de multă vreme au dat dovadă de stângăcie în preajma unor ferestre precare. Dar moartea lui Navalnîi pune capăt oricărei discuții. Chiar și după standardele Rusiei, Putin este unul dintre nemernicii vilenți ai istoriei.
Într-o mișcare care a dat dovadă de un fler dramatic, Navalnaia s-a întâlnit în ultimele zile cu Svetlana Tihanovskaia, soția liderului opoziției din Belarus, Serghei Tihanovski, care a fost închis în 2020 în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale și a cărui soartă rămâne necunoscută. În locul lui, ea a condus ceea ce se consideră a fi fost o campanie de succes și a fugit în Lituania după ce Alexandr Lukașenko, „președintele” de lung parcurs al Belarusului și desăvârșit manipulator de voturi, s-a declarat câștigător.
„Ne-am înțeles fără cuvinte”, a spus Tihanovskaia despre Navalnaia. Cele două fac un contrast izbitor cu nemesisii lor, grosolanul Lukașenko (la putere din 1994) și reptilianul Putin. În ambele cazuri, în Rusia și Belarus, rolul văduvelor ar putea fi critic în proiectarea sfidării la adresa autoritarismului.
Acestea sunt narațiuni care pot galvaniza sprijinul din partea comunității internaționale, pot oferi autoritate morală și pot inspira mișcările de la bază, organizațiile societății civile și activiștii politici să se unească într-un scop comun. Mă trezesc calculând șansele ca, într-un deceniu, să devină liderii țărilor lor. Ar fi o lume mai bună.
Provocarea pe care ar avea în față Navalnaia ar fi enormă. Opoziția este fracturată și nu există un plan de joc clar pentru înlăturarea unui lider care guvernează cu forța prin poliție secretă și miliții. Într-adevăr, Putin este pe cale să rămână încă șase ani după simulacrul de alegeri din această lună. Războiul său din Ucraina pare să-l fi făcut, dacă mai era nevoie, și mai hotărât să înăbușe disidența. Acesta este mesajul crimei a cărui victimă a fost Navalnîi (autoritățile vorbesc de cauze naturale, dar să nu ne prefacem).
Se spune că Alexei Navalnîi s-a întors în Rusia întrucât simțea că era imposibil să fie văzut ca un lider legitim al opoziției în timp ce locuia în străinătate. Pentru mine, acest tip de curaj este vecin cu nebunia. Ayatollahul Khomeini a locuit în străinătate. Extraordinarul lider comunist rus Vladimir Ilici Lenin a trăit în străinătate. Sperăm că Iulia Navalnaia va sta suficient de departe. Istoria s-a umplut de martiri. Putin va fi doborât într-o zi de oameni care sunt în viață.
